Noi şi horoscopul

Ca să stabilim de la început, cred că horoscopul este ceva vital, de care depinde în totalitate viitorul tău (şi al meu, desigur) sau cel puţin ziua ce urmează şi nu poţi pleca dimineaţa din casa până Neti nu-ţi spune exact ce vei face azi. Asta e valabil fix până termină de spus ce se va întâmpla azi cu cei din zodia ta. Cu toţi. Apoi, ca prin minune şi fără nicio avetizare ţi se sterge din minte, tot ce ţi-a prezis la horoscop, protevista. Tot.  De unde cu un minut înainte nici nu puteai să-ţi închipui ziua fără să-ţi ştii horoscopul, acum poţi pleca liniştit la treburi, că oricum ce-a fi să se întâmple, se va întâmpla. Am luat exemplul cu Neti nu întâmplător, dacă aş fi zis Urania, trebuia aprofundat subiectul. 😀

Azi dimineaţă luam un consistent mic dejun (format dintr-un sandviş cu pâine neagră cu seminţe, gresată cu  câteva picături de ulei de măsline, cu brânză, roşie, suncă…) alături de soţ, care soţ o aude de undeva din depărtare pe Neti Sandu spunând horoscopul. O aud şi eu şi ascult ce-mi spune. M-am străduit să ţin minte, ca să vă zic şi vouă, că poate v-a scăpat informaţia, însă atât am putut reţine: “scorpionii vor avea parte de voie bună, se vor întâlni cu oameni dragi şi vor petrece”. 🙂

Moment în care Sorin îmi spune că mie în fiecare zi îmi prezic ăştia că mă distrez, că-mi merge bine, că mă vad cu prietenii, că-mi ies afacerile şi că nu-i corect, că lui (la gemeni) nu-i spune niciodată aşa, el află mereu că trebuie să muncească, să se străduiască şi să mai încerce, că poate-i iese. 😀

Continue reading Noi şi horoscopul

Party de ziua justiţiei

Mâine este oficial ziua justiţiei în România. Adică, aşa ştiam eu, că-i în prima duminică a lunii iulie, acum, cum nu mai e nimic sigur pe aici, s-ar putea ca şi asta să se fi schimbat, dar să nu ne cramponăm de atâta lucru.

Altceva vreau să spun. Probabil că-i undeva vreo petrecere, ceva, cu ocazia evenimentului, petrecere la care neparăt ar trebui invitaţi toţi cei care au avut sau vor avea de-a face cu justiţia. Ar trebui să fie acolo mare aglomeraţie, pentru că dacă pâna acum nu te-ai bagat în seamă cu justiţia, aproape că nu exişti ca persoană publică. Cel puţin aşa-i la noi.

Aşadar, cine credeţi că ar trebui invitat la o petrecere de genul ăsta? Haide-ţi să vă spun eu câţiva: Continue reading Party de ziua justiţiei

Să vă explic cum e cu TVA-ul

Deşi toate magazinele în care am intrat azi (de fapt a fost unul singur) au afişate încă preţurile vechi, s-ar putea ca celelalte să fi fost mai vigilente şi să fi făcut deja modificările. Ca să vă daţi seama dacă preţurile au fost mărite artificial ar trebui să ştiţi că preţul de la raft (adica cu TVA inclus) nu trebuie să crească decât cu 4.2%.

Să luam un exemplu simplu:

O maşină de prăjit pâine era ieri 100 lei +TVA adica 119 lei la raft.

Continue reading Să vă explic cum e cu TVA-ul

Fata in roz

In drumul de dimineata spre serviciu vad tot felul de ciudatenii (asa le consider eu, dar s-ar putea ca eu sa fiu ciudata). Nu stiu daca v-am spus dar eu ma uit la oameni pe strada. Poate din cauza ca fiind singura in masina ma plictisesc si de aceea ma uit in jur si vad oameni. Uneori, cand traficul imi permite, ii si studiez.

De exemplu, tipul brunetel cu tricou verde tuborg sta in statie la 36 si in loc sa se uite dupa tramvai,  se uita la picioarele proaspat epilate ale tipei in roz. Roz bombon. Maxim. Bentita roz, clama roz, colier roz, cercei roz, tricou roz, fustita roz, sandale roz. A, si oja roz.

Un singur lucru era rosu, rosu aprins. Rucsacul. Acesta din urma era un rucsac de munte echipat cu de toate. Avea pana si sac de dormit. De unde eu am dedus ca fata pleca pe munte. De fapt,  daca ma luam dupa tinuta, pleca la mare. Sau poate doar ducea rucsacul cuiva. Sau…s-a facut verde si-am plecat.

Premiul

Desi inca in putere, femeia nu se descurca cu tehnologia, ca de altfel majoritatea celor din generatia ei.  Acum, daca tot i-a venit feciorul de la oras, la rugat pe acesta sa-i reporneasca telefonul (uitase codul PIN 😀 ). Odata pornita, masinaria si-a afisat toate mesajele necitite. Pintre ele era  unu buclucas gen, “nr. dumeavoastra de telefon a fost extras si validat castigator in campania desfasurata de KISS FM si COSMOTE. Va rugam, ca pentru a stabili detaliile legate de  inmanarea premiului de 5000 euro + un telefon Nokia N97, sa ne contactati  la numarul de telefon 0769708724”

Initial s-au gandit ca e teapa, ca sunt multi sarlatani care incearca sa speculeze credulitatea (inca nu zic “prostia”) oamenilor, dar totusi s-au gandit sa sune la numarul de telefon sa vada ce se intampla. Pentru operatiunea asta au apelat la fata proprietarei telefonului, ca vezi doamne, ea avea mai multa carte. 😀

Fata, desi sceptica, le-a facut pe plac si a sunat. La celalalt capat al firului i-a raspuns o voce blonda cu ” Buna ziua, departamentul comunicare Kiss Fm, cu ce va putem ajuta?”

Continue reading Premiul

Sedinţă în parc

Azi aş fi vrut ca şedinţa de dimineaţa să se ţină într-un parc. Să ne întâlnim toţi la intrare, îmbrăcaţi de birou, cu mărgele si pantofi cu cămăşi şi cravate şi aşa cum suntem să ne aşezăm pe iarbă în cerc, ca ăia din Misa. Iolanda de la butiq să ne aducă cafea în pahare de plastic, iar pentru cei mai subţiri dintre noi şi covrigi. 😀

Să nu ne temem că fusta se cutează sau pantaloni se înverzesc.

Să respirăm şi să vorbim despre business în cuvinte puţine. Şi apoi să ne întoarcem la munca… Atât.

Dacă ar fi să alegi o vârstă

Aseară am văzut în sfârşit The Twailait Saga- New Moon. Nu mi-a plăcut, mi s-a părut aşa, de copii ca să fiu drăguţă, însă m-a dus cu gândul în altă parte. Fata din film vroia să devina vampir nemuritoare şi se grăbea, pentru  ca nu cumva să îmbătrânească prea mult  înainte de schimbare. Avea 18 ani.

Mă gândeam, dacă noi am fi nemuritori şi am avea posibilitatea să putem înainta în vârstă, fizic, atât cât vrem, unde ne-am opri? Care ar fi înfăţişarea cu care am vrea să parcurgem sutele de ani ce ar urma din viata noastra fără de sfârşit? Aberez. Dacă filmul nu mi-a ţinut mintea destul de ocupată, am dat-o în altele.

Eu m-am gândit şi sunt sigură ca aş alege să mă opresc la 30 de ani. Mi se pare vârsta perfectă. Aş fi fost încă destul de tânără să pot părea de 25 când vreau şi cu aceeaşi uşurinţă aş fi putut arăta de 35 când aş fi considerat de cuviinţă. În plus, aş fi avut deja copiii, care ar fi în jur de 4 ani şi n-ar fi fost deloc rău să rămână aşa. Mici şi drăgălaşi. 😀

Continue reading Dacă ar fi să alegi o vârstă

Exerciţiu de utilitate

Măi omule, tu te-ai gândit vreodată serios, tu angajat, cum ar merge firma la care lucrezi fără tine? Cât de util eşti tu acolo? De ce doresc oamenii ăia să te aibă în continuare angajat?

Ok, sunt sigura ca tu esti cel mai important din firma, toata activitatea se învârte în jurul tău, nimeni în afară de tine nu mai face nimic, dar să spunem că tu pleci mâine.  Se blochează activitatea? Nu se mai fac plăţi? Nu se mai încasează bani? Rămâne stocul nevândut câţiva ani? Nu mai sună telefoanele? Dacă sună nu are cine să răspundă la ele? Nu se mai plătesc salarii? Se împrăştie clienţii? Se închide firma?

Ce s-ar întâmpla dacă de mâine ţi-ai căuta de drum?

Continue reading Exerciţiu de utilitate