Femeia intre 30 si 40 de ani

De fapt am vrut sa scriu FEMEIA. Intre 30 si 40 de ani e mai mult decat oricand poate in viata ei, femeie. Pentru ca pana in 30 este copil, fata, domnisoara sau ce-o mai fi, iar dupa 40 este cu precadere mama, bunica si ce-o mai fi.

In astia 10 ani de care vorbesc, te regasesti tu, femeia.

La 30 de ani intelegi ca nu mai esti un copil, desi mama poate te asteapta inca seara cu mancarea calda acasa. Incepi insa sa te gandesti, daca nu cumva ar trebui sa stii mai multe despre mancarea cu pricina, decat numele ei si cateva ingrediente. Si iei urgent masuri. Inveti sa gatesti.

Continue reading Femeia intre 30 si 40 de ani

Stiu sa merg pe bicicleta

Eram in clasa a IV a, si ma mutasem de curand intr-un cartier nou (nou pentru mine), la o scoala noua (tot asa) iar acum urma sa-mi fac prieteni noi.

Zis si facut. Si cum in mintea mea atunci era clar faptul ca trebuia sa te dai mare, ca sa te faci repede remarcat, am intrat in vorba cu o fata de varsta mea cu care aflasem ca o sa fiu colega la scoala si i-am spus ca eu stiu sa merg pe bicicleta (in afara ca, ma uitasem foarte atent cum merg altii pe bicicleta, eu personal nu incercasem niciodata), apoi ca sa o fac de ras am intrebat-o daca ea stie sa mearga pe bicicleta.

Ea zice « nu, dar eu am bicicleta! » Mda, se dadea mare.

Mai departe nu mai stiu cum a decurs discutia, cert este ca a doua zi s-a prezentat impreuna cu tatal ei la mine la usa. Taica’su ma ruga sa o invat si pe ea sa mearga cu bicicleta, pentru ca vrea sa-i ia o bicicleta noua si ar vrea ca ea sa invete pe asta veche pe care o are.

Nu stiam ce sa fac, sa ma bucur ca aveam ocazia in sfarsit sa incerc o bicicleta sau sa recunosc ca de fapt, eu nu am mers in viata mea cu asa ceva si ca doar m-am laudat. Omul m-a scos din incurcatura «  Hai Nina, te rog sa te ocupi tu, ca eu nu am timp, sunt foarte ocupat! ». Aha deci o sa fim singure. « Ok, am zis, sa ma astepte cu bicicleta in spatele blocului, vin imediat ». 

Si-am venit.

Bicicleta era intreaga dar arata jalnic, era un Pegas portocaliu. Continue reading Stiu sa merg pe bicicleta

Respectul de sine

Apreciez foarte mult la un om, respectul de sine. Felul in care omul se apreciaza pe sine, ii apreciaza pe ceilalti si actioneaza responsabil. Isi poate asuma  responsabilitatea asupra vietii lui si  nu se crede o victima a circumstantelor. Un astfel de om , nu are nevoie sa vorbeasca celorlalti de sus sau sa-i injoseasca, pentru a se simti el important. Respectul de sine se concretizeaza in respectul fata de ceilalti.

Oamenii despre care vorbesc sunt constiinciosi. Daca nu esti constiincios in indeplinirea sarcinilor mici, nu te vei comporta altfel nici in cazul chestiunilor importante.

Din pacate observ ca oamenii astia sunt pe cale de disparitie. Sunt din ce in ce mai multi oameni, care-si calca in picioare  pricipiile pentru un castig imediat. Sunt doctori care trec pe langa pacientii lor din spitale fara sa-i priveasca, sunt judecatori care “inchid ochii” la comanda in anumite cazuri, sunt profesori care nu reusesc sa transmita nimic elevilor la ore, sunt antrenori care nu pleaca cand echipa nu are rezultate, sunt politicieni care in cel mai fericit caz sunt filmati dormind in sala de sedinte, sunt…

Continue reading Respectul de sine

Ghinion de nesansa- iertare, v-am pacalit!

Cat de ghinionist trebuie sa fii sa-ti lovesti masina de 1 aprilie? Maxim, as zice.

Noroc ca n-am lovit-o grav si am fost in stare sa o trag pe dreapta. Nu intru in detalii de acident, eu am fost de vina, ma gandeam la nemurirea sufletului si am uitat sa apas pe frana. 😀 Mai nasol este ca trebuie sa o iau tractata de acolo.

Va dati seama ca mi-am sunat colegii sa-i anunt si mi-au zis ca nu mi-am ales cea mai subtila cale de ai pacali, ca sunt satui de fazele astea si sa o las balta.

Mi-am sunat sotul si a reactionat la fel, adica mi-a spus ca nu se fac glume de genul asta, ca poate atrag ghinionul. Sit. Ce nu intelegea el era, ca ghinionul deja venise.

Continue reading Ghinion de nesansa- iertare, v-am pacalit!