Avem grătar nou

gratar-3Scriu postul ăsta ca să stiu exact peste vreo 50 de ani să spun: Avem grătarul din octombrie 2016. 

Am avut de-a lungul timpului mai multe grătare de curte, începând de la nelipsitul dreptunghi cu 4 picioare prezent în orice gospodărie, până la cel mai sofisticat grătar pe gaz. A avut fiecare momentul lui de glorie, mai puțin ăsta ultimul, pe gaz, cu care nu ne-am înțeles deloc. Mă rog, aproape deloc. Acum era momentul pentru un gratar rustic și am făcut să se întâmple.

Așa cum probabil v-ați dat seama, am vândut grătarul ăsta cu 800 lei, am mai pus 200 și l-am luat pe cel din fotografie, de la Dedeman. Are și două accesorii, două corpuri, unul de masă și unul cu loc pentru chiuvetă, deocamdată noi l-am lua doar pe cel pentru chiuvetă pe care o vom monta la primăvară, pentru că am cam terminat cu amenajările pe anul ăsta.

Continue reading Avem grătar nou

Azi am biroul în curte

Nimic nu se compară cu cafeaua băută la prima oră în curtea personală. Pisica vecinilor se alintă, în depărtare se aude zgomotul mașinii care spală strada. What did I say? Mașină care spală strada la noi pe uliță? Așteptați un moment, merg să verific…

Hai că am apucat să mut și mașina ca să poată trece cu spălatul și prin dreptul casei noastre. Da, stăm în București, aici nu prea se curăță străzile, mai ales prin părțile noastre, dar acum domnul Prigoană candidează la funcția de primar și probabil că ăsta-i un fel de lobby. Uneori mă gândesc că ar fi excelent dacă am avea alegeri din trei în trei luni. Atunci toți politicienii ar ține-o numai în fapte bune. Și ce frumos începusem postul ăsta…

Să revenim, cafeaua, zic, are un gust excelent când o bei dimineața în curtea ta. În față am un boboc de trandafir portocaliu (nu, n-are legătură cu portocaliul politic), care domină partea lui de grădiniță. Mama udă căpșunile. Are o stropitoare verde mare (există și-un partid cu verde, nu-i așa?).

Continue reading Azi am biroul în curte

Brăduțul

În fiecare an pe 1 Decembrie noi împodobeam bradul. Avem unul de plastic, foarte stufos și numai bun de dus în pod după sărbători și de folosit în fiecare an ca și cum ar fi primul. Făceam asta ca să ne bucurăm mai mult timp de sărbători, să intre Spiritul Crăciunului în casă mai devreme, știți voi chestii importante. Numai că anul acesta n-a fost timp de așa ceva, mai ales că am avut până de curând casa în tot felul de schimbări ce s-au lăsat cu zugrăvit, schimbat de uși și mobilă.

E, și cum stăteam eu așa vineri seara (vorba vine stăteam, sigur făceam ceva și atunci, că de stat nici acum nu stau), a sunat la poartă un om bun, o fată care a lucrat la noi în la atelier în urmă cu vreo trei-patru ani, și care acum venise să ne aducă un brad. De la Suceava.

Evident că e vorba de un brad natural, mare cât un articol de blog și stufos. Atât de mare că dacă l-am tăia în două am avea doi brazi medii și frumoși. Dar nu-l vom tăia, nici nu-l vom băga în casă. Am hotărât să-l împodobim afară, în curte. Sigur, va trebui să-l ancorăm bine, să-i găsim un suport pe măsură, să  împrumutăm o scară ca să-l putem împodobi, dar sunt sigură că la sfârșit va arăta foarte frumos.

Continue reading Brăduțul

Gospodăria de la țară

Mda, știu, ați râs cu toții când v-am spus că vin de la țară cu portbagajul plin de bunătăți de sezon, dar știți cum e, cine râde la urmă, râde mai bine. Cine are acum cămara plină? Hahahahaah! Ăsta-i râsul. 😀

Deși a fost un weekend scurt de tot, vă spuneam că lucrăm și sâmbătă, tot am avut timp de-o fugă până la țară la ai mei. Am găsit acolo, ca de fiecare dată, doi părinți bucuroși să-și vadă copiii și nepoții și-o gospodărie care se modifică de la an la an.

Exact cum spunea acum câteva săptămâni Zicu, ăștia bătrani de pe la noi nu se opresc niciodată. Ai mei aveau inițial o bucătrie în casă și una afară. Aia de afară era de fapt un cotlon din ăla lipit cu pământ în carese face focul, un fel de mașină de gătit, dar în aer liber. Pe la noi prin zona Brăilei pe vremuri nu exista gospodarie făra unul. Obiceiul se mai păstrează și astazi, bag seamă, din moment ce ai mei și-au făcut si ei o chestie de genul asta.

Continue reading Gospodăria de la țară

Căsuța ideală

Puțini sunt cei care iși proiectează căsuța exact cum visează ei și apoi nu se răzgandesc. Din pacate eu nu mă număr printre ei. 😀

Stârnește Dojo o discuție legata de cum și-ar face ea o casă,  iar cititorii vin și-și spun experiențele lor. Sau visele. Am fost tentată să-i las un comentariu, dar am zis că-i mai bine să scriu aici.

Am proiectat și costruit împreună cu soțul, casa în care locuim, constrânși fiind doar de spațiul avut la dispoziție 125mp (pentru construcție) și de numarul de persoane care urmau să locuiasca în casă, respectiv 7. 😀 Am făcut casa cu parter+etaj,  cu living, bucatarie, baie și garaj la parter și cu 4 dormitoare și baie sus. Insuficient. Ca să nu vă mai zic că acum suntem 6, deci dacă am fi fost 7 persoane, ar fi fost de-a dreptul înghesuială. Un dormitor pentru noi, un dormitor pentru fete (foarte inghesuite), un dormitor pentru mama, un dormitor pentru tata. Ei doi nu-s compatibili deloc în ceea ce privește programele TV urmarite de aceea  i-am și separat. Camerele sunt mici nu vă gândiți la cine știe ce. Noroc că avem și pod. Credem că va veni o vreme în care va trebui reamenajat și făcut locuibil. 😀

Continue reading Căsuța ideală

Tu ce vezi dincolo de monitor?

La propriu.

Am cam la 5 metri distanta doi copaci. Un mar pitic care anul trecut a facut 6 mere, dar de subtire ce era nu le-a putut tine si un par care infloreste in fiecare an dar niciodata nu da rod. Intre cei doi copaci e o pajiste de verdeata formata din crini inca neinfloriti, tulpine de foste lalele mov si un trandafir salbatic alb.

In fata lor, in trei ghivece mari sunt plantate capsuni din cele uriase, deocamdata pitice, inflorite si firave. Daca o da Dumnezeu si s-or face capsuni din astea  ar fi mare minune.

In stanga langa casa e rezemat gratarul si imediat langa el e bicicleta lu’ Sorin, un montain bike isuficient muncit.

Continue reading Tu ce vezi dincolo de monitor?

Ieri si azi

Ieri la serviciu (intreprindere, cum ne place noua sa-i spunem) s-a luat hotararea de a se intrerupe lucrul mai devreme si de a se sarbatori anticipat, in purul stil romanesc, 1 Mai.

 

In dimineata asta a venit in sfarsit clipa pe care o astept de vreo 8 luni, aceea de a-mi bea cafeaua in curte dimineata. 😀

Continue reading Ieri si azi

Peisaj de iarna

M-am trezit in dimineata de Craciun. Si eu care vroiam sa incep curatenia de Paste. Ce naiva…

Joi mergeam cu masina prin oras si ma bucuram ca tin franele (nu ca pe zapada), ma bucuram ca-s locuri de parcare si ca am o baba frumoasa. Azi, iarna s-a intors si casele sunt din nou acoperite cu zapada, dar purtam inca martisoare, ca poate-poate.  🙁

De unde noi ne pregatisem de primavara si scosesem masa si scaunele in curte, ninsoarea ne-a stricat planurile. Pana si umbrela de soare fusese instalata, asa dor ne era de caldura. 🙂 Asa arata imprejurimile acum:

ziua in care facem partie

In urmatoarele zece minute părăsesc casa cu destinaţia zăpada. Curtea e plina de nea, la fel si drumul care ne scoate la sosea. Nu, nu locuim într-un depărtat sat de munte ci in Bucuresti. Ok, mai la margine de capitala dar totusi in oras.

Ce pretentii sa mai aibă mama si tata, care stau la 30 Km de Braila si in sat la ei n-a mai ajuns nici masina de paine de marti de dimineată? Niciuna, stiu!

Intr-un fel imi pare foarte bine ca la noi e inca zapada pe strada, mie imi place tare mult sa fac partie. Am plecat.

Continue reading ziua in care facem partie

Curtea din spate

Dimineata cand ma trezesc si deschid geamul din camera mea, vad in toata splendoarea curtea vecinilor din spate.  😀  Cand spun toata splendoarea, ma refer la o curte plina de ligheane vechi, antene aruncate (din alea cu elementi, nici nu mai stiam ca exista), tot felul de fier betoane intr-o parte si frunze putezite in partea cealalata.

In curtea cu ligheane nu s-a mai facut curat de ani de zile. Si acolo locuiesc oameni.  Odata o femeie framanta gogosi intr-un citeste mai departe