Ion- II

(prima parte)

Ene Negrescu se gandise tot drumul la ce avea sa-i faca baiatului, pe langa bataia sora cu moartea, pe care avea sa i-o dea. Cum sa-l faca el pe Ion sa inteleaga, ca invatatura aia putina pe care putea  sa o asigure copiilor lui, este cea mai importanta avere cu care va pleca Ion din casa parinteasca? Se hotari ca inainte de toate, sa-l asculte pe Ion, sa-i spuna  el ce are de zis despre lipsa de la scoala si nesocotirea parintilor. Se gandea batranul, ca nu se va uita unde va lovi si cine stie cum o sa-l pocneasca cu centura peste spurcata aia de gura, cu care spunea “la revedere” dimineata, cand chipurile pleca la scoala. Mai bine sa-l lase sa vorbeasca acum, ca dupa aia, nu se  stie cat timp nu va mai putea vorbi.

Nici nu ajunge Ene bine acasa, ca il si identifica in curtea plina de copii, pe Ion al nostru. Il roaga sa-l urmeze in grajd la oi, unde  puteau vorbi intre patru ochi  si ii il lua direct: “Ia zi ma Ioane, unde ai stat tu ma diminetile, in luna care a trecut? De ce n-ai fost ma amaratule la scoala, tu crezi ca invatatura aia, o sa vie singura in capul tau prost? Cam cum vezi ma tu viitorul tau, fara carte? Ce-ai vrea tu ma Ioane sa ajungi cand vei fi mare?”

Intre timp Ion aflase de la Costica Mortu, ca invatatorul l-a chemat pe taica’su la scoala si preventiv isi luase trei randuri de haine pe el. 🙂  Nadusind puternic  raspunde  ” Tata eu peste ceva timp cand o-i gata-o cu scoala, Continue reading Ion- II

Ion

La ei in sat toata lumea avea oi. Nu multe, cel mai avut dintre sateni sa fi avut 50. Daca vara acestea erau date la ciobani, iarna fiecare taran trebuia sa-si vada de oile lui. 🙂

Lui Ion nu-i mai placea scoala. Nu-i placuse lui niciodata si cu atat mai putin acum, cand trecuse in clasa a patra si asteptarile domnului invatator Neculai Munteanu erau din ce in ce mai mari.

O luna intreaga copilul n-a mai dat pe la scoala. Pleca de acasa, isi lua la revedere de la parinti si  in loc sa ia drumul scolii, facea ocol cramei si ajungea in grajd. Aici statea dupa usa patru ore batute pe muchie pana il auzea pe Costica Mortu, colegului lui de scoala si de suferinta, ca striga in gura mare pe ulita ” La revedere ba Ioane, ne vedem mai tarziu.” Acesta era un semn al baietilor, ca sa stie astfel Ion cand sa iasa din ascunzatoare.

O luna de zile a tinut toata tarasenia, pana i-a trimis vorba invatatorul lui  Ene Negrescu, tatal lui Ion, ca il asteapta urgent la scoala. Baiatul  nu stia nimic de asta.

Isi lasa Ene treaba neterminata in miez de zi si pleaca spre scoala sa vada ce-o avea invatatorul cu el. Omul nostru cam banuia ceva, cum c-ar fi vorba de baiatul lui, Ion, pe care in ultimul timp il vazuse mai fericit ca niciodata. 🙂 Pesemne ca baiatul a prins a intelege invatatura si acum domnul Munteanu avea sa-l anunte ca Ion al lui Continue reading Ion

Producatori vreti sa aveti cumparatori fericiti?

Ca eu fac prajituri si pizza mai des decat se duc altii la dus (ma refer acum la roakerul ala care si-a gasit tricoul cu metalica dupa cateva sapuneli bune 😀 ), o stie toata lumea care ma cunoaste.  Acum vedeti dumneavoastra, cand fac treaba asta, de cele mai multe ori am nevoie si de faina, gris, zahar, lapte, etc.  nu doar de mixer. Iar ingredientele (cuvantul asta il stiam, ok?) astea trebuiesc, la unele retete (doar la cele mai complicate), masurate.

Continue reading Producatori vreti sa aveti cumparatori fericiti?

Weekend la tara

Pentru ca de Paste nu am putut sa mergem si la parintii mei la tara, ne-am rezervat weekendul asta (care tocmai a trecut),  sa le facem o  bucurie si sa le ducem nepoatele doua zile. Zis si facut, numai ca socoteala de acasa nu se potriveste aproape niciodata cu cea din targ,  inainte de a pleca s-au adunat o multime de lucruri de facut, iar plecarea s-a amanat cu cateva ore bune.

Continue reading Weekend la tara