Tag: oameni

Invitaţie la vals

Mai bine n-aş fi început-o. Uitasem ca exista oameni care-si bat joc de sentimente. Nu mi-a placut. Nu mi s-a părut căi vorba de o mare iubire, ci mai degrabă de un mare orgoliu. Nemăsurat, chiar. Urât. Iubire a fost doar din partea femeii, dar ce ştiu eu, sunt doar o femeie…

Nu înţeleg de ce cartea a avut aşa un mare succes la public. Nu merită. Nu-ţi aduce nimic bun. Sau poate, cine stie, poate îţi dă o lecţie. Poate îţi deschide ochii.

Eu am descoperit în ea un om urât, un om care n-a ştiut ce-i iubirea şi în tot ceea ce a făcut, chiar daca a dat impresia că face totul pentru cineva, el era întotdeauna cel pentru liniştea căruia se întamplau toate.

Continue reading Invitaţie la vals

Scurte de primavara

  • azi e 9 martie, se mananca mucenici si se bea vin. In pahare. Multe pahare. Ok, te poti descurca cu un singur pahar numai vinul sa curga. 😀
  • ghioceii mi-au inghetat pe birou. E frig.
  • copiii vor sa vina vacanta mai repede.  Vacanta de vara, nu altceva. Hhm, ce noutate, parca n-ar fi fost asa de cand lumea.
  • stam imbracati la birou. Centrala e trecuta pe vara de la 1 martie.
  • nu-mi mai tin franele la spark. Fluiera. Cica nu-i problema. 🙁
  • Sonia mi-a spus ca ieri un coleg i-a spus: ” esti tare”. N-am inteles contextul, dar ea era mandra de treaba asta.
  • am un inel nou si frumos pe deget. Imi place de mor. E cadoul primit de 8 martie. Merit!

Sa aveti spor la bautura! Maxim am spus!

Feţe fără nume

Până pe la 20 de ani, recunoşteam la prima vedere orice om cu care făcusem vreodată în viaţa mea cunoştinţă. Ştiam după nume  toţi colegii de grădiniţă, după nume şi prenume, plus locul ocupat în bancă, toţi colegii de clasă din  generală şi liceu. Recunoşteam pe stradă orice elev din şcoala noastră sau de prin zona în care locuiam şi eram contrariată de fiecare dată când auzeam “Ah, îl cunosc, dar nu ştiu de unde.” Gândeam la vremea aia şi probabil că nu greşeam prea mult: “Doamne, ce retard, cum să nu mai ştii de unde cunoşti un om?!”

Îmi mai aminteam, aşa în linii mari, cam ce am făcut mai important în fiecare an al vieţii mele, începând cu varsta de 4 ani, când m-am mutat de la Brăila la Târgovişte şi am început grădiniţa. Ceva gen, la 5 ani am fost prima dată la mare, la şase ani am fost la prima (şi ultima) prezentare de modă din viaţa mea, etc… 😀

Bunnn. Anii au trecut şi treptat am început să uit lucruri.

Continue reading Feţe fără nume

O fapta buna

Vineri dupa amiaza ma intorceam acasa de la job, conducand pe repede inainte. Nu prea eram atenta la ce se intampla in jur, insa la intersectie la Diham nu am avut cum sa nu observ un om cu un carucior pliabil (da, nici nu stiam ca exista asa ceva) pe care cara o magaoaie de cutie de frigider. Vroia probabil sa o duca la fier vechi. Acolo in intersectie, caruciorul ala de jucarie, practic, a cedat si ii cazuse omului frigiderul in mijlocul intersectiei.

L-am ocolit cu stil si am oprit la banca. Am trecut apoi pe la  Mega Image si am pierdut ceva timp acolo. Cand, in sfarsit, mi-am continuat drumul spre casa, l-am intalnit din nou pe nenea cu fierul vechi. Reusise sa inainteze cam 500m si caruciorul cedase din nou. citeste mai departe

Restul e rutină

Un mijloc de săptămână normal. Citeam aseară în “Noaptea de sânziene” a lui Eliade, că:  “Trăim câteva ore de viaţă adevărată la fiecare zece-cincisprezece ani. Restul e rutină.”.

Majoritatea dintre noi ne mulţumim cu asta. E ok aşa. Ne e greu să ne ieşim din rutină, ba câteodată, când ni se dă o şansă, facem noi în aşa fel încât s-o ocolim. Şi suntem mulţumiţi. Nu ne legăm la cap dacă nu ne doare, nu ne pasă de suferinţele din jur şi invidiem reuşitele celorlalţi. Da, da, le invidiem. De cate ori aţi felicitat sincer pe cineva, fără ca undeva în sufletul vostru să speraţi ca reuşita lui să fie efemeră?

Continue reading Restul e rutină

Babe in tramvai

Nu vreau sa vorbesc despre zapada, pentru ca mie imi place si ma bucur de vremea asta. 😀 Daca ma gandesc mai bine, cred ca eu am chemat iarna asta grea, asa ca puteti da vina pe mine pentru ce se intampla afara.

Intamplarea face ca, oricat de tare mi-ar placea, nu pot sa stau acasa zilele astea, asa ca am lasat masina sa se odihneasca in garaj si am purces prin nameti cu picioarele din dotare. In afara ca am mers o perioada cu vantul si zapada in fata, totul a fost minunat. 🙂

Tramvaiul a venit imediat si intrucat il iau de la capat, am avut si loc, cum altfel. Eu, de obicei, ofer locul  din mijloacele de transport in comun, persoanelor in varsta si femeilor cu copii in brate sau in burta. Asa am crezut ca fac si azi, cand langa mine s-a oprit o doamna in varsta, plina de zapada si ingropata toata intr-o caciula. Fara sa ridic privirea o intreb: “Doriti sa stati jos?” Ea raspunde fara ezitare: “Da, sigur, as vrea!” Ma ridic si ii ofer locul in tramvai, care nici nu era prea aglomerat…

Continue reading Babe in tramvai

Leapsa

1.Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la 18 şi scrieţi aici al 4-lea rând

Woodward il intreaba inca o data cum ajunsese sa se implice in acest caz. – Toti oamenii presedintelui- Carl Bernstein & Bob Woodward

2.Fără să verificaţi, cât e ora?

10.30

Continue reading Leapsa