Cineva mi-a trimis asta aseara si mi-am zis sa va dau si voua vestea buna 🙂
“Bunul simţ există! L-am întâlnit eu azi în metrou!
Bunul simţ a urcat la Eroilor, cu un copilaş de mână. Copilul nu avea mai mult de cinci ani. Şi, evident, s-a găsit o duduiţă cu simţ de sacrificiu care să se ridice de pe scaun şi să cedeze locul copilului, cum se întâmplă mereu spre eterna mea exasperare. La care asta mica zice:
Saptamana viitoare incepe scoala. Sonia si Iulia incep clasa a III a. Si-au luat deja rechizite, si abia asteapta sa-si revada colegii, sa vada daca le-au schimbat invatatoarea ( in clasa I au avut o invatatoare, in a doua alta invatatoare, deci ne-am obisnuit 😀 ) , sa afle ce materii noi or sa fie, etc. Daca anul asta or sa fie foarte bune la vara pot merge la Disneyland, cine stie.
De o saptamana s-au apucat ( la insistentele noastre evident 😀 ) sa citeasca basme si povesti, sa faca exercitii la matematica si sa invete cate ceva la franceza. O sa ziceti ” vai ce copii buni!” , ei lasa ca nu-i chiar asa. Toata vacanta au rezolvat doar cateva probleme simple de clasa I si ele ziceau ca au lucrat la matematica 🙂 . Mi-e frica sa nu uite si putinul pe care l-au invatat pana acum.
Ieri Iulia imi spunea ca abia asteapta sa vina 15 septembrie. M-am bucurat, zic macar in primele zile sa o tina entuziasmul. Si apoi ea continua …. ca atunci incepe un serial nou foarte interesant 😀 . Deci nu.
Imi place mult sa citesc. In ultimul timp imi place sa citesc mai ales autobiografii. Ma intereseaza ca viata celui despre care citesc sa fie descrisa chiar de el. Pentru ca viata ta vazuta prin ochii tai e altceva.
Am citit in concediu o carte ” Printre lupi…” de Misha Defonseca.
O marturie iesita din comun, o calatorie de o incredibila forta.
Acum trei ani (cam asa nu?), am intrat intr-o seara pe chat la revista Cosmopolitan. Cristina, verisoara mea care locuia cu noi pe vremea aia, m-a vazut si a intrat si ea. Nu si-a scris numele adevarat, si-a zis Anu. S-a bagat in seama cu alti baieti si fete de pe chat, dar mai ales s-a imprietenit cu un baiat Marco. La scurt timp au lasat chatul si au inceput sa vorbeasca si sa se vada pe mess, cu numele reale de data asta.
Marco era de fapt Mihai, un baiat foarte dragut din Iasi, plecat de ceva timp in Belgia.
Vorbeau mult si la telefon. A descoperit astfel ca pe langa frumusete Mihai mai avea si alte calitati. 🙂 Tin minte ca a primit Cristina prin curier parca la un moment dat un CD facut de Mihai special pentru ea. A fost atunci un moment foarte emotionat.
Peste cateva luni Mihai a venit la Bucuresti si s-au intalnit pentru prima data pe peronul garii de nord. Nu stiau cum vor reactiona si au vorbit la telefon pana s-au intalnit. Conversatia s-a legat asa mai usor 🙂 .
Generatia mea a invatat tabla inmultirii in clasa a II a. Asa imi amintesc eu ( poate ma insel ). Azi copii invata tabla inmultirii in clasa a III a.
Fetele mele, Iulia 9 ani si Sonia 9 ani ( sunt gemene da 
) vor incepe din toamna clasa a III a.
Ca un parinte care le vrea cu un pas inaintea celorlalti, le-am dat ca tema de vacanta, ( daca de la scoala nu le-a mai dat nimic 😀 ) sa invete tabla inmultirii.