4 zile de Italia (partea II-Lacul Como)

După ce v-am povestit cum am ajuns în Italia și ce-am făcut la Bergamo, zic să continui, așa că azi avem Varenna și câteva orășele de pe lacul Como.

Nu știu dacă ați auzit de el, dar Lacul Como din Italia imită silueta filiformă a unei femei cu părul in vânt (bine, concluzia asta am tras-o noi, nu știu ce spun experții). De fapt vă puteți și voi da cu părerea, harta lacului este aceasta din dreapta.

Acum că am stabilit asta, vă spun din nou că noi am ales să stăm în Varenna, așa că aveam aici închiriate două apartamente foarte aproape de centru și bineînțeles cu vedere la lac. Am ajuns de la gară relativ ușor pe jos, și n-am pierdut prea mult timpul prin casă, doar un ușor refresh și eram gata de a inspecta rapid faleza din Varenna. Eram tot în duminica Paștelui la ei, așa că stațiunea era plină, terasele și restaurantele deschise, iar vremea frumoasă. Am aflat că practic aia a fost prima zi cu adevărat frumoasă de anul acesta, până atunci având și ei parte de ploi și vremea rea din plin.

Faleza din Varenna nu e lungă, se parcurge la pas în maxim 30 de minute cu tot cu oprit și hrănit rațe sau admirat priveliștea. Am mâncat înghețată home made (ăsta era pe primul loc în the to do list), am făcut poze, am urcat și coborât scări, am descoperit cafenele și am făcut un drum până la debarcader pentru a ne interesa de programul și prețurile pentru ferryboat-uri, pentru că a doua zi aveam de gând să ne plimbăm prin cât mai multe dintre orășelele de pe mal.

Am aflat că un day pass costă 15 euro de persoană (asta știam și noi de acasă) doar că, nu puteai ajunge și la Como cu tichetul ăsta, ci doar în câteva localități din zonă. Unul care să-l includă și pe Como era 23 euro, iar unul care să le includă pe toate era 28 euro. A rămas să ne gândim până a doua zi și să stabilim atunci ce și cum facem. Am luat apoi cina cu mâncare cumpărată din magazinele locale, cu pâine tradițională și făcute în cuptoare neindustriale și am mers la culcare destul de devreme, in jur de 23, că unii dintre noi nu dormiseră deloc de peste 24 de ore. So…

Bună dimineața, e 2 aprilie la Varenna pe malul lacului Como și după un mic dejun sățios, iată-ne prezenți la o imensă coadă la casa de bilete pentru ferry. De ce n-om fi luat noi de seara bilete nu știu, cert e că am hotărât să ne luăm day pass-uri de 15 euro, să renunțăm la Como (care totuși e cel mai mare oraș din zonă și era extrem de interesant să ajungem și acolo) și să ne concentrăm pe Bellagio, Menaggio și Cadenabbia.

Am luat așadar Ferryboat-ul spre Bellagio și în mai puțin de 15 minute am fost acolo. Bellagio este un oraș mai mare decât Varenna, așa că ne-am afundat în străduțe și ne-am plimbat câteva ore prin oraș, deși n-am ajuns (nici n-am avut intenția de a o face) la niciuna din frumoasele vile Melzi, Carlotta sau Balbianello cu ale lor impresionante grădini. Dacă ajungeți acolo, voi desigur le puteți vizita, sunt toate deschise publicului și am auzit numai lucruri de bine despre ele. Noi am preferat pietrele și miresmele străduțelor, mângâierea primelor raze de soare, bucuria unui pahar de vin băut pe o terasă de la malul lacului și bineînțeles, pastele și pizza locului. Uite nu m-am cântărit, dar sigur iar am sărit de 69,99 kg.

Cu burțile pline și încărcați de frumusețile orașului am urcat în primul ferry pe care îl puteam lua și am ajuns în Cadenabbia, unde ne-am dezumflat puțin, deoarece veneam dintr-o stațiune plină iar locul ăsta părea oarecum pustiu și mult mai mic, dar poate n-am avut noi timp să vedem totul. Noi am coborât pe malul lacului și am aruncat cu pietre în apă încercând să le facem să sară de cât mai multe ori pe luciul apei. Ba, baieții chiar s-au lansat într-o întrecere de a lovi cu pietricele stâlpul ăla pe care îl vedeți în apă într-una din poze. Ce să zic, l-au nimerit.

Când am revenit pe faleză, ne-am dat seama că pentru a ajunge în Menaggio, fie mergem pe jos (erau doar 1 sau 2 Km),  luăm autobuzul sau ne întoarcem cu ferry la Bellagio și de acolo luăm un alt vas spre Menaggio (gratis, cum ar veni, că aveam day pass pe zona aia).

Și apoi s-a întâmplat. Am văzut un indicator pe care scria că până la Como (orașul) erau doar 27 de km. Puțin, foarte puțin. Am intrat într-o cafenea care vindea și bilete de autobuz și-am aflat că pentru numai câțiva euro (efectiv nu mai știu cat a fost biletul, parca vreo 16 euro toti 7, parcă…) putem ajunge la Como. Era ora 15 și ne-am gândit noi că avem timp să mergem la Como, să stăm o oră, două, apoi să revenim aici și să ne continuăm periplul pe ape. Așa că am luat bilete de autobuz, ne-am urcat în unul și-am început aventura pe care v-o povestesc altă dată, că-i de povestit. Și nepoților cum ar veni.

Poze din Varenna și Bellagio:

(va urma)

(Visited 607 times, 8 visits today)

Related Post

Cornelia

Unde zici ca sunt alea 69.9 kg? Zau ca nu se vad 🙂 Oricum mi-e gandul la inghetata aia homemade 🙂 . Cred ca urmeaza o poveste tare interesanta, simt ca ati avut parte de peripetii :)))

Your email address will not be published. Required fields are marked *