De 9 ani incoace, ziua de 2 octombrie este cea mai frumoasa zi a anului pentru mine. In aceasta zi vad pe fata copilelor mele fericire cat sa-mi ajunga un an intreg. Nu ma intelegeti gresit, eu cred ca ele sunt tot timpul fericite ( mai putin cand isi fac temele 😀 ), dar azi este vorba de o fericire exprimata.
Azi dimineata Sonia topaia prin casa si striga cat o tinea gura ” Doamne cat de fericita sunt!”. Iulia nu mai stia cum sa-si arate bucuria, avea ochii stralucitori si era toata numai zambet. Cand a vazut-o pe mamaia ia spus ” Mamaie, sunt asa de fericita!” , ” Azi e ziua mea mamaie, intelegi tu asta?!”.
Cu toata graba de dimineata, am avut timp de imbratisari si pupatui, de glume de planuri si bineinteles de cadouri.
Cam la un km de Mina Unirea de la Slanic Prahova, se afla o stanca, pe care cei din imprejurimi o numesc Piatra Verde. Dupa piatra, cam la inca un km, este o poiana frumoasa, cu cateva locuri in care poti face gratar la iarba verde, copii pot alerga in voie si se pot juca dupa bunul plac 🙂 .
Aici in poiana ne-am hotarat si noi sa petrecem cateva ore in aer curat. Locul era frumos cum spuneam insa plin de mizerii. Erau acolo aruncate tot felul de gunoaie, de la clasicele cutii de bere pana la scutece de unica folosinta ( folosite 😀 ). In timp ce baietii s-au apucat de gratar, noi fetele ( bine, bine… nu le-am convins pe toate) am inceput sa strangem gunoiul din poiana ( au participat si copii , bineinteles). Din fericire cineva lasase la marginea padurii niste saci de rafie noi nouti. Noi am reusit sa umplem cativa, dar, mai era mult de munca acolo. Important este ca cineva inaintea noastra s-a gandit sa lase sacii, noi ne-am gandit sa-i umplem si poate la un moment dat romanii se vor hotara sa nu mai arunce gunoiul la intamplare 😀 . Dupa gratar am jucat fotbal ( cu o minge pe care au gasit-o copii in padure 🙂 )
La intoarcere ne-am oprit la Piatra Verde, am admirat privelistea si am facut cateva poze:
In weekend trebuia sa mergem la tara la Olt sa culegem via. Cum vremea nu se anunta foarte prietenoasa, am amanat culesul.
Duminica am plecat la Slanic Prahova, sa vedem salina ( eu si fetele nu mai fusesem niciodata ) si sa iesim si putin la iarba verde.
Ne-am strans in total 4 masini ( 3 de DB si una de B) . Am ajuns acolo pe la 11.00 si ne-am grabit sa intram in mina.
Am ajuns acasa pe la 18.00 si fetele nu-si terminasera temele inca. Sonia mai avea un pic la romana si mai urma tema la stiinte. Iulia scria inca la mate si mai avea romana si stiinte.
ora 18.30 – Comandam o pizza family si fetele continua cu temele.
ora 19.00 – Sonia termina la romana 🙂 . Iulia scrie inca la mate 😀 ( au avut fo 6 probleme)
Vineri seara am plecat cu totii la parintii mei la tara. Acolo ne-am intalnit cu Laurentiu ( fratele meu), Adriana (sotia lui), si Mara (fetita lor si nepotica mea) Au venit din Spania pentru cateva saptamani si am ales sa ne intalnim la tara. Stiti probabil cum e cand se aduna toata lumea la tara, mai ales acum cand se culeg viile si se face mustul 😀 . Desi vremea nu a fost extraordinara, am petrecut doua zile superfrumoase, in care am depanat amintiri, am jumulit gaste 😀 si am fost la pescuit. Copii s-au jucat mult si afara si in casa, si au uitat de tot ca luni trebuia sa se intoarca la scoala.
Duminica dimineata, mama a framantat cozonaci si se facuse o caldura si un miros de cozonaci in casa ca in ajun de Craciun. Gata deja ma gandesc la sarbatorile de iarna….
Aseara au venit la noi niste prieteni, care au o fetita de varsta Soniei si a Iuliei, in clasa a III a, la o alta scoala ( nr.78 Bucuresti) .
Au venit la noi sa ne intrebe cum este invatatoarea fetelor, pentru ca sunt hotarati sa-si mute fetita de la scoala cu pricina.
De ce?
De la 4 pana la 18 ani am locuit la bloc in Targoviste. A fost prima data, un bloc cu patru etaje in care apartamentele nu aveau balcoane. Am avut acolo prieteni cu care ne jucam in fata blocului cat era ziua de lunga, iar apoi la ora 3PM ( atunci suna sirena de la uzina din oras), fugeam repede in casa si asteptam sa ne vina parintii de la serviciu. Noi am facut parte din generatia care ” a crescut cu cheia de gat” . Cheia asa se pierdea foarte des 🙂 . O data imi aduc aminte ca la pranz ne-am dat seama ca am pierdut cheia. Am cautat-o cred cateva ore si apoi am inteles ca n-o s-o mai gasim si ne-am resemant. Atunci fratele meu si-a dat seama ca ii atarna ceva in captuseala de la geaca 🙂 . Era cheia logic 😀 . Uitase sa o puna la gat 😀 . Asta a fost un caz fericit, in general odata pierduta, ramanea pierduta. Ne-am mutat apoi in alt cartier, tot intr-un bloc cu patru etaje dar de data asta aveam balcon si apartamentul era mai mare. Nu stiu din ce motiv aici nu am mai pierdut cheia ( pesemne ca mai crescusem 🙂 ) In blocul asta nou in care ne mutasem, erau 20 de apartamente si 44 de copii. Nu glumesc! Numai pocaitul de la parter avea 8 😀 . Toti copiii erau apropiati cu noi de varsta + /- 4,5 ani. Ne jucam impreuna, mergeam la scoala impreuna, duminica mergeam la cinema si apoi la cofetarie. Nu toti, dar un grup de 10-12 tot se strangea. Acum majoritatea dintre ei sunt plecati in strainatate. Cand mai merg pe la Targoviste ( apartamentul a ramas in familie) intreb de fiecare dintre ei. Acum cand ma gandesc, vremurile astea imi sunt foarte indepartate si mi-e greu sa cred ca mai sunt si azi copii care isi petrec copilaria cu cheia de gat. Azi nu as avea curaj sa las copii singuri acasa nici macar o ora. Nu stiu cum au avut curaj parintii nostri sa faca asta.
Vezi tu, erau alte vremuri!
Acum doi ani, cand am fost prima data in curtea scolii 67 din Bucuresti ( intrau fetele in clasa I), aceasta ( curtea scolii) arata ca si cum o cometa a cazut in mijlocul curtii si se formase acolo o groapa mare cu diametrul de cca 20m. Nu era nimic in curtea scolii in afara de groapa si tomberonul de gunoi. M-am speriat si le-am cerut copiilor sa nu iasa in curtea scolii sub nici o forma. Zona nu era imprejmuita cu nimic si ar fi existat riscul ca oricand un copil sa alunece in groapa. Mai tarziu am aflat ca la sfarsitul orelor copii trebuiau sa duca cosul de gunoi la tomberonul din curte 😀 . Din fericire nu au fost accidente.
Ieri la inceperea anului scolar curtea scolii era de nerecunoscut. Teren de fotbal cu gazon sintetic, teren de baschet si handbal cu gazon sintetic, asfalt in rest si cateva bancute. Sincer nu am vazut unde mai e tomberonul de gunoi 🙂 .
Pacat ca a plouat si nu am putut sta mai mult in curtea scolii dar este efectiv o placere sa stai sau sa te joci acolo.
Am fost un weekend obositor ( weekend tripic de inceput de toamna 😀 ).
Am dat o fuga prin magazine ( cu treaba, nu de placere 😀 ), am facut suc de rosii si zacusca, am dus toti 8 copii de pe strada la o pizza si-un suc ( de fiecare 😀 ). Erau toti foarte bucurosi de iesire, dar, de-acum n-or sa se mai vada asa de des la joaca.
Gata, toamna si-a intrat in drepturi, zilele sunt mai scurte, frigul si-a facut simtita prezenta, camara e plina si maine incepe scoala.
Fetele dorm, ghiozadanele sunt pregatite pe hol ( au fiecare cate un caiet, penarul si mult loc liber pentru carti 🙂 ), florile sunt ambalate frumos, incepe clasa a III a.
Mult succes copii!