Alegeri

E clar am îmbătrânit rău. Ştiu sigur că am votat în 20 mai 1990. Ştiu cum am stat la coadă, una din cele pe mai multe rânduri ca să alegem. Îmi amintesc cum vorbeam cu părinţii, colegii, vecinii şi evident cu toţi necunoscuţii care se nimeriseră pe lângă noi. Eram foarte entuziasmaţi şi cei mai în vârstă spuneau că e prima dată când nu-i vor tăia pe toţi cei care candidează.  😀

După votare am fost la cofetărie cu colegii, deh nu prea erau paburi pe vremea aia, apoi la cinema. Cam astea erau distracţiile admise pentru noi, elevii de liceu.

Aseară mi-am adus aminte de prima mea votare (nu ştiu de ce nu-s sigură, parcă mai votasem odata înainte, parcă facuse Ceauşescu un referendum la care au avut drept de vot toţi cei care împliniseră 16 ani la vremea aia).

Continue reading Alegeri

Tu mai ai ceva de acum 20 de ani?

Că anul ăsta se împlinesc 20 de ani de la revoluţie, se ştie. Pentru mine a fost revoluţie, eu atunci am fost pe străzi, am strigat, am fugit, am pierdut prieteni, l-am urmărit pe Ceauşescu, am făcut poliţia să se dea cu noi, deci cum spuneam, pentru mine a fost revoluţie. Anii au trecut repede (prea repede) și iată-ne ajunși peste douăzeci de ani. Nu unul, nu doi, nu cinci , nu zece, ci douăzeci.

Amintiri despre epoca de aur s-au tot scris, ba s-au făcut şi multe filme, mai bune sau mai rele, pe subiect, deci tema e oarecum fumată. Ce ne-a rămas?

Zilele astea, stăteam şi mă uitam în jurul meu, să văd ceva de acum 20 de ani? Mă refer la ceva fizic. Palpabil.

M-am uitat prin şifonier, nimic. M-am uitat la șifonier, langa șifonier, televizor, pat, birou, cărti. Nimic. Bijuterii, încălţăminte, blănuri, nimic. Parchet, gresie, nici atât, ţinand cont că am facut casa mult mai târziu.

Am luat-o prin camere la rând. Perdele, draperii, farfurii, aragaz, cutii si cuiere, nimic. Am ajuns la concluzia că n-am şanse să gasesc în casă nimic, aşa că am pornit spre pod, aici cu sigurantă se va găsi ceva. Şi nici n-a fost greu. L-am găsit imediat în una din cutii: Continue reading Tu mai ai ceva de acum 20 de ani?

Cafeaua

Hmmm, ce aromă! Ţie cum îţi place cafeaua?

Multă vreme n-am fost în stare să beau cafea. Îmi plăcea la nebunie aroma care venea din bucătarie dimineaţa şi de multe ori băgam boticul în ceaşca de cafea a mamei, dar îl retrăgeam imediat. Nu-mi plăcea gustul cafelei şi pace. Din cauza asta nici n-am învăţat s-o pregătesc. Îmi plăcea în schimb ness-ul. Era o modă în liceu să ne facem ness cu pepsi. Săraca inima noastră. Acum numai la gândul asta am palpitaţii. Deh, bătrâneţea.

Într-o vacanţă de vară prin liceu, eram în Brăila la verii mei şi stăteam în fotoliu citind o carte. Bunica lor a intrat în cameră în care eram, ţinand în mână o tavă. Pe ea era o ceşcuţă mică cu cafea şi câteva fursecuri. Aroma, ca de atâtea alte ori, mi s-a părut de-a dreptul halucinantă şi ţinând cont că ceşcuţa era mică am hotărât că trebuie s-o beau. Am mulţumit bunicii şi am luat o gură de cafea. Mi s-a părut atunci, şi timpul a hotărât ca nu a fost doar o părere, că beau cea mai bună cafea din lume.

Ăsta a fost momentul în care am început să beau regulat cafea. Îmi place să fie  dulce şi neapărat caldă, uneori cu lapte, de cele mai multe ori tare.

Continue reading Cafeaua

Like a virgin


OPUS – LIFE IS LIFE

Dimineaţă la Europa Fm era petrecere cu muzica din anii 80-90.

Mi-am adus aminte de melodii, pe care le ascultam în draci la toate petrecerile noastre din vremea respectivă. Gen Hotel California sau Casablanca. Mi s-a părut o idee foarte mişto şi vă invit să ascultaţi melodia asta “house” din vremea când aveam fo 13-14 ani şi jucam sticluţa la petreceri, în pauzele pe care le luam de la dans. 😀

Aloe vera şi căzăturile copilăriei

Zilele astea, tot căutând eu remedii pentru tuse, răceală, rinichi şi alte bube de babă prematură, am citit mult despre aloe vera.

Se spune că vechii egipteni o numeau planta nemuririi. Descoperită probabil în urmă cu mii de ani (primele informaţii despre ea datează de acum 3500 de ani), există foarte multă istorie in spatele acestei plante.

Mama avea doua ghivece cu aloe pe bacon. De căte ori aveam o rană, lua o frunză de aloe, o rupea pe lungime şi mi-o aplica pe locul cu pricina.

Continue reading Aloe vera şi căzăturile copilăriei

Copiii si sportul


Laura Paussini – Se Fue
Asculta mai multe audio Muzica

Am văzut în dimineata asta un grup de copii cu echipamentul de sport în ruxăcele şi cu o voioşie pe chip, pe care n-am mai vazut-o de mult la oamenii de pe stradă, fie ei chiar şi copii. Ăştia mici de azi se duceau probabil la antrenament. Mi-am amintit atunci cu plăcere şi multă, multă nostalgie……

O fetiţă de grădiniţă făcea sport. Gimnastică. Profesoara stătea cu ea în bloc, o văzuse la joacă cum o imita pe Nadia şi Teodora şi s-a gândit că-i păcat să nu facă acrobaţiile alea într-o sală echipată corespunzător. Cariera ei de gimnastă a durat trei ani, fară competiţii, fară premii, doar cu antrenamentele şi câteva spectacole demonstrative.

Continue reading Copiii si sportul

La nunta

In weekend am fost la nunta. Nunta a fost la Soveja. Soveja este un sat (comuna) statiune din judetul Vrancea.

 Se zice ca este al doilea  cel mai puternic ozonat loc din Europa. Acolo oamenii traiesc 10 ani si imbatranesc 5. Tatal miresei are in jur de 50 de ani, da nu-i dai mai mult de 37. Nu glumesc! Restul localnicilor la fel. N-am vazut mosi si babe. Erau cativa oameni de varste respectabile, insa nu mosi si babe.

Alin, varul meu, a ajuns prima data la Soveja acum cativa ani, cand impreuna cu o echipa de constructori, au primit o lucrare in zona. Aveau de facut o cabana de lemn pe culmea unui deal. Cel mai apropiat magazin de cabana pe care baietii o construiau, era in vale. De magazin se ocupa Mihaela, fata patronului, o bruneta ocheasa si foarte descurcareata. Cine credeti ca sarea primul cand era vorba sa mearga la magazin sa faca cumparaturile? Alin, desigur. Azi, asa, maine pe dincolo, cert este ca atunci cand cabana a fost gata si echipa de constructori s-a intors de unde plecase, Alin a ramas la Soveja, in casa celui care avea sa-i devina intr-o zi socru.

Continue reading La nunta

Ciulinii

ciulinii4La bunica la Pitulati in judetul Braila, malul  raului Buzau este in unele locuri nisipos  ca o plaja virgina. Din loc in loc sunt insa tufe de ciulini. Cum ar spune Panait Istrati – Ciulinii Baraganului. Eu ii stiu de cand eram copil si i-am regasit si anul trecut un pic mai desi decat altadata.

Eram parca din alt film noi cu umbrela noastra Pepsi Cola cu lada frigorifica si slipuri de firma, printe ciulini. Restul privelistii insa e foarte misto, apa e numai buna de scaldat, are nisip Buzaul pe fund in zona aia, nu pietre, nu namol.

La cca. o suta de metri de noi fetele, baietii se incapatanau sa prinda peste. Nu le-a fost usor dar nici imposibil. Au prins vreo cativa bibani si doi trei somni. Carnea de somn e delicioasa iar oasele se pare ca le-a dat altui peste, lui ramanandu-i doar sira spinarii. 🙂

Continue reading Ciulinii

Aniversare

In 03.08.2009  s-a implinit un an de cand am inceput sa scriu pe blog. Am ratat data evident, da’ ce va asteptati de la o baba senila ca mine. Important e ca ţiu inca minte lucruri, cu o marja de eroare de 3 zile. 🙂

Primul data am scris  gradina zoologica si de atunci am mai fost cca 400 de posturi.

Multi au spus ca ma voi plictisi repede, ca ce castig daca scriu pe blog, de ce-mi pierd timpul, etc…. Vreau sa va spun ca scrisul asta pe blog este unul dintre cele mai misto momente ale zilei.

Continue reading Aniversare