Cardul de acces

Cum va spuneam, ieri am alternat plimbarile la aer curat, cu sala de jocuri, cu piscina, sauna si sala de forta. La jacuzzi inca n-am fost, da’ nu-i timpul trecut. 😀 Am si castigat am si pierdut la tenis de masa (imi iau eu azi revansa), copiii s-au balacit aproape toata ziua intr-o piscina foarte adanca pentru ei (nu pot sta in picioare in apa nicaieri).

Spre seara, eram toti 8 (azi mai astepta inca 8) la piscina, cu catel cu purcel cu jucarii si prosoape. Am hotarat sa lasam baietii cu copii si noi doamnele (trei, gen) sa mergem la sauna.

Usa de la piscina odata inchisa, nu mai poate fi deschisa de afara decat cu cardul de acces, asa ca am luat cu noi un card, ca atunci cand venim din sauna sa putem intra, fara sa trebuiasca ca cineva dinauntru sa ne deschida. 🙂

Continue reading Cardul de acces

Clabucetul e verde

Am facut fix  doua ore de la Aeroportul Baneasa pana la Brasov.

La aeroport l-am dus pe varul meu Georgian care pleca la sora lui Cristina, in Belgia. Initial am crezut ca vede el la Bruxelles inainte sa ajungem noi in Predeal. Din fericire drumul a fost mai mult decat liber si am ajuns fara se ne grabim deloc, in doua ore. Evident ca in lipsa cozilor infernale de la intrarea in Predeal, am ratat intrarea spre Clabucet si ne-am continuat drumul pana la Brasov. Era pacat sa venim la munte si sa nu vedem Brasovul. 🙂

Pana la urma dupa o ora petrecuta in orasul de sub Tampa ne-am intors si ne-am cazat. Undeva in dreapta se vad de pe terasa camerei crestele inzapezite. In mai putin de o luna va fi si plin de schiori drumul din fata complexului Le Chalet. Acum partia e verde. 🙁

As vrea sa mai scriu cate ceva, dar  am s-o fac mai tarziu, poate va arat si ceva poze, sa gasesc intai aparatul. Acum ma asteapata lumea la piscina. Deh, daca nu-i zapada, suferim ce sa facem. 😀

Azi

Astazi când toată lumea va fi ocupată să despice firul în patru, a fost sau nu trucaj, de ce au scos acum filmul și “cum ăla era Băsescu?”, eu o să am una dintre cele mai frumoase zile, aceea de dinaintea plecării într-o călătorie, mai lungă sau mai scurtă. Între noi fie vorba, călătoriile mele sunt în general scurte.

Sunt oameni cărora le place să afle acum, că pleacă într-o ora, nu știu unde. Doh, mie nu-mi place asta. Pentru că sigur uit ceva, pentru că eu am nevoie de timp să mă gândesc la cum va fi…. Probabil că asta e din cauză că nu plec prea des.

Atunci când viața ta e un continuu dute vino, e oarecum normal să te obișnuiești și să fii tot timpul pregătit de plecare. La mine nu. Eu am rădăcini adânci, adică atunci când îmi fac bagajul tre’ a intru prin 5 camere, să caut în tot felul de locuri, să-mi pregătesc nu știu ce chestii și apoi să înghesui totul într-o geantă mică, că de, nu stau mult plecată. 😀

Continue reading Azi

Visul

Azi am nevoie de un tălmăcitor de vise. Acum să vă văd!

Se făcea că am plecat în Scoţia, să ne petrecem o vacanţă, într-un vechi castel transformat în hotel de lux. Eram cu Sorin şi fetele plus prietena mea Carmen, datorită căreia ne hotărâsem noi să mergem acolo. Ea aplicase pentru un job de administrator de hotel şi după o perioadă lungă de interviuri şi teste, primise jobul.

Am ajuns acolo şi am fost întâmpinaţi de proprietarul locului, un tânăr foarte frumos şi atât de manierat încât de noi fetele ne uitam la el ca la soare, pentru că prea fuseseră ursitoarele darnice cu dumnealui.  El a recunoscu-o pe Carmen din prima şi i-a spus că este exact aşa cum şi-a imaginat şi că văzâd-o şi-a confirmat că făcuse alegerea cea mai bună hotărându-se la ea. Singurul lucru care îl făcuse să stea puţin în cumpănă înainte  de a se hotărî sa-i dea eu jobul, a fost faptul că i s-a părut un pic timidă, dar probabil că vor depăşi ei timiditatea asta împreună. 😀

Am fost apoi cazaţi. Dacă la intrarea în castel nu am văzut nimic care să ni se pară extraordinar în afara  dimensiunilor impresionante ale hotelului, înauntru am rămas toţi cu gurile căscate. Era absolut copleşitor totul, iar ce mi-a rămas mie mai clar în minte au fost drumurile pe care trebuia să le parcurgem pâna în camere. Nu erau simple culoare sau scări ci trebuia să parcurgi întâi un labirint, să mergi apoi pe un buştean placat cu ceva aderent, să te strecori printr-o intrare mică şi să alegi una din uşile care iţi apăreau în faţa la un moment dat. Orice uşă alegeai, ajungeai de fiecare dată în camera în care te-ai cazat iniţial. Camerele erau mobilate exact ca în vechile castele, numai că totul părea nou şi foarte, foarte frumos. Geamurile dădeau spre o grădină suspendată sau cam aşa ceva, grădină din care venea sprea noi cântecul păsărelelor şi mirosuri demenţiale, de trandafiri, santal şi ambră.

Continue reading Visul

Picioare fericite

noi

De cate ori ma duc sa-mi coafez picioarele, ma pune pedichiurista (era sa zic coafeza) la inmuiat intr-o cadita din aia cu tepi si apa calda care face bulburuci si iti da o stare de spa, chiar daca esti in cea mai ordinara frizerie din cartier.

Fara nicio legatura cu asta, am fost acum doua trei saptamani la Metro sa luam un aspirator cu spalare, pentru ca avem un covor crem si la copii le place ciocolata. 😀

Continue reading Picioare fericite

Ambulanța

Ieri, a trecut pe strada noastră o ambulanță, cu semnalele în funcțiune, adică făcea un zgomot de răsuna cartierul. Când maşina de salvare a fost aproape în  dreptul meu, am observat că șoferul și însoțitoarea sa se distrau maxim. Adică râdeau cu gura până la urechi de cine știe ce glumă bună auzită recent.

Oare prin câte trebuie să fi trecut oamenii aia, încât să nu se citească pe fața lor nicio urmă de îngrijorare, ba din contră, pentru cel la care mergeau (ambulanța alerga de-a binelea) și care probabil, avea nevoie urgentă de ajutor? Pentru ca mi-e greu să cred că aşa destinşi au fost făcuţi de mama natură.

Acum, e adevărat că și dacă s-ar fi dus plini de tristețe, nu cred că l-ar fi ajutat, cu ceva în plus, pe bietul om suferind care-i aştepta, dar mi s-a părut ușor deplasată  starea de euforie în care erau cei doi.

Continue reading Ambulanța

De luni

Am nevoie de odihnă. Urgent.

Nu mă luaţi că azi e luni şi se presupune că-s odihnită, că nu ţine. Vreau să mă odihnesc, mai cu seamă pentru că începe şcoala  în curând şi eu nu-s pregătită. Da, ştiu că nu eu încep şcoala, dar chiar şi aşa, tot trebuie să-mi fac curaj.

Am auzit că fetele vor avea o învăţătoare nouă (a treia de la începerea vieţii de şcolar) şi vor fi mult mai mulţi în clasă (ceea ce nu-i neapărat mai rău, până acum erau doar 13 copii) şi sunt sigură că le mai aşteaptă şi alte surprize. Noroc că lor le plac surprizele. 😀

Dacă las deoparte faptul că începe şcoala, tot îmi mai rămâne ceva de rezolvat. Tusea. Am o tuse tâmpită care nu-mi dă pace. Nu-i porcină că am verificat, e doar enervantă şi dacă nu-i fac urgent ceva, cred că se tranforma in pneumonie, şi asta e tot ce-mi lipseşte la momentul asta. De aceea azi imi fac timp şi merg la doctor. Ce-o fi, o fi.

Continue reading De luni

Vreau la plaja

plajaPe principiul, tara piere si baba se piaptana, dupa ce ca am treaba de nu-mi vad capul, eu simt ca am nevoie de o vacanta, fie ea si scurta. 🙂

Trebuie sa-mi fac niste calcule si sa ma tirez din Bucuresti macar la sfarsitul saptamanii asteia si inceputul saptamanii viitoare. N-am timp sa scriu mai mult acum. N-am timp sa citesc bloguri, da in vacanta asta scurta care vine, sper sa ma pot lauda ca am luat cu mine laptopul si internetul mobil si m-am adus la zi cu tot ce am pierdut zilele astea. 🙂

Voi ce-ati mai facut, ce planuri mai aveti?

Am adus si scoici

Ok, toata lumea stie ca weekend-ul l-am petrecut la mare. 🙂

Surprinzator mi s-a parut mai mult decat un weekend, pentru ca s-au intamplat atat de multe incat am crezut ca suntem acolo de cca.  o saptamana.

Ne-am odihnit, ne-am distrat, am baut bere Ursus,  am inotat, ne-am bronzat (eu nu fusesem la plaja anul asta deloc), ne-am intalnit cu prieteni mai noi sau mai vechi.

Bineinteles ca eu n-am facut poze, noroc ca a publicat Arhi cateva si am furat-o si eu pe asta. iulia-si-sonia-la-mare

Continue reading Am adus si scoici

Leapsa pe melodii

leapsaAm luat o leapsa de la Ada si e musai sa o rezolv. Trebuie sa raspund unor intrebari prin intermediul unor melodii. Nuuuu, nu cu melodia care crezi tu ca s-ar potri. Nu merge asa. Am incarcat toata muzica din calculator in winamp si am ascultat aleatoriu cate una pentru fiecare intrebare. Bine am mai trisat eu de cateva ori, insa in mare a fost la intamplare. Sa vedem ce a iesit:

1.Who I am? I wish I was a PunkRocker – Sandi Thomaici am trisat, am ales eu melodia de inceput 😀

2.What was this day like? Uselles – Depeche Mode… offff, eu n-as fi zis chiar asa..

Continue reading Leapsa pe melodii