Category: copii

Copiii…..

Acum că şcoala a început, am cunoscut noua învăţătoare, am avut şi prima şedinţă cu parinţii, să vedem impresii….

Învăţătoarea e nouă în scoală, nouă în Bucureşti. Moldoveancă. Moldoveancă bună. Prea bună.  Ăştia mici i se vor urca în cap dacă nu ia mă suri urgent. Sau poate nu, vom vedea.

Sunt foarte încântată de faptul că le dă teme obligatorii pentru acasă doar câteva exerciţii şi pentru cine doreşte,  câteva în plus. Să-i vezi pe ăştia mici cum se întrec care mai de care să-şi scrie şi tema suplimentară. N-aş fi zis…

Continue reading Copiii…..

Copiii cresc

doua ramuri

A fost o dimineaţă de septembrie  ca oricare alta, pe care  gălăgia copiilor din curtea şcolii au transformat-o în prima zi de şcoală pentru unii şi începutul unui nou an şcolar pentru ceilalţii.

Când cei mici au intrat în şcoală pe sub florile ţinute cu mândrie de către cei de clasa a-IV-a, printre care cu mare mândrie vă spun că se află şi mândrele mele, Iulia şi Sonia,  mi-au dat lacrimile. Nu numai mie, erau acolo mulţi ochi în lacrimi. De mult n-am mai trăit o emoţie aşa puternică care să să-mi aducă pe faţă lacrimile de fericire. Lacrimile de necaz au mai fost. 😀

Continue reading Copiii cresc

Sonia are un copil imaginar

Soniei ii plac foarte mult copiii. Cand era mai mica ii spusese bunica ca a fost adusa de barza. Intre timp s-a mai documentat, a mai vorbit cu mine, cu sora ei, cu alti adulti chiar, si a ajuns la concluzia ca ei, copiii, se nasc. Stie acum, aproape exact, cam cum sta treaba si cu o saptamana in urma si-a pus in gand sa aiba si ea un copil, intrucat eu nu mai vreau sa-i fac o fratioara pe care sa o plimbe cu caruciorul pe strada, asta fiind distractia suprema a unei surori de 10 ani.

Am uitat sa va spun ca are un babyborn (o papusa,  pe care o hranesti si evident o schimbi) caruia ii cumpara pampers de la magazin. Doua pe zi. Numai ca acum e criza si nu prea mai face ea rost de bani pentru scutece prea usor, asa ca vrea un copil imaginar. Mi-a spus: “Mami, un copil imaginar e mult mai usor de crescut. Plange doar cand vreau eu si nu face pipi niciodata.”

In urma cu doua seri, vine Iulia plangand, ca sora ei nu o lasa sa doarma la ele in camera. Intreb: “De ce? ”

Continue reading Sonia are un copil imaginar

Mi-e groaza de viitor

copiiM-am trezit diminetaat cu o buna dispozitie de zile mari, explicabila prin faptul ca azi e sambata si viata e frumoasa. 😀

Am coborat si am gasit fetele mancandu-si sandwice-urile si band lapte cald. M-am asezat langa ele si le-am privit lung, amintindu-mi ceva ce am citit  aseara si de care peste noapte uitasem. Oare chiar asa sa fie? Oare chiar asta sa le astepte si pe ele?

alinutza (01-Dec-2007, 21:23)
vreau sa vad zic k sunt d acord cu fetele kre si-au inceput viatza sexuala devreme ………si eu mi-am f**ut la 10 ani si am avut si primu orgasm si atunci am supt hi p*la:X:X….crek aqm sunt expeta in sex si daca avetzi intrebat sa l postatzi si eu o sa va raspud……..sa nu credetzi k sunt o c*rva ci sunt doar o persoana mai curioasa si mia plaqt sa ma f*t d mik si sa sug p*la …..nu uitatzi sa ma intrebatzi c vretzi sa aflatzi…11′

Continue reading Mi-e groaza de viitor

Ce mai fac fetele?

Pentru ca multa lume ma intreaba : “Si fetele, ce mai fac fetele acum in vacanta?”, hai sa va mai spun cate ceva din aventurile lor din ultimele zile.

Atunci cand nu e ziua nici unui copil de prin vecini, deci nu-i rost de nici o sindrofie, Sonia si Iulia isi umplu timpul ca orice copiii normali zic eu, cu plimbatul pe role, pe bicicleta, se joaca tarile cu ceilalti copii sau inventeaza jocuri impreuna cu verisoara lor Aida, care-i o minune de copil, plina de viata si de idei nastrusnice. Zilele trecute aveau fiecare cate un telefon de jucarie si incercau sa salveze lumea  forman 123 pe tastaturile alea. 😀

Au invatat si sa dezlege rebus, desigur la nivel de copii de clasa a IV a. Citesc povesti, se uita la desene si asculta muzica. Zilele trecute, a fost ziua mamei unei prietene de-a lor si impreuna cu fetita in cauza au invatat cateva melodii pe care le-au cantat in fata sarbatoritei. Le-am intrebat cum a fost si mi-au spus ca n-au cantat decat un cantec, pentru ca mama sarbatorita a inceput sa planga cand le-a ascultat si ca sa nu se emotioneze femeia si mai mult, s-au limitat la o melodie. 😀
Continue reading Ce mai fac fetele?

Mathias

rilaAnul trecut pe vremea asta se nastea Mathias, nepotelul meu drag, pe care inca nu l-am vazut in carne si oase. Trebuia sa-l intalnesc pentru prima data saptamana care vine insa  din cauza unor intamplari nefericite venite in cascada nu mai pot veni. 🙁  

Mathias locuieste impreuna cu parintii lui, Cristina si Mihai,  in Belgia.  Povestea lor este una foarte interesanta si am scris-o  anul trecut.

In ziua in care i s-a nascut baiatul, Mihai a plecat sa-i cumpere minge de fotbal. Acum are mai multe. 😀

Continue reading Mathias

Domnisoara profesoara

liniiDimineata m-a trezit telefonul. Telefonul meu. Suna in alta camera si vroia sa trezeasaca un singur om. De fapt un omulet. Omulet care nu oprea telefonul si acesta suna din nou din doua in doua minute. 😀 Pana la urma s-a oprit. Era ora 6.45.

Cand am hotarat sa ma dau jos din pat si sa ies din camera, am vazut omuletul. Era Iulia, imbracata foarte corect, cu parul strans, incaltata cu pantofii mei cu toc, cu o geanta alba pe umar si o servieta neagra in mana. Mergea pe hol imitand mersul doamnei invatatoare.

Zice: “Ma duc la serviciu. Azi le duc tezele corectate copiilor si le trec notele in catalog.”

Continue reading Domnisoara profesoara

Bucurie mare

Azi e vinerea cu pricina. Ma duc sa-mi vad parintii sa iau o gura de aer curat si cel mai important, sa-mi iau felele acasa de la bunici.

Au fost plecate o luna de zile. Este cea mai mare perioada in care au stat ele fara parinti  si mai ales parintii fara ele. 😀

Imi zicea Iulia la un moment dat in perioada asta: “Mami daca ti-e dor de mine, vezi ca am o poza pe birou la mine in camera.” 🙂 Abia astepta sa le vad mai ales ca mama imi spune ca au crescut intr-o luna cat alti copii intr-un an….

Continue reading Bucurie mare

Doua zile de jurnal

Mentinez ca am acceptul copilului sa scriu acest post.

Sonia are un jurnal, in care scrie din cand in cand cu ce-si mai petrece timpul, desi a aflat de la nu stiu cine, ca in jurnal nu trebuie sa scrii ce ti se intampla, ci ce-ti doresti tu si nu vrei ca ceilalti sa afle. Ea zice ca  tot ce-si doreste ne spune, ca asa a observat ca i se implinesc dorintele mai repede. 😀

 Nimeni nu citeste ce scrie ea acolo, nici macar Iulia, insa ea nu ne interzice sa-l citim, zice ca e ca o poveste in care personajele sunt reale. Jurnalul l-a luat, cum era si normal cu ea la tara la bunici. Aici era tot timpul lasat in fata mea pe masa, insa nu ma tenta sa-l citesc, mai ales ca scrie atat de urat (caietul nu are paginile liniate si ea scrie stramb) incat cu greu as intelege ce-a vrut sa spuna.

Continue reading Doua zile de jurnal