Exista oameni

Există oameni pentru care viața se oprește undeva la 30 de ani. A lor, nu a altcuiva. Există oameni care se opresc din trait la 25 ani, că deh, nu mai e mult și ajung la 30 și, vedeți voi, sunt deja trecuți, și-au trait traiul și-au mâncat mălaiul. De acum încolo să-și crească copiii și să le facă toate poftele, pentru că lor părinții nu le-au îndeplinit toate dorințele când erau mici și uite, tare mult au suferit. Atât de mult, că aum la 25 vor să renunțe definitiv la a se mai gândi la ei și au decis să crească copii care să le împlinească visele. Copiii cărora le îndeplinesc ei acum și dorințele nerostite sau mai ales pe acelea.

Femei tinere, aproape fete, care se mulțumesc cu statutul de casnică și cu cele 90 de kilograme pe care le aveau în luna a noua de sarcină. Nu contează că tinerețea lor abia cum începe, nu contează că băiatul cu care s-au căsătorit le-a plăcut cu părul lung și castaniu, nu tunse băiețește, decolorate și făcute permanent. Știți, o vreme am crezut că soluția de permanent a dispărut de pe fața pământului, dar nu-i deloc așa. Pentru a vă convinge nu trebuie decât să mergeți în parc și s-o urmăriți pe doamna al cărui copil tocmai a căzut în cap de pe tobogan. E blondă, creață artificial și fumătoare. Știu, din descriere ai zice că-i bunica puștiului prăbușit pe covorul anti-traumă de sub jgheabul înclinat, dar nu-i. E mă-sa. Și n-are mai mult de 25 de ani. Păcat. Cine știe ce visuri a avut ea pe vremea când era copilă. Sunt sigură că printre ele nu era ăsta cu delăsarea. Cu renunțarea la a mai fi. Măcar dacă ar fi supravegheat copilul acela cum trebuie!

În fine, să trecem la băieți. Vorbesc de cei tineri, fără job, întreținuți de neveste și bețivi. Credeți că nu sunt? Numai la mine pe stradă știu vreo trei. Să zic merci că ăstia pe care-i știu măcar nu-și bat nevestele. Dar sunt convinsă că sunt unii care fac și asta. Și-s tineri. Asta mă supără cel mai tare. Că n-au învățat nimic de la generațiile din fața lor. Că n-au modele. Că n-au respect de sine și nici țeluri. Sunt oameni care au renunțat să se gândească la ei. Sunt oameni pentru care viața s-a sfârșit.

Continue reading Exista oameni

Cum am reparat masina de spalat vase

Pentru cei care sunt gata să arunce cu pietre că îmi petrec timpul cu altceva și nu scriu pe blog, o să povestesc azi cum am reparat mașina de spălat vase Whirlpool 6500. Vă spusesem eu ceva acum niște săptămâni, cum că-i stricată și cum spăl eu vasele cu mâna și dau mărunt din buze. ce să mai spun de galoanele de doamnă, că mă simțeam de parcă nu le-am avut niciodată. Trebuia luată alta că cele vechi nu mai avem ce-i face, pentru că reparația ei costa cel puțin 400 lei, iar după ce ne-am interest mai bine am aflat că numai pompa stricată e 530 lei, plus cât am fi plătit manopera și altele, vă spun, ajungeam aproape de una nouă. Piese-masina-spalat-vase-pompa-pompa-whirlpool-481236158334-Whirlpool

Numai că nu te pui cu Sorin atunci când e vorba să repare ceva. Nu te pui, și gata. Și-a pus în cap să repare mașina de spălat vase și a făcut-o. Nu fără peripeții, desigur, dar ce-ar fi o reparție fără  o poveste în spate?

Vreo două zile s-a documentat: cine a făcut mașina, cine a făcut pompa, cum se montează și se demontează mașina, cum se montează și se demontează pompa, cine a inventat mașina de spălat vase, cum au reparat alții pompele astea, cum naiba să o facă el, și tot așa. Avea ecranul laptopului plin de link-uri către toate locurile din lume care l-ar fi putut lumina cum să repare pompa de recirculare a apei la mașina de spălat Whirlpool, pentru că aceasta era buba, pompa nu mai avea forță să ridice apa pe conducte și astfel vasele erau la sfârșitul programului uscate și murdare exact așa cum le băgasem eu la început.

Continue reading Cum am reparat masina de spalat vase

Primavara s-a intors! Zambeste-i si dumneata!

Undeva în țara noastră, într-o zonă greu încercată în urmă cu doar câteva săptămâni de ninsorile ce i-au izolat de lume câteva zile bune, mai exact la Sihleanu, cineva s-a gândit să aducă zâmbete, odată cu venirea primăverii. Nu numai în natură, dar și, cumva, în inimile locuitorilor. Ca urmare, copiii ce frecventează Grădinița din sat, îndrumați de o educatoare  cu multă inițiativă, au meșterit săptămâna trecută la mărțișoare.

Sub îndemnul “Copiii sunt educați de comportamentul adultului, nu de cuvintele sale“, domnișoara educatoare le-a invitat la lucru și pe mamele micuților. Așa cum s-au priceput ei, cu recuzita pe care au avut-o la îndemână, au reușit să facă niște mărțisoare de toată frumusețea:

Continue reading Primavara s-a intors! Zambeste-i si dumneata!

Idei de cadouri pentru Dragobete, 1 Martie sau 8 Martie

Pentru că mulți dintre noi facem în fiecare an aceleași cadouri neinspirate persoanelor iubite, m-am gândit ca anul ăsta să vă dau eu două idei.

1. Cum sunt o iubitoare de lectură evident că vă voi recomanda să dăruiți cărți, mai ales că zilele astea Editua All are două oferte de nerefuzat:

  • puteți comanda online cărți de pe all.ro si beneficiați de reducere de 50% ( asta mai e valabil doar azi și mâine, dar bine că ați aflat acum);
  • dacă nu-i timp suficient și totuși vreți să-i luați cadou o carte sau două, de ce nu trei, atunci aflați că până pe 28 februarie la Librăria Cărturești ai la două cărți cumpărate din colecția Iubiri de altă dată (sunt 17 cărți în colecție, le poți vedea aici) o a treia gratis. Și pentru colecția Strada Ficțiunii este la Cărturești aceeași promoție, așa că ai de unde alege.

Continue reading Idei de cadouri pentru Dragobete, 1 Martie sau 8 Martie

Mesaj pentru habarnistii României

A curs multă cerneală și poate și mai multe taste au fost apăsate pentru ca noi, cei care ieri, alaltăieri credeam că în România nu ne mai poate șoca nimic, să ne vărsăm frustrarea și senzația de rău ireparabil, de rău infinit în spațiu bine definit, de dispariție a tot ce-am crezut că poate fi bun, de moarte…

Nu vreau să laud sau să dau cu pietre, nu vream să ne răscolesc și mai mult sufletele… nu știu cum ați fost voi zilele astea, dar eu am simțit că odată cu profunda conștientizare a haosului din țara mea, a murit undeva în mine speranța.

Și cu toate astea, cu toate astea, e imposibil să nu fim în stare să învățăm ceva din ce ni se întâmplă.  E groaznic, și eu una nu mai pot trăi știind că noi, românii, nu mai suntem în stare să învățăm nici măcar din greșelile noastre.

Continue reading Mesaj pentru habarnistii României

Promisiuni

– Vârsta?

– 25, zise ea privind timid în jos și roșind ușor. După care, prinde curaj, ridică privirea cu atitutide și completează: Știu, arăt de 41, dar credeți-mă, am 25. 😀

E o adaptare destul de jalnică, recunosc, a unei replici foarte faine din filmul Poziția copilului. Nici nu știu de ce am început articolul cu ea, poate și pentru că m-am hotărât s-o folosesc și eu de azi, ori de câte ori voi avea ocazia. E cineva interesat de vârsta mea? Va primi, fără excepție, răspunsul de mai sus.

Acum aș vrea să vorbim despre altceva. Mă bate gândul să încerc să fac video -articole, nici nu știu exact cum se spune în termeni de specialitate (mi-a spus Sonia ceva de vlog, dar nu-s convinsă). Știți de ce mă gîndesc să fac asta? Pentru că foarte mulți prieteni de-ai mei, indiferent ce-aș vorbi cu ei, râd foarte mult în prezența mea. Eu sper că nu de mine, dar recunosc că-i 10% și meritul lor. Că stau acolo și am eu în fața cui mă maimuțări. Și cum râsul e un medicament pentru orice boală vreți voi (face bine și oamenilor sănătoși, așa că nu fugiți departe), mă gândesc să fac câte un filmuleț pe lună (sper să nu ajung să fac doar unul pe an), în care să vă povestesc câte-o pățanie (în 99,9% din cazuri reală) amuzantă de numa. Voi ce ziceți? Să încerc un episod din ăsta?

Continue reading Promisiuni

De vineri

De trei săptămâni fetele au epocă de teatru. La Liceul Waldorf în clasa a VIII-a copiii au epoca de teatru în care pun în scenă o piesă de teatru adevărată.

Azi suntem invitați la premieră. Copiii au muncit din greu aceste săptămâni, probabil le-au făcut probleme mari celor doi profesori de teatru pe care-i au, dar aseară fetele erau mulțumite de cum iese piesa și noi, părinții, abia așteptăm să vedem mâine spectacolul.

Știm doar că au pus în scenă piesa Ivan Turbincă (dap, aia cu dracii), dar ei n-au avut voie să ne spună niciuna din replici. Nimic. Nici măcar de costume nu ne-am ocupat noi de data asta. Piesa se ține într-o adevărată sală de teatru și cum repetițiile din ultima săptămână au avut loc în sală, copiii s-au obișnuit cu scena, dar mai ales cu spatele ei. Le plac culisele și tare mult le-ar plăcea să se întoarcă acolo. Dar până atunci să vedem cum iese piesa în seara asta.

Continue reading De vineri

Medicina…altfel de cum o stim

Conferinta de presaÎn urmă cu două săptămâni trebuia să ajung la un eveniment organizat de MedLife cu ocazia  deschiderii noului Centru de screening, diagnostic si tratament al cancerului la san. 

Spre rușinea mea n-am ajuns. Așa cum spunem în general în cazurile astea, mai ales noi femeile, am fost extrem de ocupată cu altceva și nu am putut fi de față la întâlnirea cu doctorii și cadrele medicale de la Centru, care, am aflat apoi, au fost extrem de deschise la întrebări și au răspuns pe înțelesul tuturor la toate frământările femeilor aflate în sală.

Știm cu toate cât  de mult ne poate afecta viața un diagnostic de genul cancer la sân. De fapt, nu știm. E ușor să încercăm să ne punem într-o situație de genul acesta, dar vă garantez că senzația trăită nu-i nici pe departe aceea pe care o simți atunci când ți se întâmplă de-adevăratelea. Primul gând, atunci când ți se pune un diagnostic de genul acesta, este, desigur, ce pot face să mă fac bine acum. E normal, vrei să știi cum poți fi din nou sănătoasă. Însă la al doilea gând e mult mai greu să-ți dai un răspuns cinstit. Acest al doilea gând este întotdeauna: de ce n-am făcut la timp controlul acela de care tot am auzit vorbindu-se că e mai mult decât necesar? De ce nu mi-am făcut la timp o mamografie? 

Continue reading Medicina…altfel de cum o stim

Concediu

Mi-e și frică să spun că plec în concediu.

Să vă spun pe scurt de ce: acum două saptamani, cand am fost la Breaza, mama acasă a primit un telefon de la (de acum celebri) băieți care au anunțat-o fără menajamente că noi am avut un accident de mașină, am călcat un copil pe trecerea de pietoni, bla, bla, bla. Deși inițial i-a crezut, mama a avut totuși tăria să le ceară detalii, să ceară să vorbească cu noi și până la urmă le-a spus că sunt niște farsori. Au închis telefonul și au lăsat-o pe mama plină totuși de temeri, pe care evident și le-a spulberat imediat ce a vorbit cu noi și s-a liniștit.

M-am gândit, cum naiba au ajuns oamenii ăia să o sune pe mama exact atunci când noi eram plecați de acasă. Toată lumea s-a gândit că au aflat de pe facebook, deși noi n-am pus niciun mesaj de genul ăsta nici acolo și nici în altă parte pe net.

concediuÎn fine, revenind, în sfârșit avem 7 zile libere și avem de gând să le luăm ca atare. Sper ca după asta să revenim la lucru mult încărcați. Evident, am muncit mult înainte de a pleca și probabil vom trage tare și la venire să recuperăm, dar deocamdată nu vreau să mă gândesc la asta.

Continue reading Concediu

Cum ne încărcăm bateriile

Mda, ar fi minunat să avem un încărcător pe care să-l băgăm în priză ori de câte ori simțim că am ajuns la capătul puterilor, dar din păcate suntem oameni și energia noastră nu vine de la priză, ci de la lucrurile din jur.

Pentru că scriu pe blogul ăsta de aproape  cinci ani , am uneori ocazia de a participa la diverse evenimente de unde vrând-nevrând vin cu povești.

De exemplu ieri, după o zi extrem de grea (am început la 8 și-am terminat la 7, am condus 50 km fără să ies din București, l-am ajutat pe Sorin timp de  două ore să personalizeze niște șepci pentru safari, am avut 5 întâlniri  care necesitau fiecare centralizari de date și-am făcut toate astea pe tocuri de 7 cm :D), după o zi grea zic  (dacă n-ar fi fost tocurile poate nu mi s-ar fi părut așa dificil totul), am ajuns aseară fără pic de vlagă la evenimentul organizat de Varta pentru noi, femeile ce trebuie să fie tot timpul pline de energie, dar nici măcar nu știu ce înseamnă cei trei A de pe baterii.

Continue reading Cum ne încărcăm bateriile