Dimineata cand ma trezesc si deschid geamul din camera mea, vad in toata splendoarea curtea vecinilor din spate. 😀 Cand spun toata splendoarea, ma refer la o curte plina de ligheane vechi, antene aruncate (din alea cu elementi, nici nu mai stiam ca exista), tot felul de fier betoane intr-o parte si frunze putezite in partea cealalata.
In curtea cu ligheane nu s-a mai facut curat de ani de zile. Si acolo locuiesc oameni. Odata o femeie framanta gogosi intr-un lighean (nu stiu daca era unul din cele care zac de obicei prin curte), pe o masa cu musama jegoasa, undeva in fundul curtii. Nu stiu cum o fi in casa, insa curtea nu e curatata niciodata.
Azi dimineata insa, surpriza. Cand am deschis geamul, am auzit zgomot de matura (nu-mi spuneti ca nu se aude, pentru ca matura de curte se aude, da). In curtea cu ligheane cineva matura. Un nene intre doua varste (imi place expresia asta, nu stiu exact ce inseamna, dar sper ca omul nostru se potriveste vorbei), pe care nu l-am mai vazut pana acum, manuia cu indemanare o matura mare de curte. Nu am stat sa-l urmaresc (mama m-a invatat ca nu se face asta, decat daca de meserie esti detectiv) insa rotitele au inceput sa se invarta…