Excursia şi banii

E cineva care să nu fi fost măcar odată în excursiile cu colegii organizate în scoală? Doamne, ce bucurie era pe mine de fiecare dată când se ivea ocazia asta. Deşi mă plimbam şi cu ai mei prin tot felul de locuri, deşi mă lăsau, fară excepţie, în toate excursiile în care vroiam să merg, totuşi, de fiecare dată, înainte de plecare într-o excursie, aveam insomnii. 😀

Zilele trecute au venit fetele şi ne-au anunţat că ele se duc în excursie pe 12 mai şi că au nevoie de 20 lei ca să achite. M-am uitat nedumerită la ele şi le-am întrebat dacă ele au cerut cuiva voie pentru a merge în excursia asta. Hmm, nici vorbă. Fetele s-au înscris pe lista cu excursionişti, fără să ceară voie (ştiu că de obicei le lăsăm, dar asta nu-i o scuză).

Au venit desigur şi explicaţiile lor: “Ne-am bazat pe banii noştri şi ştiam că voi ne lăsaţi.” Hahah, hai să vă spun cam cum stă treaba cu “banii noştri”. Au ele un plic cu 100 de lei, pe care îl ţin de rezervă. Iniţial, banii aia au fost puşi acolo din alocaţia lor, dar de atunci şi până acum s-au cheltuit de mii de ori. De exemplu dacă trebuie să meargă la ziua unui prieten şi sunt anunţate din scurt, au banii ăia să poata lua repede cadouri. Dacă se cheltuiesc, atunci tati îi completează, şi de fiecare dată ele au plicul cu suta, cu care ne mai şantajează câteodată la cumparaturi când vor ceva şi eu nu-s de acord. Îmi spun să le iau, că-mi restituie ele banii din plicul lor. 😀

Să revenim la excursie…

Cum 20 de lei? Atât costă excursia? E pentru amândouă? Nu. Excursia costă 60 lei de fiecare, dar au ele 100 în plic, deci au socotit că le mai trebuie doar 20 lei. Până aici nicio surpriză ca ne-am obişnuit. Au venit chiar cu iniţiativa să presteze o muncă pentru banii suplimentari. 🙂

Numai că tragedia era alta. Sorin avusese nevoie de bani cu câteva zile înainte şi se împrumutase din plicul lor şi nu mai completase la loc.  Măi, când au văzut plicul gol, nu vă spun ce tragedie a fost. Au plâns, au început să spună “erau singurii noştri bani, din alocaţia noastră”, etc. Până la urmă ne-am luat cu altceva şi am uitat de subiect în seara aceea.

A doua zi de dimineaţă, fetele aveau o grijă, ce-i spun ele doamnei la şcoală, că ele s-au înscris pe listă. Când s-a dus tati la ele şi le-a dat la fiecare câte 60 de lei ca să-şi plătească excursia, aveau nişte ochi aşa de luminoşi şi jucăuşi…

Credeţi că le-a ţinut mult? Nu, şi-au venit repede în fire, au mulţumit pentru că le lăsam în excursie şi le-am dat şi  bani, dar n-au uitat să precizeze: “Tati, ar fi bine ca până diseară să apară suta pe care ai luat-o din plicul nostru, pentru că ne trebuiesc şi nişte bani la noi în excursie.” 😀

Sursa foto

(Visited 41 times, 1 visits today)

Related Post

ioana

:)) mi-e rau, ce toleranti sunteti! vreau sa fiu si eu copilul vostru! desi cred ca ati avea de suferit, eu n-as fi asa de toleranta cu voi :)) 😛

April

Sa te bucuri ca vor sa mearga in excursie, noi trebuie sa ducem munca de lamurire sa accepte, dar are si un motiv, ii e rau pe masina.

Sa-ti traiasca minunile!

nina

@Nicu- hahaha, da bre, la asta nu mam gandit. Ce sa-ti zic, gandire sanatoasa.

@April- Uof ce pacatos e si raul asta de masina. Caprele astea n-au rau. Ele sunt cu duca.

Ada

Am si eu un santajist de-asta acasa… nu vreau sa stiu cum e cu doua! 😆
Cand ii dau bani, sunt cea mai buna sora, apoi il apuca si face nazuri ca ce m-ar fi chinuit daca era el fratele mai mare.

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.