De săptămâna trecută am început să public pe facebook o poveste cu mai multe episoade. Oare povestile pot avea episoade? În fine, aveți mai jos prima parte a poveștii:

De vreo cinci ani începuse să se ingrase și in curand avea să ajunga sa nu mai incapa pe usa, dar el se credea in continuare irezistibil. În plus, incerca din rasputeri sa nu-si schimbe garderoba și tricourile tipau pe el, iar camasile le purta descheiate. Libidinos. Mai ales când părul cârlionțat de pe burtă lucea de la atâta transpirație. 
În fine, iubita lui nu-l părăsise inca, desi fata nici nu fusese ceruta de nevasta si nici tinuta in puf nu era. Ea il iubea si avea de gand ca anul acesta sa ia taurul de coarne și să facă doua schimbari in viata lui. Că așa suntem noi femeile, ne propunem schimbari mai mult pentru cei din jur, decat pentru noi. 
In primul rand voia sa-l faca sa slabeasca si in al doilea rand voia ca la sfarsitul anului, cel tarziu, sa aiba pe mana inelul de logodnă. 
Felicia nu era o diletantă, n-a trecut la actiune fara un plan bine pus la punct, asa că primul pas era să-l convingă pe Cezar că e gras si asa nu se mai poate. Daca reusea sa faca asta cu dragalasenie ar fi fost 1-0 pentru ea.
Pentru inceput i-a cumparat o camasa numarul lui de acum, a adus-o acasa, a despachetat-o si a aruncat-o pe pat. Bărbatul o vede (camasa, da?) și spune razând (la glume nu-l întrecea nimeni):
– Ce-ai făcut, mami? Ai cumărat cearceaf nou?
– Nici vorba, dragule, e noua ta camasa. 
– Mai degraba cred ca-i a noastra, iubito. Vrei să vezi că incapem amandoi aici? si isi baga manecile in camasa in care nu numai ca n-ar fi incaput amandoi, ci abia il cuprindea pe el. 
Sarcasmul de pe chip i-a cam disparut și a recunoscut infrant ca e mare, e foarte mare. El, nu camasa. 
Era un pas mic pentru Felicia, dar era un pas.
Ca sa-l scoata din starea aia, l-a invitat la cina in oras. L-a rugat s-o lase pe ea sa comande pentru amandoi si i-a promis ca se va simti bine. El. Si ea.

Continuarea apare în fiecare sâmbătă pe pagina de facebook. Azi episodul 2.