Archive for octombrie, 2009
E simplu să-l conving
Oct
Un computer nou. Da, asta îi trebuie lui. Mai rămâne să-l conving că e cel mai bun lucru pe care şi-l poate lua acum.
In primul rând vine iarna şi in lipsa mea, va petrece mai mult timp în casă. Nu va mai sta toata ziua la terase şi astfel va economisi zilnic cam 50 de lei. Rămânându-i atât, în 30 de zile va avea bani de un Sistem IT MYRIA X GAME V4 exact ca al meu. Dar cum să-l fac să vină in fiecare zi de la job direct acasa….
Am gasit… i-l împrumut eu pe-al meu. Cum ce? Sistemul. Şi aşa va sta degeaba cât timp eu voi fi plecată. Cum cine? Sistemul. Aşa măcar, atunci când mă voi întoarce, fiecare dintre noi va avea câte un calculator performant cu ajutorul căruia nu vom simţi serile friguroase de iarna şi timpul va trece mai uşor.
Nu, deocamdata nu plec nicaieri, e doar un artricol scris pentru concursul SuperBlog 2009.
Stâlpişorii
Oct
Nu ştiu ce aţi făcut voi în weekend, dar eu am vopsit stâlpişori.
De vineri seara începând şi până sâmbătă târziu, am dat cu pensula în sus şi-n jos pe stâlpişori. Am făcut mâncare, am vopsit câţiva stâlpişori, am scris ceva pe blog, am mai vopsit caţiva stâlpişori, am fost în parc cu copiii, am mai vopsit ceva stâlpi, etc… N-am terminat. Am în total fo 200 de stâlpişori de vopsit. Nici jumătate n-am terminat. M-au rupt.
Nu e greu să-i vopseşti, dar toţi, absolut toţi trebuiesc daţi şi pe partea din exterior, chestie care se poate face, doar stând cu capul în jos peste balustradă. 
Deci da. Am febră musculară peste tot. La absolut toţi muşchii.
Acum vreo 6 ani, când am vopsit casa prima dată, tot eu am fost de serviciu la stâlpişori, dar atunci fiind începătoare, am vopsit o zi, de dimineaţă până seara la ei şi apoi o săptămână m-au întors de pe o parte pe alta cu cearceaful. Atunci chiar am crezut că mor. N-a fost să fie şi am mai apucat o repriză de vopsit la stâlpi.
Sper că si voi aţi avut un weekend frumos!
Cumpărături făcute cu cap
Oct
Nu, n-am ajuns la Real până la urmă ieri, dar am ajuns la Tanti Lucica, un fel de Matuşa Tamara încă în viaţă, o femeie de nota 20, de care îmi place mult. Are 63 de ani, cred, nu ştiu exact, pentru că nu vrea să zică şi sincer nu m-ar ajuta la nimic să ştiu amănunte de genul ăsta. :D
De fiecare dată când merg la ea, mă primeşte cu multă căldură, cu cafea şi biscuiţi. Ieri i-am zis că vroiam să ajung la Real să văd cam cum sta treaba pe acolo şi ea mi-a spus că nu-i nevoie, îmi povesteşte ea. Şi mi-a mai spus că la hypermarketul ăsta să merg numai când am ceva de luat, nu aşa “să văd eu, cam cum stă treaba” că cică acolo sunt oameni mulţi, care mai de care mai ocupaţi. Aşa că m-am aşezat confortabil în fotoliu şi am ascultat povestea Realului, povestită de vecina lui (da, Tanti Lucica locuieşte vis- a-vis de magazin), care-l cunoaşte şi pe dinafară şi pe dinăuntru ca nimeni alta:
“Nu ştiu cum se face, dar tu ai venit la mine să mă întrebi de Real exact în ziua în care Real Vitan (magazinul de peste drum) împlineşte doi ani de la inaugurare. O fi coincidenţă, o fi altceva…. Ei bine, de acum doi ani de când s-a deschis, eu n-am mai avut nevoie de cheltuieli suplimentare, în afara celor două zile pe săptămână în care intru în magazin. De fiecare dată îmi fac liste de acasă, cu ce am nevoie şi sunt foarte mulţumită de felul în care au evoluat lucrurile. Bugetul meu are numai de câştigat şi reuşesc ca din pensie să pun deoparte în fiecare lună câte ceva. (de asta îi spun eu ei, în glumă, mătuşa Tamara )
Nu te gândi că-mi cumpăr numai cei mai ieftin, că nu-i aşa, doar mă ştii. Am biscuiţi excelenţi de fiecare dată şi laptele pe care-l iau mă ajută să fac nişte cozonaci de numa’- numa’. Secretul este să urmăreşti mărcile proprii ale magazinului. Dacă am pe listă zahar, ulei şi cascaval de exemplu, eu aleg să fie marca TIP, pentru ca aşa m-am obişnuit. Am găsit produsele sub denumirea asta încă de la deschiderea magazinului, am fost multumită de ele şi ţinând cont că sunt cam cu 20% mai ieftine decât restul produselor de acelasi fel, de ce le-aş schimba?
Când e vorba de mezeluri, carne şi sucuri, aleg tot o marcă Real. Se cheamă Quality şi este similară, ca şi calitate oferită, cu brand-urile faimoase, fară a se compara însă la preţ.
Încerc maică să mănânc sănătos şi aleg iaut şi cereale Bio, tot una din mărcile proprii Real. Nu cred că-i cazul să-ţi explic ce înseamnă Bio. Astea-s produse sănătoase şi deşi aici chiar nu mă uit la preţ, am constatat că nu-s scumpe deloc.
Ei bine, pentru cei ca tine, fiţoşi adică, există tot la Real gama Selections. E pentru cunoscători, pentru cei care vor doar ce-i mai bun, gata să plătească un preţ corect pentru a avea ce-i mai bun.
Ei, i-a spune, ceva nelămuriri?”
Ce să-i mai zic? Mi-am băut liniştită cafeaua, mi-am mâncat biscuiţii şi am pornit spre casă. Sincer vă spun că nu mă aşteptam ca tanti Lucica să ştie atât de multe despre mărcile Real, dar i-am mulţumit în gând pentru tot, pentru că eu personal cred că-i mare lucru să te duci la cumpărături cu lecţiile făcute.
Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2009.
Gândire de gospodină
Oct
Dacă voi aţi vedea imaginea asta
într-o vitrină, iar oalele, tigăile şi cratiţele, Thomas Rosenthal din poză, ar fi reale, nu vi le-aţi dori? Gospodina din mine a înviat când le-a vazut pe toate la un loc şi gândurile au luat-o razna:
Am plecat la hypermarketul real să le văd cu ochii mei şi să mă conving că sunt adevărate. Vă povestesc apoi şi vouă , că cică tre’ să scriu ceva despre Real şi încă n-am idee ce.
Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2009.
Solomon
Oct
Era crescută la oraş, dar se născuse într-un sătuc din deltă. Vacanţele le petrecuse la bunici şi avea pentru aceştia şi pentru felul în care ei înţeleseră să-şi trăiască viaţa un mare respect.
Acolo în sătucul din deltă l-a întâlnit prima dată pe Solomon. O pasăre mare, vorbitoare, înţeleaptă şi mereu prezentă atunci cînd avea nevoie de ea.
Evident că nu vorbise cu nimeni despre zburătoarea vorbitoare, ar fi crezut-o toţi nebună şi n-ar fi folosit la nimic să împărtăşească cu cineva secretul asta. În fiecare vară Solomon o aştepta în luminişul de la marginea satului şi era mereu pregătit pentru a asculta ultimele aventuri ale fetiţei şi ai da cele mai bune sfaturi de care ea avea atâta nevoie.
Au trecut anii si fata noastră a crescut, a rarit vizitele la bunici, nu pentru că n-ar fi vrut să-i revadă pe bătrâni ci pentru că acum era o domnişoară cu preocupări orăşeneşti şi cu multe treburi de rezolvat. Dacă bunicilor le era dor de nepoată, se urcau în tren şi veneau la oraş. Singur Solomon, nu făcuse asta niciodată. Nu venise, să o vadă aici acasă la ea, niciodată.
Trecuseră, cred, trei ani întregi în care nu se întâlnise şi nu vorbise cu Solomon. Avea multe să-i spună, aştepta la rândul ei răspunsuri dar nu se ivise încă ocazia de a călători spre satul bunicilor.
Într-o zi, pe când se plimba singură prin parcul orăşelului în care locuia, văzu într-un desiş o pasăre, ce semăna leit cu Solomon al ei. Se apropie de copaci şi când ajunse destul de aproape spuse cu voce scăzută:
- Bună Solomon, îţi mai aminteşti de mine?
A vorbit sau nu pasărea cu ea şi dacă da, imaginează un dialog amuzant între cei doi.
Tags: cuvinte, ganduri, intamplari, oameni
Gândeşte pozitiv
Oct
O zi frumoasă de toamnă în care am nevoie să gândesc pozitiv. Ok, am nevoie tot timpul să gândesc pozitiv şi în general o fac. Voi?
Nu-mi amintesc ca vreodată, să-mi fi folosit la ceva, faptul că mi-am facut griji. Deci da. E important în orice situaţie ai fi, să gândeşti pozitiv. Exemplu:
Azi am participat la o sedinţă, în care fiecare trebuia să prezinte cât a rezolvat dintr-o tema dată saptamana trecută. Ieri eu încă nu aveam nimic făcut.
În loc să mă impacientez şi să-mi spun că nu sunt bună de nimic pentru că am rămas în urmă cu tema asta, mi-am zis: Important este să încep să lucrez la ea. Voi prezenta doar începutul, asta e, voi recupera restul până la termenul final. M-am apucat de treabă şi cu gândul ăsta, că e important să am ceva făcut, nu contează cât, am reuşit să termin mai mult de jumătate din temă. Nu-mi venea să cred ce repede a mers totul şi ce bine mă simţeam. 
Azi a fost foarte bine la prezentare. Evident că restul temei o voi rezolva cu câteva ore înainte de prezentarea finală.
Gândeşte pozitiv Nina, gândeşte pozitiv… 
Tags: gandire pozitiva, seviciu, teme
Ce ţi-e şi cu fetele astea
Oct
Am încurcat-o. Fetele s-au făcut mari.
Pentru că se apropie iarna, le-a luat Sorin (soţul meu) la fete nişte geci foarte, foarte mişto, groase, dintr-un material belea, etc. Numai bune de ele. Aseară fetele s-au probat, s-au uitat în oglindă, ce mai, ca nişte domnişoare. Toată lumea mulţumită.
Dimineaţă, când îmi era lumea mai dragă şi nu eram nici în întârziere prea mare, o vad pe Sonia că se dezbracă de geaca şi o aruncă cât colo.
- Ce-ai fată? o întreb.
-N-o mai vreau. Mă face grasă…
Tags: copii, domnisoare, fite, mofturi
Am nevoie de….
Oct
….pentru ca blogul acesta al meu să fie de nota 10.
După cum ştiu deja cei doi cititori care urmăresc blogul ăsta încă de la început, am câştigat prin mai 2009, la un concurs organizat de hotcity, un domeniu.ro şi hosting gratuit pentru un an de zile de la Blogway, un produs creat de Hostway , special pentru bloggerii care nu vor să-şi bată capul cu detalii tehnice, de tipul achiziţiei de domeniu, hosting sau teme de WordPress.
Acum că am intrat în lumea bună, a posesorilor de domeniu propriu şi am hosting asigurat, mai sunt câteva lucruri de pus la punct la acest blog. Între noi fie vorba, de fapt nu mai e nimic de pus la punct, totu-i perfect, dar o să inventez acu’ ceva.
In primul rand am si eu o mare rugaminte. Am nevie de un favicon. Ştiţi ce-i ăla, nu? Exact. E poza aia mică, mică care apare înainte de http la adresa blogului. Am făcut eu un desen frumos (strict din punctul meu de vedere) şi nu reuşesc să-l pun acolo. Am scris până şi la Blogway care mi-au răspuns promt, spunându-mi că dacă tema nu permite, va trebui să aştept până pun ei la punct un plug-in pentru asta. Deci aştept…. 
În al doilea rând, blogul ăsta are nevoie de un om deştept care să scrie aici. Eu, fac şi eu ce pot, dar până la a fi de nota zece, zic să vină neicuşorule un talentat, să-mi facă treaba. (ok, asta-i problemă inventată, nu dau blogul pe mâna nimănui )
În al treilea rând, aş vrea o cafea. N-am dormit prea bine azi noapte şi ca să pot scrie trebuie să fiu trează. Menţionez că vreau cafeaua pentru blog, nu pentru mine. Eu aş putea foarte bine să mă duc la culcare.
În al patrulea rând aş vrea ca blogul ăsta să fie viu. Adică să trăiască. Veşnic. Cred că noi toţi scriem câte ceva pentru că vrem să nu se piardă ideea, întâmplarea, gluma, momentul… Bine, eu acum scriu pentru că am memoria scurtă. : D Va veni însă o vreme când eu nu voi mai fi. Ei asta e dorinţa mea. Ca atunci, omul ăla de care ziceam la punctul doi, c-aş vrea să scrie aici, să-şi intre în drepturi şi să ţină blogul viu.
În al cincilea rând, blogul are nevoie de ( cititori/comentatori). Ce, credeaţi că n-o să zic nimic de voi? Ei bine, da, am nevoie şi eu şi el (blogul) de cititori. De cititori care să vină aici de plăcere, să citească (dacă au timp) şi să comenteze. Ok, uneori scrii pentru tine, dar e un sentiment aşa mişto cînd îţi dai seama că nu vorbeşti singur, că sunt oameni care te înţeleg, te susţin, te critică constructiv şi de la care, trebuie să recunosc, am învăţat şi învăţ încă enorm de multe.
Hai că am dat-o în melancolie şi nu-i a bună. Mulţumesc tuturor celor care treceţi zilnic pe aici şi mai ales celor care îmi şi lasă câte un semn!
Acest post a fost scris pentru concursul Superblog 2009. V-aţi obişnuit deja cu asta, aşa-i? Dacă nu aţi facut-o încă, o să vă obişnuiţi pe parcurs, competitia ţine până pe 14 decembrie.
Pentru că și mașinile trebuiau să poarte un nume
Oct
Îmi amintesc ca am văzut odată un film, cu un bătrân un pic nebun, care citea în fiecare zi în ziarul local doar reclama celor de la Toyota:”You want it – You got it – Toyota!”. Atât. Apoi, daca cineva vorbea cu el, răspunsul lui era invariabil: “You want it – You got it – Toyota!” Până la urmă, bătranul este sunat de organizatorii unui concurs, nu mai știu cu ce ocazie. Ce credeți că l-au întrebat? Exact. Care-i sloganul celor de la Toyota? “You want it – You got it – Toyota!” a fost raspunsul cât se poate de senin al moșului, care s-a pomenit câștigand astfel un automobil Toyota.
Mi-a placut așa de mult, încât o perioadă, când mă bloca cineva cu câte o întrebare, îi raspundeam: ”You want it – You got it – Toyota!” Sigur că nu mi-a trecut prin cap ca-ș putea avea norocul bătrânului.
Între timp, sloganul s-a transformat în unul și mai mișto: “Today Tomorrow Toyota” Like future, you know?
Lăsând gluma la o parte, să trecem la bancuri:
Traian către tatal lui: Tată ce înseamană AUDI?
Tatal : Another Ugly Deutsche Invention
Traian: Dar BMW
Tatal: Brings Me Women
Traian: FIAT ?
Tatăl: Failure in Italian Automotive Technology
Traian: FORD, tati?
Tatăl: Fix Or Repair Daily.
Traian: Dar VOLVO?
Tatăl: Very Odd Looking Vehicular Object.
Traian: Și DACIA tată?
Tatăl: Dacă Ai Cap Ia-ți Altceva.
Traian: PORSCHE?
Tatăl: Proof Of Rich Spoiled Children Having Everything.
Traian: Dar de Toyota ce zici tată? Ce înseamnă?
Tatăl (mustăcind) : Pentru că și mașinile trebuiau să poarte un nume, li s-a spus TOYOTA!
Azi Traian merge cu Corolla. Și tacsu’ la fel.
Au ţinut întotdeauna ştacheta sus în ceea ce priveşte calitatea, n-au neglijat nici designul şi au reuşit să facă cele mai fiabile maşini din lume. Da, să facă.
Asta e diferența între Toyota și alți producatori, ceilalți vând mașini, Toyota face chestiile astea.
Acest post a fost scris pentru cea de-a treia zi de concurs, SuperBlog 2009.
P.S. nu uitati ca vor fi premiati și comentatorii.
Paris, je t’aime!
Oct
N-am fost niciodată la Paris, deşi ascult RFI Romania de câte ori am ocazia.
Ce credeţi că am aflat zilele astea când radiourile se întrec care mai de care în concursuri cu sunete secrete şi bilete la filmul cu Michael? Ei bine, s-ar putea să plec la Paris. Nu singură. În caz că dă norocul peste mine voi pleca însoţită, de soţ.
(aici aş fi vrut să pun o fotografie, dar întâmpin ceva probleme tehnice, aşa ca ati face bine să vă imaginaţi un turn Eiffel luminat feeric noaptea) 
Mai am un singur pas de făcut pentru a câştiga excursia asta. Trebuie să ascult zilnic RFI International si sa aflu cuvantul cheie al zilei. Dacă nu-s atentă la radio mai pot afla cuvântul şi de pe site-ul lor www.rfi.ro unde e musai sa fie bolduit cuvâtul căutat. V-am pierdut? Hai că nu-i greu. Trimit în fiecare zi un mail care să conţina cuvantul cheie la concurs@rfi.ro sau completând formularul online de pe site-ul lor.
Care dintre noi, participanţii vom fi mai perseverenţi şi vom găsi mai multe cuvinte cheie, ala are mai multe şanse de a fi in finală.
Concursul se desfasoara in perioada 19 octombrie – 13 noiembrie 2009, in intervalul orar 7.00 – 18.00 si pe internet.
PREMII Premiul I: o excursie pentru doua persoane la Paris care include: transport cu avionul Bucuresti – Paris – Bucuresti, cazare in Paris la Hotelul Beaugrenelle in camera dubla cu mic dejun inclus si doua carduri de acces in muzeele din Paris. Plecarea la Paris se face in data de 26 noiembrie 2009, iar intoarcerea la Bucuresti in 29 noiembrie 2009. Doua premii speciale: se acorda cite un premiu special celor doi finalisti care nu au cistigat premiul I. Valoarea totala a premiului special este de 249 RON si consta intr-un mp3 player 4 Gb Sony.
Detalii suplimentare aflaţi, desigur, ascultând RFI Romania pe 93,5FM în Bucureşti, 97.9 FM în Iaşi , 91.7 FM la Cluj , Craiova 94 FM si Chisinau 107.3 FM.
Mult succes şi vouă şi ne vedem la cafeneaua aia mişto, colţ cu Luvru.
