Eram in vara anului 2004. Fusese o zi obisnuita de servicu, monotona chiar, pana sa-mi sune telefonul. Era mama. Cu o voce pe care nu ati dori sa primiti nici o veste, imi spune “Ninaa mama, s-a intamplat o nenorocire. Stai jos?” Eu stiind-o acasa cu copiii, va imaginati in ce stare eram cand i-am spus: “Zi mama, ce nenorocire, ce s-a intamplat?”
“S-au tuns fetele.”
Am izbucnit in ras. Ea: ” Nu rade mama, ca nu-i de ras. S-au tuns rau de tot. Doar cateva minute am lipsit din atelier si cand m-am intors, era randul Soniei sa fie clienta.” I-am zis sa se linisteasca, ca daca asta-i nenorocirea, nu-i mare lucru. O rezolvam cand vin eu acasa. Si m-am dus.
In fata portii mai multi copii se jucau ceva. Intre ei disting o fetita, careia parul in luneca frumos pana spre umeri si nu avea breton. Adica Continue reading Mergem la Ciufolici
Category: copii
Puiul de om
Azi, o gheara imi tine strans sufletul.
Am la serviciu 5 colegi care asteapta sa devina parinti in perioada asta. Sotia unuia a nascut saptamana trecuta un baietel frumos, mare si sanatos. Sa le traiasca! 🙂 Asa s-a deschis perioada de nasteri. Altul asteapata din clipa in clipa sa-l sune nevasta sa o duca la spital. Ceilalti mai au un pic de asteptat.
Ieri insa, sotia celui care urma sa devina tata cel mai tarziu, adica prin iunie, a fost nevoita sa nasca. Nu stim nimic deocamdata nici despre mama, nici despre copil, speram sa fie bine amandoi. Stim doar ca bebelusul e o fetita, traieste, si e la incubator. De aici in colo, in mare parte, depinde si de ea, cat e de luptatoare.
Ei si-au dorit mult de tot copilul asta si sper din tot sufletul sa se bucure de el.
Iulia si Sonia la bucatarie
Cum spuneam in postul de mai jos, fetele azi au facut prajitura. Prajitura de copii. Adica, dupa o reteta dintr-o revista de copii. Nici nu s-au trezit bine dimineata, aproape n-au mancat micul dejun si s-au apucat de treaba. Si-au luat munca foarte in serios, asa ca aproape au invatat pe de rost reteta.
Nu m-au lasat sa fac aproape nimic, desi in revista scria “cereti ajutorul unui adult”. Ceva, ceva au facut totusi si eu.
Le-am facut doua/trei poze:
A fost prima data cand fetele au gatit de-a devaratelea. 🙂
La sfarsit Iulia a fost incantata si Sonia a zis ” Eu nu mananc asa ceva.”
Postul acesta il poti citi si pe www.toane.ro
Iulia si Sonia la bucatarie
Cum spuneam in postul de mai jos, fetele azi au facut prajitura. Prajitura de copii. Adica, dupa o reteta dintr-o revista de copii. Nici nu s-au trezit bine dimineata, aproape n-au mancat micul dejun si s-au apucat de treaba. Si-au luat munca foarte in serios, asa ca aproape au invatat pe de rost reteta.
Nu m-au lasat sa fac aproape nimic, desi in revista scria “cereti ajutorul unui adult”. Ceva, ceva au facut totusi si eu.
Le-am facut doua/trei poze:
A fost prima data cand fetele au gatit de-a devaratelea. 🙂
La sfarsit Iulia a fost incantata si Sonia a zis ” Eu nu mananc asa ceva.”
pot sa aprind lumina?
Copilul Sonia se trezeste de 3 zile, foarte de dimineata, in jur de 5.30. Se spala, se imbraca, isi face ghiozdanul, pregateste sandwich-urile pentru scoala. Imi face si mie pachet. Eu ma inchin. Ea era genul de copil de care tragi in fiecare dimineata ca sa se trezeasca pentru a merge la scoala. Iulia era cea care se trezea un pic mai devreme. Nu inteleg ce s-a intamplat, dar citeste continuarea
Pot sa aprind lumina?
Copilul Sonia se trezeste de 3 zile, foarte de dimineata, in jur de 5.30. Se spala, se imbraca, isi face ghiozdanul, pregateste sandwich-urile pentru scoala. Imi face si mie pachet. Eu ma inchin. Ea era genul de copil de care tragi in fiecare dimineata ca sa se trezeasca pentru a merge la scoala. Iulia era cea care se trezea un pic mai devreme. Nu inteleg ce s-a intamplat, dar o sa aflu. 😀
Dupa doua zile, in care am fost foarte uimita si i-am satisfacut niste cerinte minimale, de genul “mami te rog sa-mi lasi folia de ambalat sandwish-urile pe raftul de jos”, dupa doua zile spuneam, ma intreaba aseara: ” Mami, eu cand vin dimineata in bucatarie sa pregatesc astea, pot ma sa aprind lumina?”
Azi a fost zi haotica, misto, grea, epuizanta, reala. In jurul pranzului trageam efectiv de mine. Acum mi-am amintit asta si am zambit. 🙂
Despre corn, lapte si after school
Am citit stirea asta ieri, alaltaieri si din punctul meu de vedere este o mare prostie. Acum nu stiu, or fi si altii care m-or combate dar uitati situatia, asa cum se prezinta ea la Scoala 67 din Bucuresti. Scoala mica, de cartier. Cartier bucurestean sarac.
De programul “cornul si laptele” n-am fost prea incantata la inceput, pentru ca era vorba de fapt, de corn cu branza topita. Copiii mici, mama capiata, trecea o zi doua pana mai controlam eu ghiozdanele, care aveau de fiecare data cel putin o branza topita inceputa si Continue reading Despre corn, lapte si after school
Construim castele de nisip
Si ce daca nu suntem la mare? Si ce daca nu e vara si nici nu avem nisip? Oricum nu ar fi rezistat. Ar fi venit apa si le-ar fi luat.
Am plecat dimineata in viteza de acasa ( de obicei plec cu viteza a doua, azi am plecat cu a patra 😀 ). Am aflat la 7.20 ca Iulia azi e de serviciu pe scoala si trebuie ca la 7.30 sa fie acolo. Am accelerat. Ce daca i-am spus de milioane de ori sa-mi spuna din timp, sa nu mai lase totul pe ultimul moment? Ea nu-si schimba obiceiul.
Era gata sa-mi treaca supararea cand m-a intrebat daca-si poate lua carti azi la ea, pentru cazul in care se plictiseste. Mi s-a luminat fata si i-am spus “sigur, ingeras!” . Doua minute mai tarziu, avea in mana un pachet de carti de joc, pe care il indesa intr-un buzunar al ghiozdanului. 😀 Am crezut ca nu-i adevarat. I-am tinut o predica ca la carte si a renuntat la ele. Si-a luat pana la urma o carte de povesti. 🙂 In drum spre scoala mi-a zis Sonia, care stia… “Oricum mami, are domnul BGS carti de joc.”
Sedinta cu parintii
Azi ma duc la scoala la sedinta cu parintii.
Am inceput sa merg la sedinte cu parintii de prin clasa a 7. Ma duceam in locul parintilor la sedintele lu’ frate’mio. Eram supermandra de mine, ca fiind singurul copil de la sedinta, diriginta lui ma dadea mereu exemplu la “asa da”. Toata lumea era multumita, eu ca ma simteam importanta, frati’mio ca nu spuneam chiar tot ce-am aflat acolo acasa, parintii ca reuseau sa-i reprezinte cineva, intrucat ei lucrau pana mai tarziu.
Acum este desigur altceva, pentru ca e vorba de mandrele mele, care tot timpul fac cate o nazbatie la scoala, parca n-ar fi fete 😀
Sedinta de azi e mai speciala, pentru ca or sa asiste si copiii si culmea e, ca ele abia asteapta. Cred ca or sa fie un pic dezamagite. 😀
Inapoi
Cu cat inaintezi in varsta, cu atat iti vine sa te intorci in trecut. Nu numai in trecutul tau, ci si al parintilor si bunicilor tai. Iti e frica ca nu cumva urmasii lor, adica tu, copii tai sa nu-i uite. Ti se pare ca asta ar fi nedrept. Ei meritau sa fie tinuti minte. Si iti este ciuda ca, povestind azi copiilor tai despre strabunicii lor, ei nu-s asa de receptivi, cum ti-ai dori tu poate, sa fie.
Ati inteles ceva? Nu? Si ce daca. Nu recitesc, nu modific, a fost un gand, si-l las asa.
Le-am spus azi fetelor o poveste adevarata. Au ascultat atente, cu ochi mari si sinceri de copii si la sfarsit au spus: “Mami, povestea asta este inventata?”