Să ne documentam

Vă spuneam săptămâna trecută că, în calitate de viitoare nașă, am în grijă o graviduță pentru care mă documentaz mai ceva ca pentru mine. Da, pentru că pe vremea când eu eram însărcinată nu aveam atâtea surse de informare și ce-aș mai fi dat eu internetul peste cap pentru a afla răspunurile la toate întrebările pe care le aveam…

Am mare noroc că fina mea, o să-i spun Emilia, că nu-s prea ok cu titulaturile astea, s-a hotărât acum, așa tânără (are 22 ani), să devină mamă, nu de alta, dar problemele de infertilitate și sarcinile cu probleme nu prea au ce căuta la până pe la 25 ani, așa că sper să fie totul ok și în septembrie Emilia să nască un bebe sănătos și frumos.

Știu că discuțiile despre fertilitate sunt tabu, dar dacă am lăsa inhibițiile deoparte și-am vorbi mai mult despre asta, am fi un pic mai educați în domeniu iar numărul celor care nu pot avea copii n-ar mai fi atât de mare. Și asta nu-i tot, rata natalității în România a suferit o continuă scădere iar incidenţa nașterilor premature este de cel putin 7,5% – unele surse afirmind ca ar putea sa se apropie de fapt de 12% – mai ridicata decât în restul Europei unde procentul este de 7,1%.

progesteronSă luăm de exemplu cazul meu. Mă intrigă faptul că eu habar nu am avut până la vârsta asta (n-am s-o repet) cât de important este progesteronul în bunul mers al unei sarcini. Și nu numai, dar acum vorbim de sarcină. A, nu prea știți ce-i progesteronul? E un hormon format în ovar, hormon absolut necesar pentru reproducere.

Da, recunosc, am doi copii aproape adolescenți și dacă mă întrebai acum o săptămână de progesteron îți spuneam că e un hormon, dar nimic mai mult de atât.  N-am știut că deficiențele de progesteron pot duce în primul rând la infertilitate, iar dacă ai deja o sarcină în evoluție, dar ai carențe de progesteron, poți ajunge la avort spontan.

Departe de mine gândul de a o îngrijora pe Emilia, ea oricum merge regulat la medic și face analize peste analize în condițiile în care până acum sarcina a fost una mai mult decât normală, dar informațiile acestea este bine să ne fie cunoscute, să avem grijă ca nimic să nu ne umbrească bucuria aducerii pe lume a unui copil, fie că este al nostru sau al altcuiva.

Mă gândesc cu ușoară invidie la faptul că tinerele de azi au mult mai multe  surse de informare atunci când au o problemă de infertilitate, că există azi multe clinici în care își pot verifica potentialul fertil și pot lua rapid măsuri în consecință. Dar nu pot decât să mă bucur că medicina evoluează, că se găsesc astăzi soluții pentru cazuri care acum 10-15 ani erau fără de rezolvare, că am două fete care vor avea alternative în cazul în care vor întâmpina probleme de infertilitate și poate, într-un viitor nu prea îndepărtat, își vor da seama și autoritățile că reproducerea umană asistată medical susţinută din fonduri publice este o investiție, nu doar un cost, prin beneficiile pentru societate şi stat, inclusiv beneficii financiare prin contribuţiile viitoare.

În concluzie, documentarea e un pas foarte important nu doar în probleme de infertilitate sau sarcină ci în orice domeniu, iar bebelușul despre care vă spuneam la început că e în creștere în burta mamei, tocmai ce-a mișcat zilele trecute.

(Visited 162 times, 1 visits today)
maria

Eu sunt in continua documentare si pot spune ca depinde mult de unde citesti si ce citesti. Nu toate informatiile sunt chiar corecte. Dar am invatat ca Mama si copilul de Capraru este cartea de capatai a mamei si bunicii si chiar a nasei.

nina

Nu stiu cartea, eu cand am fost insarcinata am avut o carticica data de doctor (se numea Cartea mamei) unde scria oarecum pe scurt care-s etapele prin care treci ca si gravida si in care mai nota doctorul cum evolueaza sarcina. Dar n-am stiut care-s riscurile care pot interveni, n-am stiut cum se modifica corpul meu pe interior (pe exterior se vedea cu ochiul liber).

vienela

Eu nu mi-am batut foarte tare capul cu carti cat am fost gravida, poate si pentru ca totul a mers bine, sarcina a fost usoara si am putut lucra pana in ultima clipa. Pe atunci mergea sa mai pacalesti statul. Primeam si banii pe concediu prenatal, dar primeam si salariu pentru munca depusa. Doar doua saptamani am stat acasa.
Mare lucru despre progesteron nu stiam nici eu. 😉

nina

hehehe, ce smechera erai! Eu acum ma gandesc ca fetele care aleg sa aiba copii dupa 30 ani sunt mult mai informate decat eram noi. Adica una e sa ai copii la 25 si alta e la 30 si. Mai ales ca data cu varsta vin si problemele de tot felul si e nevoie de multe masuri de precautie.

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.