IOS vs Android

Sunt singurul om din lume care nu sesizează diferente majore între chestiile astea două?

Am trecut, după foarte mulți ani, de la Samsung la iPhone și implicit de la Android la IOS. După tot ce citisem pe net, mă așteptam să vină apocalipsa, să stau o săptămână până mă prind de chichițele sistemului, să dau un salariu ca să-mi iau câteva aplicații, să mă chinui ca un soarece în capcană până reușesc să-mi pun un nou ton de apel, etc. Chiciți ce? Nimic din toate astea nu s-a întâmplat. Bine, în afară de schimbarea sunetului vieții de care s-a ocupat altcineva și a durat vreo oră. În rest tot eu trebuie să apăs pe butoane (în fine, pe ecran), eu adaug contacte noi,  tot trebuie să deschid gura să vorbesc la telefon… Glumesc!

Ideea e că mi-e fix la fel de ușor să-mi fac treaba cu iPhone-ul, partea cea mai bună e că telefonul e o idee mai mic, și-mi încape mai bine prin buzunare fata de Note. Și da, îl scap pe jos la fel de des ca pe toate celelalte smartphone-uri pe care le-am avut, coafura rezista. Bine, am o husă de aluminiu, care ajută și care deja are câteva zgârieturi care-mi strică fața când mă uit în oglindă.

un alt fel de selfie

S-a intamplat acum 24 de ani

Eram în dimineața zilei de 22 decembrie 1989 acasă, la Târgoviște. Aveam 17 ani. Stăteam toti 4 ( eu, mama, tata,  și o colega)  în bucataria de la bloc, singura cameră încălzită din casă. Mama făcea covrigi calzi. Parcă o văd, îi baga întâi în apă fiartă și apoi la cuptor.

Ascultam la radio  Europa Libera, unde se discuta despre ce se întâmpla la Timisoara. Nu știam citeste continuarea

iPad Mini

De acum doi ani de când mi-am luat laptopul ăsta nu mi-am mai dorit o chestie atât de mult. L-am văzut de câteva zile și de atunci mă gândesc la el ca la o minune mică și neapărat necesară unei femei cu toane ca mine.

În ultimul timp nu mai am loc la laptop din cauza copilelor și rezolv cea mai mare parte a chestiilor de pe telefon. Doar că nu scriu și articolele pe blog de acolo, în rest fac orice cu Galaxy-ul meu proaspăt recondiționat. Numai că tare mi-ar plăcea să pot citi mai bine, să pot scrie un articolaș rapid, să pot cauta mai ușor cele mai ciudate chestii care mă interesează, mă rog, să am un fel de mini-laptop sau de mega-telefon. 😀

Desigur, m-am mai gândit la o tabletă și altă dată, dar tot timpul mi s-a părut o chestie prea mare, dar acum nu mai am nici scuza asta. Recunoașteți și voi că asta mică-i o bijuterie.

Continue reading iPad Mini

Azi merg la meci

La Steaua- Molde Fk.

Mă gândesc deja să pariez pe Molde 5 lei, ca să-mi recuperez banii de bilet în caz că pierd ai noștri. 😀 Dar nu e cazul, am un prieten care mi-a garantat că bate Steaua. Așa m-a și convins că asta-i meciul potrivit pentru ca eu să văd Național Arena și pe dinăuntru.

Să știți că nu-s chiar o neștiutoare de fotbal care vrea să se țină de coada bărbatului și în loc să-l lase singur pe stadion cu băieții se ține cu dinții de el. Nu, nici vorbă. Pun pariu pe ce vreți voi că știu rezultatele meciurilor de până acum din grupele Europa League, nu doar grupa noastră (știu că-i E, dar îmi place să zic că-i grupa noastră), ci și în celelalte 11 grupe, mai bine decât el. Știu și primele două clasate din fiecare grupă. Mă laud, e clar. Cu toate astea știu cel puțin două tipe mai tari ca mine pe fotbal, bine, nici eu nu-s de lepădat. Iar mă laud!

Continue reading Azi merg la meci

Toamnă de 2012

Îmi place vremea asta de mor. M-am născut într-o zi de toamnă și aș putea trăi liniștiă, cu mult peste suta de ani, într-un loc în care vremea asta ar fi perpetuă. Nici frig, nici cald, nici nor, nici soare, nici de vară, nici de iarnă. O vreme excelentă pentru biciclit, pentru umplut cămara cu provizii, pentru făcut must și împletit planuri. Pentru că toamna se numără bobocii. 🙂

Ce dacă în fiecare dimineață mături curtea pentru că vrei s-o cureți de funzele căzute și alte nenorociri aduse de vânt de cine știe unde la tine în ogradă (ieri a ieșit chiar scandal între fete de la un ambalaj de ciocolată adus de vânt la noi în curte. Nu, nu se supăraseră ca cineva aruncase ambalajul la întâmplare, supărarea lor era legată de faptul că se suspectau reciproc că au mâncat ciocolata una fara cealaltă).

Ce dacă nu știm cum să ne îmbrăcăm dimineață pentru a fi ok pentru prânz și apoi pentru după-amiază. Răcim din cauza asta, dar e toamnă, e frumos și ce-ar fi bucuria noastră fără un pic de suferință?

Continue reading Toamnă de 2012

Cititori, vi se pregătește ceva

Mă scuzați că folosesc pluralul, mândria nu mă lasă să recunosc că s-ar putea să am un singur cititor și ăla cu tot cu mine.

Dar lucrurile nu stau chiar așa, eu știu asta și vă mulțumesc că treceți mai des sau mai rar pe aici, că vă aruncați un ochi și uneori mai lăsați și câte o părere, care de ce să nu recunosc, mă bucură foarte tare.

Pentru că am intrat în al 4- lea an de blogging, pentru că lumea se schimbă și suntem nevoiți să ne adaptăm cu toții, am de gând să fac niște schimbări aici în ogradă. Nu-s multe, da-s substanțiale și mă vor pune tare de tot la încercare. Ia să vedem: Continue reading Cititori, vi se pregătește ceva

Tastatura

Am o tastatura nouă (nici nu știu dacă e corect să-i spun așa, dar era trecută denumirea asta pe bonul de cumpărături 😀 ) arată așa:

și este scuza pe care o voi folosi de fiecare dată când voi scrie ceva  incorect pe blog-uri/twitter/facebook/mailuri și atât ca nu ma duc prin alte părți, în următoarea lună. Preconizez ca în perioada asta să mă învăț cu ea, că părea tare cool acolo în magazin și e foarte ciudată odată așezată în fața mea. Dacă n-ai direcția bună și nu nimerești tastele fix în mijloc, litera respectivă e compromisă. Deh, toanele astea se plătesc. Nici nu mă gândesc să-mi iau alta.

Continue reading Tastatura

Lucrăm la andrele

Jambiere.  Hai că-mi ieși de-o rimă.

Să vă explic. Abilități practice înseamnă în aceste zile, pentru elevii clasei a V-a a liceului Waldorf din București, tricotaj manual. Și nu orice fel de bentiță sau fular, ci jambiere. Două. Lucrate la 5 andrele, exact așa cum pe vremuri bunica ne făcea ciorapi de lână. Am avut câteva perechi din astea, ah, ce călduroase erau. Dacă n-ar fi trebuit să am încălțămintea mai mare cu un număr ca să ma încapă, le-aș fi luat și când plecam de acasă. 😀

Cum clasa despre care vă spun, din care cu multă bucurie fac parte și fetele mele, numără nu mai putin de 30 de copii, doamna profesoara ne-a rugat pe noi parintii sau bunicii, dupa caz, să-i dăm o mână de ajutor, să punem noi ochiurile pe andrele și să lucrăm câteva rânduri pentru a putea apoi copilul mai ușor să intre în producție.

Așa că e usor de ghicit cum mi-am petrecut seara eu si bunica fetelor (mai ales ea). Dacă eu am inteles ca trebuie sa fac cateva randuri și m-am oprit (cel portocaliu e lucrat de mine, nu v-ați fi așteptat, știu), bunica și-a luat treaba în serios și dacă n-o opream la timp, n-ar mai fi avut copilul Iulia ce să facă la școală.

Continue reading Lucrăm la andrele

Îmi caut ţinută pentru revelion

De câţiva ani buni, adică mai mereu, petrec revelionul acasă. Cu prieteni, cu rude sau singuri, doar noi, familia, aşa s-au aranjat lucrurile de cele mai multe ori. Nici anul ăsta nu face excepţie, asta dacă nu cumva vom primi, aşa, o invitaţie extraordinară în timpul scurt care mai e până la sfârşitul anului.

No, acum că am stabilit locaţia, adică living-ul personal cum spuneam, am o dilemă de care mă lovesc an de an. Cu ce naiba să mă îmbrac în noaptea dintre ani dacă stau acasă? Tradiţia spune că trebuie să te prindă anul nou îmbrăcat frumos, parfumat, cu chef de viaţă şi ceva bani în buzunar, dar ce înseamnă frumosul ăsta dacă stai acasă şi, mai mult, n-ai nici musafiri?

Am încercat în fiecare an să împac şi capra şi varza, adică să fiu îmbrăcată şi frumos, dar şi comod, uneori mi-a reuşit, alteori nu. Plus că de multe ori mă îmbrăcam prea comod ( treningul cu ştrasuri, pentru cunoscatori 😀 ) şi după miezul nopţii veneau prieteni care ne luau cu ei la alte petreceri şi era groaznic să stau să mă gândesc cu ce să ma  îmbrac fix în noaptea cu pricina.  Aşa că acum mi-am propus să mă decid din timp, treningul cu pricina l-am dat într-un moment de maximă luciditate, aşa că iese din discuţie, so, cu ce ma îmbrac? Accept orice fel de sfat. Asta nu înseamnă că-l şi pun în practică, dar cine ştie ce idei aveţi voi şi eu mă complac în ignoranţa mea.

Continue reading Îmi caut ţinută pentru revelion

Să-l văd pe ăla mai blogger ca mine

Ştiu că o să mă credeţi nebună, bine, n-ar fi prima dată când mi s-ar întâmpla asta, dar aseară când stăteam pe tron (aş aprecia să nu vizualizaţi imagina asta) şi nu mai aveam nimic de citit (terminasem şi etichetele de şampoane si cutia de detergent) n-am de lucru şi mă uit spre hârtia igienică.

  

Nu ştiu ce vedeţi voi scris acolo dar eu din prima am citit Blog. Auziţi voi? Văd Blog, scris pe hârtia igienică, frate. Cât de atras de lumea asta a blogurilor să fii, ca să ajungi să-ţi iei hârtie igienică de gen? Ăsta fu primul meu gând.

Continue reading Să-l văd pe ăla mai blogger ca mine