Dacă n-ai nimic, n-ai nimic

L-am invitat pe Cristian să ne povestească odiseea prin care a trecut de curând, datorită unei pietre năstrușnice apărută din senin la glanda salivară. Și-a făcut treaba cum nu se poate mai bine (și el și piatra), vă rog să citiți și să trageți învățăminte din povestirea următoare.  Atenție text lung!

În primele zile ale acestui an, m-am procopsit cu piatră la glanda salivară dreaptă

Știu, mulți dintre voi se miră cum poate apărea piatră tocmai acolo, dar vă spun eu: se poate.  Nu mă întrebați de la ce, că nu știu să vă zic, dar am auzit diverse păreri: unii spun că de la apa minerală băută în exces, alții ( prieteni buni) mi-au zis că așa-mi trebuie dacă salivez prea mult la bunătățile lui tanti Jeni. În fine, eu aș miza mai mult pe prima variantă, deși cea de a doua ar fi mai evidentă, ținând cont  de îndeletnicirile mele din ultima vreme.

 La început am crezut că este o afecțiune a urechii drepte, durerea apărând în zona aceea, mai ales după ce mâncam ceva, drept pentru care, la sugestia unei bune prietene, medic de profesie,  pe care am apelat-o pe messenger, am început să iau picături de urechi și antiinflamatoare, tratament extrem de pertinent în asemenea cazuri. Durerea s-a atenuat un pic, dar insuficient, drept pentru care, după două-trei zile, în urma unei crize acute de durere, am fost dus cu forța la Spitalul ORL de pe Panduri. Da, eu la doctor nu merg decât în ultima clipă sau dus cu forța, ce să fac? După ce doamna doctor de acolo m-a examinat, palpat și s-a holbat în urechea și cavitatea mea bucală cu ajutorul diverselor lămpi, pensete și spatule, verdictul a fost clar: urechea este în regulă, dar glanda salivară dreaptă este inflamată, existând probabilitatea foarte mare să existe acolo o depunere de piatră ( litiază, pre numele ei medical). Dânsa mi-a recomandat antibiotice, antiinflamatoare și o examinare grabnică a salivei la BMF ( Spitalul de Chirurgie Buc-Maxilo-Facială). Am înțeles de la această doctoriță că medicii specialiști de la BMF dețin aparatură modernă și sofisticată ce poate depista din salivă ( analiza se cheamă saligrafie) dacă am piatră sau nu, iar intervenția este fie chirurgicală ( scoaterea glandei afectate) fie externă, cu un aparat rezonator ce ”sfărâmă” piatra și o face mai ușor de eliminat pe cale naturală.

Vizita la ORL Panduri a fost într-o vineri, deci luni, după week-end, m-am dus degrabă la BMF, cu trimiterea de la Panduri să-mi rezolv cumva treaba cu glanda salivară. Acolo am fost trimis la cabinetul directorului spitalului, pe care cei de acolo îl apelează respectuos cu numele de ”Domnul Profesor”. În antecamera dumnealui am înțeles de ce: pe pereți se aflau numeroase poze înrămate cu dânsul, la diverse conferințe, fie vorbind de la tribună, fie ascultând prelegerile altora, fie în poze de grup cu alți confrați, poze făcute înainte de asaltul final asupra bufetului suedez ce se oferă de obicei după conferințe. Deci ”Domnul Profesor” este o somitate. Dumnealui m-a primit în biroul dânsului. Da, e un birou nu un cabinet de consultații. În locul vitrinelor cu medicamente, a patului de consultații și a aparatelor sau instrumentelor de rigoare, se află un birou de lemn masiv, o bibliotecă, două fotolii și o vitrină cu diverse trofee, diplome și distincții, inclusiv o imensă carte care se dovedește a fi Teza de Doctorat a Domnului Profesor, deschisă la o pagină oarecare pentru a fi admirată de pacienți, care oricum nu înțeleg nimic din ea.

Domnul Profesor m-a palpat delicat sub mandibulă, apoi cu un aer expert m-a trimis la ecografie la Pro Life, o clinică particulară. La întrebarea mea ” de ce nu fac o ecografie aici?” mi-a răspuns că mai bine mă duc acolo, așa mă sfătuiește dumnealui. Și să vin cu ea lunea viitoare s-o vadă, că dumnealui nu are consultații decât în zilele de luni. Ei bine, ecografia am făcut-o de pomană fraților. În ea nu se vede nici-o piatră. Doamna doctor ecograf explică: ”Probabil e undeva sub mandibulă, în spatele osului, iar aparatul nu o poate vedea. Într-adevăr, e ceva inflamat aici, dar piatra nu se vede și pace. Mai bine faceți un RMN, costă doar 500 RON dar aflați o treabă”. Doamna doctor ecograf nu știe că 500 RON sunt o avere pentru mine la ora asta. Așa că am decis să aștept până lunea viitoare să mă duc la Domnul Profesor. Precis dumnealui se va prinde cum stă treaba și ori mă taie să scoată glanda salivară, ori dă cu rezonatorul acela p-acolo și o sfărâmă, să o pot elimina prin salivă. Doar au aparate sofisticate pe acolo, așa zice lumea.

În timpul acesta n-am stat degeaba: am luat antibiotice și antiinflamatorii mai departe,  pe cele mai puternice și am căutat pe Internet cum stă treaba cu piatra asta la glanda salivară. Simptomele sunt clare, nu aveam nici un dubiu că acesta este diagnosticul și eram împăcat cu gândul că mă voi opera. Nu era ceva complicat și oricum, nu este singura glandă salivară din gură. Singura consecință ar fi fost faptul că pe partea dreaptă voi saliva mai puțin. Mare treabă.

Durerile persistau, mai ales după ce mâncam. Cauza este următoarea: glanda salivară, inflamându-se din cauza că nu poate elimina întreaga salivă produsă, apasă pe nervul facial, ceea ce produce dureri atroce de la tâmplă până la baza mandibulei, inclusiv sub nas, paralizând de durere jumătatea dreaptă a feței. Singura alinare era guma de mestecat. Da, nu râdeți, banala gumă de mestecat servită imediat după masă duce la eliminarea progresivă a salivei abundente acumulate în glandă și atenuează durerea în timp mai scurt. Vă mărturisesc că nu am mai ronțăit atâta gumă de mestecat decât în copilărie, când primeam cu deosebită bucurie ”gume cu surprize” de la mama (avea o colegă al cărei soț era pilot de avion pe curse externe).

M-am dus plin de speranță lunea următoare, la Domnul Profesor. Aveam ecografia în buzunar și așteptam să-mi vină rândul la consultație. Simțeam că izbăvirea era aproape. Intru în biroului dânsului, Domnul Profesor îmi studiază atent ecografie și spune răspicat: ”Dumneata nu ai nimic.” Am crezut că glumește, dar dânsul vorbea foarte serios. ”Domnule Profesor, dar, mă doare de înnebunesc! Simptomele sunt clare de litiază, vă rog, operați-mă, faceți ceva!” i-am zis disperat. Domnul Profesor își scoate tacticos ochelarii și explică doct: ” Este posibil ca dumneata să ai saliva mai… groasă, să zic așa. Din cauza asta, să ai probleme acolo.” Aha, deci saliva! Și atunci mi-am adus aminte de ce am ajuns aici prima oară: ” Păi, atunci nu îmi faceți o saligrafie?” Profesorul râse scurt: ”Ha, ha… Nu stimate domn… nu am de ce să fac saligrafie, pentru că afară, saliva se elimină curată, sunt sigur de asta. Vă recomand să lingeți o felie – două de lămâie pe zi, să vă masați glanda salivară după ce mâncați și să luați no-spa. Vă mulțumesc. Următorul, vă rog!”

Fusesem expediat cu problema nerezolvată… Eram dezamăgit, mai ales că eram conștient că linsul lămâiei și masajul glandei nu ajutau prea mult.

A doua zi, marți, nu am mâncat nimic toată ziua. Mi-a fost frică, deoarece știam cât de mult mă va durea după. Seara însă nu am rezistat și am mâncat două-trei felii de pâine prăjită cu ou, un deliciu simplu care-mi place foarte mult. La mai puțin de cinci minute după asta, m-a apucat o durere cumplită în toată jumătatea din dreapta a feței. Mai cumplită ca niciodată. Mă plimbam prin casă mestecând gumă și primind cu stoicism salvă după salvă de junghiuri și înțepături atroce în diverse zone afectate ale feței. Era ora 9:30 seara când, în plină criză dureroasă, m-am îmbrăcat și am plecat la Urgență, la Spitalul Municipal.

Doamna doctor de acolo de la Triaj, după ce mi-a ascultat cu răbdare și înțelegere problema, m-a trimis la Spitalul Colțea, la Camera de Gardă, deoarece dumnealor la Municipal nu au secție de ORL la Urgență. Am ajuns la Colțea cam în 15 minute, RATB-ul circulând destul de bine la ora aceea. Am așteptat un pic acolo, apoi am fost primit de un medic în vârstă. ”Litiază, clar! Trebuie să vă operați!”, mi-a spus dânsul după o examinare sumară. Eram bucuros că mă înțelege, mă liniștisem. ”Deci… mă operați, da? ”, am întrebat plin de speranță… Doctorul era grăbit, mai avea și alte consultații pe sus, prin spital: ” Nu, nuuu… Nu aici, te duci matale la BMF, că ăia au aparate sofisticate, ți-o scot cu rezonatorul acela, fără chirurgie, du-te la ei!” Bine, dar… Domnul Profesor de acolo…, am încercat eu să explic. ” Du-te domnule acolo, zbate-te, convinge-i, că rezolvă dumnealor cumva! Vezi că au și acolo Cameră de Gardă, du-te acum!” zise doctorul și plecă în grabă din cabinet.

Deja mă simțeam ca Domnul Lăzărescu din filmul cu același nume… măcar dacă aveam și eu prin preajmă o asistentă ca Monica Bârlădeanu, poate mă simțeam mai bine, dar așa…

În fine, ajung din nou la BMF, la Camera de Gardă. Acolo un doctor tânăr se uita la un clip pe Youtube. Părea plictisit, că nu avea pacienți, așa că sosirea mea l-a înviorat un pic. Era aproape 22:30 și eu mă gândeam că ori rămân aici pentru operație, ori trebuie să prind ultimul troleibuz spre casă. Nu aveam decât o carte în mânecă și trebuia să o joc.

I-am povestit toată tărășenia și traseul odiseei mele: ORL Panduri, BMF- Domnul Profesor, ecografie, iar BMF-Domnul Profesor, Urgență – Municipal, Urgență – Colțea și în final din nou aici la BMF, la Urgență. Tânărul doctor m-a ascultat cu răbdare. ”Mă operați, nu?” am întrebat plin de speranță, la finalul poveștii mele. Tânărul doctor dădu din cap negativ: ”Păi… dacă Domnu Profesor a zis că nu e cazul de operație, eu de ce să zic altfel?” Eram siderat, nu-mi venea să cred că nu vrea nimeni să mă opereze, deși totul era mai mult decât evident. ”Totuși, simptomele sunt clare, nu? După tot ceea ce v-am povestit, nu am dreptate?” Doctorul cel tânăr devenise foarte serios în exprimare: ”Deși simptomele sunt clare, dacă Domnul Profesor a zis că nu aveți piatră, înseamnă că nu aveți.” Am căutat în buzunar ecografia, o aveam la mine. ”Îmi pare rău, nu vreau să o văd. A văzut-o Domnul Profesor, nu am de ce să o văd și eu”, m-a refuzat doctorul.  Nu vroiam să mă dau bătut și pace: ”Dar… nu puteți să mă duceți la rezonatorul acela… să pisăm piatra și să o scuip?” Doctorul dădu negativ din cap. Am continuat: ”Dar.. nu aveți un glob de cristal pe aici să vadă piatra asta nenorocită?” Doctorul dădu negativ din cap, din nou. ”Și nu puteți să faceți nimic, nimic?” Doctorul oftă și mă expedie cu eleganță: ” Faceți ce v-a recomandat Domnul Profesor și va fi bine, veți vedea…”

Deja mă enervasem la maxim. Mi-am luat geaca din cuier și le-am spus dintr-o suflare: ” În cazul acesta, domnule doctor, să știți că mă duc acasă, caut pe net instrucțiunile și mă apuc să mă operez singur! Mă tai cu caterul, bag două degete în tăietură ca ăia din Apocalypto, smulg glanda și mă lipesc cu bandă adezivă!” Nu am așteptat reacția lui, am luat-o la fugă spre stația de troleibuz, pentru deja venise unul și vroiam să-l prind.

Nu am putut dormi toată noaptea. Durerea trecuse, dar eram revoltat din cauza tuturor celor întâmplate în ziua aceea și în cea precedentă.  Simțeam nevoia să mă descarc, să împărtășesc experiența mea neplăcută și altora, drept pentru care, am comunicat pe scurt toată tărășenia, pe e-mail, micului meu grup de prieteni dragi cu care conversez zi de zi. Căutam o soluție… și am găsit-o! De fapt nu eu ci buna mea prietenă, Nina ( da, chiar gazda acestui blog) care în urma citirii e-mailului meu furibund mi-a pus o întrebare simplă: ”Ai încercat cu ceai de drăgaică?” și mi-a pus un link. Ei, bine dragilor, în ziua ceea m-am dus la Plafar, am luat o cutie de ceai de drăgaică ( sau de sânziene, așa se mai numește el) și vreau să vă spun că în două zile deja glanda mea salivară se dezumflase considerabil. Am continuat acest tratament ( două-trei căni de ceai pe zi) și deja îmi este mult mai bine. Glanda mai este umflată un pic, mai simt durere după ce mănânc, dar deja este mult mai atenuată și suportabilă.

Mă gândesc acum, la aproape trei săptămâni de la tărășenia asta, și îmi pun întrebări: de ce nici unul din doctori nu mi-a zis nimic de ceaiul acesta care are efect mai mare decât toate antibioticele sau antiinflamatoarele pe care le-am luat înainte? De ce nici unul din doctori, mai ales Domnul Profesor, nu a fost cooperant și nu a vrut să examineze mai detaliat afecțiunea mea?

Mi-am adus aminte de vorba unui bun amic, care-mi povestea cum s-a dus el la doctor, cu o problemă, alta decât am avut-o eu și a solicitat tratament. Amicul meu, s-a dus la cabinetul medical cu mâna goală, fiind un amărât elev de liceu la vremea respectivă și doctorul i-a spus că nu are ce tratament să-i dea, că nu are nimic. Amicul meu a protestat fiind bolnav de-adevăratelea, dar degeaba: ”Dacă n-ai nimic, n-ai nimic!” a fost răspunsul doctorului și l-a poftit pe ușă afară… Acest amic, matur acum și plecat de ani buni în Germania, îmi zice că acolo, la ei, doctorii nu acceptă atenții sau șpăgi. Este inadmisibil așa ceva într-un sistem ca cel de acolo. Există cazuri în care pacienți își exprimă recunoștința față de medici după ce au fost vindecați, dar cu un cadou mai mult simbolic și nu în bani.

Povestea amicului meu, m-a luminat. Eu n-am avut nimic la mine când m-am dus la medicii ăștia care m-au consultat. Și cum nu am avut nimic… nu am avut nimic.

(Visited 4,946 times, 1 visits today)

Related Post

Ioana

@trist maica trist! traim intr-o tara in care fiecare se descurca cum poate. Si cei mai trist este ca de multe ori asta se intimpla nu numai din cauza societatii, sau guvernantilor ci chiar din cauza individului in sine care nu mai este cea fost odata.

nedormitul

auzi, mă, gheorghe, da’ cu un picamăr n-ai încercat? ţi-am zis, la mine au găsit o perlă, am băgat picamărul şi de-atunci scot numai perluțe pe gură.

mihai

@cristian: lipsesc mici amanunte: numele medicilor. Articolul este o insiruire bonoma a intamplarilor, nu trage concluzii medicale si nici pareri experte nu sunt. Si atunci de ce nu dam nume ? Ne e frica de Google sau de un improbabil proces de calomnie.
Dincolo de partea cu durerea (si cine n-o cunoaste nu isi poate da cu parerea) postul e absolut savuros si … trist.

Cristian Gheorghe

Mihai, nu mi-e frică de Google search sau de vreun proces de calomnie. Îmi pare rău că ai tras concluzia asta. Tot ceea ce am scris e adevărat și pot susține sub jurământ în orice tribunal și la orice instanță judecătorească din Universul cunoscut de om.

Să știți că nu sunt bun la ținut minte nume, așa că nu le-am reținut pe moment. Acum am găsit rețeta de No-Spa emisă de Domnul Profesor. Diagnostic: suspiciune paritidită cronică dreaptă. Semnat și parafat: Dr. Bucur Alexandru Șef Clinică – Doctor în științe medicale.
Pe doctorul cel tânăr chiar nu știu cum îl cheamă, că nu a catacsidit să-mi spună, dar se poate afla repede, dacă s-ar studia în registrul de la Camera de Gardă cine a fost de serviciu pe data de 01.02.2011 la orele 22:30.
Nici pe restul personajelor nu știu cum le cheamă din păcate, dar cred că cei doi menționați mai sus aveau puterea de decizie în cazul meu.

gabriel

Bine ca nu a-ti ajuns la Spitalul Judetean Cluj unde anatomopatolog este o nenorocita de doctorita, Petrescu ,din cauza careia,asta ce stiu eu,a murit o fata de 22 de ani,o frumusete de clujeanca care a primit diagnostic gresit de la aceasta nenorocita de Petrescu si in realitate a avut sarcom(cancer)si a murit,culmea este ca maica-sa lucra tot in sistemul sanitar si eu cu sotia operata la Sp.Jud Cluj din cauza unei umflaturi pe glanda salivara si care nenorocita nu a pus-o la insamintat pentru a exclude TBC la salivara si pentru acest diagnostic:sarcoidoza daca se exclude TBC,am alergat mii de km,am cheltuit tone de bani si nici un tratament corect nu a facut,deoarece cele doua boli se bat cap in cap iar acum dupa 5 ani de la operatie a reaparut o umflatura identica cu cea operata.Precizez ca la prima operatie a fost extirpata glanda salivara total.Aviz celor care mergeti la Sp.Jud.Cluj pt.operatii,daca auziti ca anatomopatologul este tot dr.Petrescu nu fiti bazati pe diagnostic.Nenorocita prin indolenta ei omoara oameni.

Raluca

cautand despre simptome ale glandelor salivare blocate, am dat peste acest articol… si mare mi-a fost mirarea sa vad ca la acelasi celebru PROFESOR DR am ajuns si eu.. care, cu aceeasi nonsalanta, mi-a spus ca sunt ok, in timp ce alti medici mi-au zis ca nu sunt ok, ca tb sa ma operez ca am un nodul crescut pe glandele salivare crescut, insa am zis “domne, am ajuns la cel mai cunoscut si “BUN” medic din romania in domeniu, el stie mai bine… un medic care nici macar nu s-a sinchisist sa scoata rezultatul la RMN din plic, spunanad doar “reveniti peste un an cu un alt RMN nou sa vedem cum evolueaza (pai ca sa vezi cum evolueaza, ar trebui sa vezi in ce stadiu e acum, ceea ce nu se intampla).. dezamagitor.. nume mari pt niste oameni ignoranti

Cristian Gheorghe

Răsfoind documentele, am găsit și trimiterea medicului de la Camera de Gardă a Spitalului Colțea către Camera de Gardă a BMF, cel emis în noaptea de 01.02.2011: ” Submaxilită litiazică în curs de investigare la BMF. Obstrucție a canalului salivar.” Semnat și parafat: Doctor Vișan Marcel – Medic Primar ORL.
Evident că doctorul cel tânăr de la Camera de Gardă a BMF nici nu a catadicsit să-l citească.

gabriela

Inteleg perfect istorioara de mai sus. Si eu am patit ceva similar acum cativa ani cand am fost tarata in 5 spitale cu afectiunea presupusa de otomastoidita. O otita complicata in spatele osului mastoid din spatele urechii. Dupa mii de plimmbari, antibiotice si antiinflamatoare, radiografii etc, ma internez la Spitalul de Urgenta pentru investigatii generale. Ghiciti ce nu aveam nici-o problema la urche (desi facusem o groaza de tratamente)dar facusem ulcer cu 3 nise.
Trist
Sistem medical de caca

harry

medicii si asistentele din Germania nu refuza cadouri.

bunica, care dupa 70 de ani traiti in Romania nu a putut sa se lepede de obiceiul “la doctor trebuie sa-i dai ceva. punct!” si care le dadea la asistente cafea sau prajituri, dobosh… facut de ea.
sau de exemplu nevasta-mea a fost internata acum vreo 3 luni in spital la München cu o glezna rupta. Se dadea cam 5-10 euro la asistenta care te ingrijea. Insa diferenta fata de un spital din Ro: daca nu dadeai o atentie, nu era bai. te ingrijea la fel de bine(sau prost).

Arici Pogonici

Sa fim seriosi, nici o asistenta nu ar lua in Germania 5-10 Euro de la vreun pacient. Nu se risca sa-si piarda nu numai jobul dar sa-si pericliteze intreaga cariera personala.
Sigur, acuma cu abundenta de asistente venite din balcani (la care exista deja obisnuninta, insa problema consta mai mult in faptul ca oricum ele stau doar pe perioade scurte, deci nu-si cladesc acolo o traiectorie profesionala) s-or mai fi schimbat lucrurile in rau.

Darael

Hm, e deja de o luna problema. Din cate ma pricep eu, in acest caz este deosebit de util bautul si gargara cu ceai de coada soricelului, cald nu fierbinte, plus ungerea fetei in zonele dureroase cu crema de musetel.

In mod normal, in 1-2 zile piatra cu pricina se elimina singura ca un bob de grau (dimensiune aproximativa).

Sanatate tuturor !

nina

@Darael- poate cristian urmeaza sfatul tau si mai are sanse.”

@Ingineru- multumim, maestre! P.S. Vreau si eu sa ma duc la armeanul cu cafea. 🙂

ingineru

e deschis pana la sase. e usor de ajuns. cum spuneam, paralel cu banu manta, sau perpendicular in piata 1 mai. e un batranel atat de simpatic. si e asa de buna cafeaua. nu o sa regreti.

zuza

Bestial…si trist. Sa va povestesc eu cum am umblat 6 luni pe la spitale, urgente, medic familie, endocrinolog, ecograf, etc cu analizele in buzunar, fara sa se uite pe ele si sa vada ca am diabet?
Sau cum matusi-mea a fost operata de cancer de col uterin, dar de fapt avea doar o inflamatie puternica de la sterilet?
Exemplele pot continua…Tara de tot rasul, cu medici de tot plansul.

nina

@Zuza- incredibil!!! Mie mi se pare strigator la cer. Hai sa se intample o greseala la cateva sute de mii de cazuri inteleg, sunt si ei oameni, dar asa, la tot pasul. Doh, nici nu stiu de ce ma mai mir. 🙂

Camelia

Am s eu o p roblema la maxilar, cam seamana cu ce a descris d-l Cristian. O sa incerc si cu dragaica si cu coada soricelului. Natura e cel mai bun medic.

Andreea

Buna, am citit povestea ta si m-am regasit intre aceste randuri :). si eu patesc la fel cu piatra mea din glanda salivara, numai ca eu o simt cu limba si o pot muta prin canalul de sub limba :)). am fost si am facut ecografie, am fost la spitale de stat , la clinici particulare si….surpriza, am primit acelasi rfaspuns….nu nimic domnisoara, du-te acasa. nu mai stiu ce sa fac, de fiecare data cand mananc ceva cu pofta ma fac ca un hamster in partea dreapta a fetei. trist dar adevarat,asta e tara in care traim 😀

Carmen

Buna, cum te mai simti acum ? Te intreb pt ca am si eu probleme cu litiaza salivara si m-am saturat de antibiotice si antinflamatoare. Oricum, voi incepe si eu sa beau ceai de dragaica.

nina

@Carmen- din câte știu, Cristian n-a mai avut probleme grave cu litiaza salivară de atunci. Poate trece el pe aici si ne lămureste.
Sănătate multa îți doresc!

madalina

Foarte tare istorisirea, am ras cu lacrimi, desi am si eu falcutele umflate acuma, ma bucur ca la tine a fost cu happy end 🙂

lu[au valentin

as vrea sa te intreb ca aceleasi sintome le am si eu i-au de 10 zile tratament penicilina la 6 ore,eu am avut pe langa glanda inflamata si o punga cu puroi pe care mi-a scoso afara,mi-a facut si mi-e film la glanda exact cum face la dinti dar nu se vede nici o piatra,dar daca manac ceva imediat nu mai pot de dureri insuportabile si mi se umfla glanda, de ieri am inceput sa beau ceai de sanziene galbene,sa vad ce reultat are si la mine/ce zici ma poti ajuta cu un sfat te rog

Kimi

Si eu am avut acum un an aceasi problema doar ca la mine doctorita ma intrenat si ma bagat la tratamente si in 5 zice piatra iesise afara pur si simplu si nu am mai avut probleme pana acum ! Mam dus la aceasi doctorita si mia zis ca sa mai stau cateva zile si sa beau mult ceai si daca nu se desumfla vin sa ma opereze!

wondy

adevarat, se depisteaza tare greu,durerile sunt cumplite ! am facut operatie ( afara din tara) mi au scos cateva, dar mi s a spus ca vor mai veni si altele..problema este ca am doua submandibulare, cat 2 masline, si s au format din nou altele in gura ! dar, dupa ce am citit aici, imi imaginez ca trebuie sa fac cunostiinta cu dragaica… 🙁

irina

Si eu am glanda salivara submadibulara inflamata si durereasa-nu atat de dureroasa sa nu suport . La RMN/ecografie nu au iesit ,,pietre,,..iau NO SPA de 2 luni, citind patzania Dvs am inceput sa iau dragaica de circa o saptamana si ma simt bine. Operatia nu-i grea dar anestezia generala plus 1 saptamana cu drena in spital..in afara de cicatrice -nu-i o placere./ Dl Profesor si pe mine m-a amanat la operatie, a spus ,,sa mai asteptam,, glanda arata mai bine, reveniti peste 1 luna..
Submaxilita am facut-o dupa o gripa urata (circa 203 zile nu m-am hidratat, am zacut). Totuci nu inteleg efectul ,,dragaicei,,…

dana

F. buna povestea, am ras cu lacrimi, pe bune, pt ca ma regasesc in ea, ca nu sunt singura cu pietre in glandele salivare si plimbata pe la diverse consultatii. Inca nu stiu ce sa fac, operatie sau nu, dar m-ar ajuta mult daca domnul Cristian ne-ar spune cum sta acum cu glanda salivara, cat timp a baut ceai si in ce cantitate? Multumesc si multa sanatate!

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.