Micul dejun e tot un fel de “bună dimineața”

Am avut ani de zile în care nu mâncam dimineața decât în weekend-uri și numai în cele în care mă trezeam mai devreme de 12. Nu vreau să spun că-mi era rău, dar vreau să aflați că nu-mi era bine. Plecam de acasă cu stomacul gol, la prânz nu mâncam decât niște biscuiți și mă așezam la masă o singură dată pe zi, și anume, seara. Mi-am dat seama că regimul ăsta nu-mi face bine, destul de târziu. Aveam 30 de ani și mă credeam o zeiță. Ceva ce nu poate fi dărâmat. Muceam de dimineața până seara uneori fără să mănânc ceva și credeam că nu mă poate birui nimic. În plus credeam că nu-mi arăt vârsta, eram destul de mulțumită de cum arăta pielea mea. A, nici apa nu prea mă preocupa. Mai exact, nu serveam decât atunci când mă lua cu leșin. 🙁

Revenind la vremea aia, îmi amintesc cu exactitate momentul în care am încetat să-mi mai bat joc de corpul meu. Eram în mașină la semafor și un cerșetor s-a apropiat de geamul meu. Nu mai știu dacă mi-a cerut ceva sau dacă i-am dat vreun șfanț, dar știu exact că omul s-a uitat la mine și mi-a spus: vrei să-ți spun câți ani ai?  Hehehe, mă amuzam eu în gând, mai ales că toți cunoscuții și necunoscuții îmi ziceau: 20, hai maxim 24 ani poate să-ți dea cineva. Ei hai să te văd moșule spune câți ani am. Și-a zis: 30 ani. Nici nu mai știu dacă semaforul s-a făcut verde, dar e  sigur că eu am plecat în viteză. Și dusă am fost.

Am înțeles atunci că excesele nu-s bune, că dacă vreau să mă păstrez cât mai mult timp sănătoasă (știți voi, sănătatea înseamnă și să arăți tânăr, problema mea), n-am decât să ajung la un echilibru și să repect atât mesele zilnice cât și programul de mișcare. De atunci micul dejn a fost  sfânt, chiar daca uneori însemna doar un iaurt si altădată o întreagă omletă cu șuncă. Între timp ideile de mic dejun sănătos și energizant s-au înmulțit, au apărut tot felul de variante care mai de care mai apetisante și  uite așa am ajuns în zilele noastre.

Azi, eu dau bună dimineața pe facebook și pe twitter așa:

Tu ai servit azi micul dejun?

 

(Visited 118 times, 1 visits today)
Andreea

Recunosc ca nu am mancat decat o banana 🙁 dar si eu am grija sa mananc mereu ceva dimineata. Bine gandit si ar trebui ca toata lumea sa nu sara peste micul dejun.

Cris

Daaa, micul dejun e sfant 🙂 fie iaurt cu cereale si fructe, fie un pahar de lapte si un croissant cu ciocolata. Mi-am format obiceiul asta de ceva vreme, apa incerc sa beau in timpul zilei cat mai multa si 1-2 cani de ceai verde. Cu sportul nu ma prea impac, dar incerc 🙂

ioana

@nina pai dimineata mi-e foame si mananc de regula chestii de mic dejun insa daca nu am….bag si din alea de pranz, cina :))))

ady

nu stiu cum am facut sau am dres, dar de cand am terminat faculatatea si m-am angajat, micul dejun a fost sfant. a inceput lejer cu un croisant, a continuat cam anapoda cu sandwich-uri in tramvai, dar momentan se mentine batraneste la sandwich-uri pe tastaturi in timpul raportului zilnic de activitate si a stabilirii prioritatilor pe ziua ce sta sa inceapa. dupa aia un capucino mai lung. in mod sigur nu pentru cofeina, cred mai degraba pentru portia de zahar si ceva aromat si placut papilelor. totul continua batraneste cu un pranz cu mancare calda (90% cazuri cu carne) adus de acasa la caserola si o cina usoara (99% fara carne).
iar cu apa, chiar n-am probleme. beau in nestire. cca 2l numa’ in cele 8-9 ore la serviciu. plus ca imi incep ziua cu o cana cu apa si o sfarsesc in acelasi mod.
si daca vreodata o sa va vizitez si o sa cer un pahar cu apa, renuntati la orice fel de servire eleganta, ca daca paharu’ nu-i plin pana-n buza, mai vreun unu’ instantaneu. sau mai bine aduceti scticla, carafa sau alt recipient de minim juma’ de litru. si nu, nu-s bolnava, ca-ntr-o vreme ai mei se ingrijorasera de cata apa bea fiica lor si m-au dus la analize. care au iesit foarte bine.
la capitolul miscare stau insa mai prost. mult mai prost.

Diana

De foarte mult multi ani sar peste micul dejun. Eu nu pot sa mananc deloc dimineata. Nu am deloc pofta de mancare. De obicei beau o caea cu lapte si nu mi-e foame pana la pranz. Stiu ca nu fac bine dar pur si simplu nu pot sa mananc dimineata.

nina

@Diana- am avut si eu o vreme in care nu puteam pur si simplu sa mananc dimineata. Numai ca atunci cand am stabilit ca trebuie sa mananc, a mers. Am inceput usor cu un sandvis si am ajuns sa mananc dimineata orice, mai putin ciorbe si mancaruri gatite, care chiar nu merg. 🙂

vienela

Singurele perioade din viata in care am luat micul dejun au fost copilaria si anul petrecut in Italia. In rest, micul meu dejun este compus dintr-o cafea tare si 2-3 tigari. Stiu ca nu este bine, dar obisnuinta este mai puternica decat orice altceva. :((

Diana

@vienela
Eu cred ca din cauza ca nu avem prea mult timp la dispozitie ne-am format obiceiurile astea. Cand nu lucram, luam micul dejun. Ma trezeam la ce ora voiam(prin urmare n-aveam nevoie de cafea) apoi mancam ceva usor.
In ultimul timp m-am trezit mai devreme si am inceput sa mananc putin (cereale cu lapte in general) apoi beau o cafea. Am observat ca daca nu beau cafea cum ma trezesc, am pofta de mancare.

nelumireaf

Micul dejun este cel ami important…dupa amiaza recunosc ca nu reusesc sa-mi fac timp sa mananc ce trebuie sau deloc, iar seara uneori mananc destul, dar incerc sa fac cat mai multa miscare: merg foarte mult pe jos, pe bicicleta si uneori sala 🙂

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.