Pe vremuri trebuia să aducem fiecare câte 10 lei la școală şi să ne îmbrăcăm în pionier cu câteva zile înainte de 8 martie. Făceam poze din alea ovale, de care văzusem noi că-şi pun oamenii pe cruci în cimitire. Da, când eram mici ne plăcea să ne uităm la pozele de pe crucile din cimitir în timp ce bunica era în biserică la slujbă.
Revenind, la şcoala noastră de cartier venea un fotograf pentru a ne face poze ovale, pentru ziua mamei. Neapărat îmbrăcaţi în costume de pionier. Asta era, probabil, culmea eleganţei.
Ţin minte că într-un an, Laurenţiu (fratele meu) luase, cu o zi înainte de poză, o căzătură care-i lăsase un semn, cât toate zilele, pe nas. De ce ar fi vrut o mamă să primească de 8 martie o poză cu copilul ei mutilat şi îmbrăcat în pionier?
Pe la sfârșitul clasei a V-a m-am îndragostit cum numai o fetiță cu ochii de azur o poate face, de un băiat, să-i spunem V, ce semăna extrem de tare cu unul dintre membrii unei trupe în voga la acea vreme, cu care aveam un mare poster la mine-n cameră. V învăța la altă clasa. Tot a V-a. Nu conta că aproape toate fetele de vârsta mea erau îndrăgostite de el, mie îmi plăcea și gata.
Sau de când îmi amintesc eu că exist. 🙂 Mă însărcinează 
În satul ei Rada e o femeie respectată, care la vârsta de 74 ani încă muncește cot la cot cu tinerii de pe uliță. Asta pâna săptămâna trecută, când femeia s-a trezit cu rochia roșie toată în partea din spate. N-a observat ea, i-a spus o vecină că-i toată numai sânge și femeia a alergat într-un suflet la feciorul cel mare, Stelică, care locuia câteva case mai la vale, să-i spună grozăvia: Îi venise ciclu la 70 de ani. Astea au fost chiar cuvintele ei, spuse cu groaza amestecată cu o inexplicabilă mândrie.