Tu ce ai făcut?

Citesc de doi ani bloguri şi mă uit la televizor de-o viaţă. Mai puţin în ultimul timp, e adevărat. Observ că ne place mult să vadem răul din jur, să-l disecăm şi să-l servim cititorilor sau telespectatorilor.

Am încercat să găsesc undeva în trecut originea acestei plăceri. Şi am găsit-o. Pe ea, data de început. Pentru mine a însemnat 22 decembrie 1989. Atunci am auzit pentru prima oară lucruri “de rău” spuse de cineva la televizor. După puţin timp au apărut ziarele şi au continuat să dezvăluie lucruri. Lucruri rele. Dupa mulţi ani, în care ne-au fost servite numai împliniri, numai realizări, auzeam pentru prima dată că se vorbea despre nereguli. Şi ne plăcea. Ne-a plăcut atât de tare, încât uitaţi-vă unde am ajuns. Nimic nu ne mai place. Suntem numai împotrivă. Orice ar încerca cineva să facă, nu va avea succes. Pesimismul a pus stăpânire pe noi şi nici măcar optimismul nu ne mai scapă. Ştiţi bancul cu pesimistul şi optimistul?

Discuţie între un optimist şi-un pesimist, pe timp de criză:

Optimistul: Vom ajunge să furăm cu toţii.

Pesimistul: De la cine, mah?

Revenind. Ne place scandalul, îl exploatăm la maximum. Ne ignorăm valorile sau şi mai rău, ne batem joc de ele. Nu ne mai intra nimeni în voie şi nici măcar parinţii noştri nu ne mai sunt pe plac. Parcă nu ne-au crescut cum trebuie, parca sunt prea învechiţi.

Suntem împotriva sistemului, nu-i bun, e plin de hoţi, ne-am săturat. Stăm acasa şi scriem despre asta. Cool!

Suntem în campanie electorală şi nu avem ce să alegem. Oare în alte ţări nu e la fel? Oare ai lor sunt buni şi ai noştri sunt răi. Oare nu aşa a fost mereu? Credeţi că se va schimba ceva de la sine? NU!

Ca să se schimbe ceva în bine în jurul tău, trebuie să te schimbi pe tine sau, în cazul des întâlnit în care tu eşti mulţumit de felul în care te comporţi, încearcă să fii un exemplu bun. Câti dintre cei pe care îi cunoşti te-ar da exemplu pe tine, daca ar fi întrebaţi “Cunoaşteţi un om integru?” Ce ai făcut tu pentru ca în jurul tău să se întâmple lucruri bune?

Hai să nu mă iau de nimeni şi să mă gândesc la mine. Ce am făcut eu? Nu mare lucru, recunosc. Da’ nu-i timpul trecut. O-i fi făcut totuşi ceva? Sunt eu mulţumită de mine? Dacă un prieten de-al meu ar trebui să dea exemplu de un om integru, s-ar gândi el măcar o clipă la mine? Imi place să cred că da. Însă pentru asta nu-i de ajuns să fii politicos, să nu arunci hârtii pe stadă şi să-ţi înveţi copii să nu treacă pe roşu. Pentru asta trebuie mai mult.

E nevoie ca atunci când prietenii tăi sunt vorbiţi de rău să intervii şi să le iei apărarea, nu să taci şi apoi să duci bârfa mai departe, e nevoie ca atunci când vânzătoarea greşeşte să te comporţi civilizat în ambele cazuri,  fie că ţi-a dat mai puţin sau mai mult decât trebuia, e nevoie ca măcar odată în an să lupti pentru o cauză în care crezi, e nevoie  ca tu să laşi în urma ta, dacă nu ceva palpabil, atunci măcar un munte de fapte bune.

Când ai făcut ultima dată o faptă bună? Când ai ajutat dezinteresat pe cineva? Eu zilele trecute. Am fost la Libraria Eminescu şi le-am luat culegeri copiilor din clasa fetelor mele, celor care  nu au avut bani să le cumpere de la scoală, dar care şi-ar face cu drag lecţiile dacă ar avea dupa ce. Cu banii de o bluza nouă, care oricum nu-mi trebuie, am ajutat nişte copii, care ştiu sigur că au nevoie de asta. Ei învaţă bine. Nu excelent, nu-s genii, dar învaţă bine. Şi e păcat, ca măcar atât cât putem noi, să nu-i ajutăm. Am mai facut-o şi altă dată şi ştiţi ce mi-a spus unul din ei anul trecut la serbarea de Crăciun? “Doamna, eu ştiu cine e Mos Craciun.”  “Cine e? l-am intrebat.” “Dumneavoastră sunteţi.” 🙂

Credeţi-mă, nu am nevoie de alte dovezi că ceea ce fac, e înţeles corect.

Nu-i greu să faci bine. Nu trebuie să muţi din prima munţii. Poţi începe prin a vedea lucrurile frumoase din jur. Apoi, când ceva nu-i ok, ia atitudine. Ştiu vorba aia cu “peştele de la cap se-împute”, dar haideţi să o ignorăm şi să încercăm noi, coada, să facem ce putem. Şi putem, ştiu bine asta.

(Visited 35 times, 1 visits today)
Copila blonda

si acum va fi Mos Craciun reloaded! 😉
precis ai un loc special acolo la Doamne-Doamne in evidenta!

In alta ordine de idei, eu tin minte exact cum am sarit in pat de bucurie, copiind modelul parintilor mei :p, cand a castigat Constantinescu presedintia. Nu stiu daca era mai multa bucurie sau speranta la noi in casa, dar imi amintesc precis cum zbarnaia telefonul, de ziceai ca victoria e a noastra personala sau macar a vecinilor de peste drum.
Nu mai stiu cat pricepeam la ora aia, dar stiu ca ne-am dus la culcare fericiti. Si cred ca e primul sentiment al meu de drag fata de poporul asta.
Eu atata am facut, intr-adevar. M-am bucurat atunci. Dupa aia, am crescut si am inteles si de ce. Insa de bucurat, n-o sa ma mai bucur prea curand, daca vreodata. Caci continui sa traiesc intr-o tara care poarta doliu dupa ce ar fi putut sa fie, fara macar a constientiza acest lucru.

In rest, ne tot plangem.

nina

@Copila Blonda- da, pe vremea aia inca mai credeam ca cei din fruntea tarii vor avea grija de noi. Acum am inteles ca nu-i asa. Ca de noi trebuie sa avem grija singuri. Ca nu-i suficient sa ne educam copiii ci trebuie sa privim mai departe de ei. 🙂

Nicu

Eu am inceput cu un lucru marunt , poate prea marut se pare 😀 .
‘ Da-mi si mie mama bani de-o paine”
Cumpar o paine si o intind batranei saracacios si murdar imbracata . Rasplata ?!…o privire ucigatoare care mi-a transmis ” ti-am cerut bani de-o paine, nu painea”
Nu disper insa.O sa incerc sa mai fac fapte bune care cu siguranta nu vor ramane nepedepsite 😛

ivory

“Revenind. Ne place scandalul, îl exploatăm la maximum.”

Nu ne place. Televiziunile si jurnalele sunt de vina, ele ne vara mereu pe gat scandaluri si ne-am invatat asa. Nu exista nicio tentativa de altfel de stiri, de prezentare a lucruilor pozitive, e un adevarat potop de stiri negative, sa ne tina la pamant psihologic, sa fim convins ca e rau si nu poate fi decat mai rau, sa omoare din start orice speranta, orice licarire de a te indrepta spre bine, caci, nu-i asa, e rau, e criza pe toate planurile, e rau, e foarte rau, moncher. I-as concedia pe toti si-as incepe cu o deontologie stricta a massmediei, sa impiedic vesnica balacareala in RAU.

nina

@ivory- e adevarat, numai ca noi am permis asta. Nu eram educati in sensul asta. Dar acum suntem si putem alege sa nu le mai urmarim stirile si emisiunile de doi bani, sa nu le mai cumparam ziarele, sa nu fim ca ei. Hai sa ne educam copii, sa ne urmarim valorile si sa ne bucuram de lucrurile bune din jurul nostru.
Pe de alta parte, nu vreau nici numai stiri de bine, dar vreau sa mi se prezinte totul. Si bunele si relele. Sa nu-mi spuneti ca bune nu exista. 🙂
Bine ai venit!

nina

Ioana- am stiut de la inceput ca-i un capriciu. N-ai face una ca asta. De ce sa faci asa ceva? Ok, nu mai ai ce scrie, vrei o pauza, n-ai decat. Dar sa-l stergi e ca si cum ai sterge ceva din memoria ta si nu-i asa ca nu ti-ar conveni?
Vezi-ti de treaba in continuare si baga-ti mintile in cap! 😀

Dilimache

Raul din media da, la reovlutie a inceput. Si clienti gura-casca vor fi mmereu. Azi un copil de 10 ani e pe moarte fiindca incerca sa reconstituie scene dintr-un film cu prietenii. Si nu-i ok dar nu prea ai de ales, in jungla supravietuieste numai cel mai tare criminal sau cel mai tacut animalut. Mda.
Mos Craciun am fost si eu ieri, sper, cand am dat patutul copiilor unei bebite care avea nevoie…. si cand in urma anuntului am primit atatea mailuri am “cunoscut” atatea familii cu atatea nevoi incat ma doare fizic inima ca nu ii pot ajuta, ca nu e corect, ca nu e cinstit ca unii sa risipeasca si altii sa aprecieze lucruri infascate de altii ca si cand tiotul li se cuvine. Acu’ sa vad daca vine si la mine vreun mos cu un pat mai mare, ca io – bani – ioc :-))

Nasoala viata, ce sa faci, si trendul e cam plat… o seara minunata! 😀

Malve

E frumos sa devii Mos Craciun pentru cei din jur, asa sunt eu la teste, de obicei. 😆 Totusi ai mare dreptate, noua nimic nu ne convinge si doar comentam, dar nu miscam un deget pentru a schimba ceva. E usor sa comentezi fara sa faci cand ar trebui sa lasi comentariile si sa faci ceva. Toti putem schimba lucrurile si totul ar fii mult mai bine, dar nu ne pasa indeajuns de viitorul nostru.

nina

@Dilimache- frumos gestul tau, cat despre Mos Craciunul care vrei sa vina la tine, eu zic sa n-ai asteptari prea mari si in felul asta ve-i putea fi surprinsa. Altfel…la trendul asta plat…nu-s ce sa zic. 🙂

@Malve- ai grija cu testele ca ei nu-si dau seama acum, dar sa le spui tu nu-i o solutie pentru ei. Cat despre viitor, imi place sa cred ca tie iti pasa de viitorul tau. 🙂

Dojo

Un excelent exemplu de integritate (in afara de familia mea de “moda veche”) este “soarele”. Este genul de om bun si corect. Care sare sa te ajute daca poate si are mereu un cuvant frumos la adresa celor care au trecut prin viata lui. A inteles mereu ca nu suntem perfecti, dar are un mare talent de a incerca sa “extraga” ce e frumos din oameni.

A fost mereu iubit si respectat de oamenii lui (de multe ori muncitori veniti de cine stie pe unde, unii betivi sau chiar fosti puscariasi). Daca altii au avut probleme cu “elementele anti-sociale”, dupa cum is vazuti unii, el a stiut mereu sa se faca respectat. Mi-a spus mereu ca secretu lui este ca ii respecta si este corect cu ei. Plus ca, daca poate ajuta, o va face.

Am crescut si eu mult de cand suntem impreuna si incerc sa imit si eu unele chestii.Am inca o doza nesanatoasa de rautate, dar ne vindecam. Oricum orice schimbare INCEPE DE LA NOI 🙂

nina

@kosmobil- hai bre, cum sa ma opresc la culegeri? Pai asta vreau eu sa ramana pe lume in urma mea, doar niste amarate de culegeri cumparate in prag de sarbatori?

@Dojo- secretul “soarelui” este probabil faptul ca stie a urca si a cobori, la nivelul fiecarui om cu care intra in contact. E mare lucru si nu ne reuseste la toti. Da vorba ta, incercam. 🙂

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.