Jurnal de consilier local – săptămâna 184

Am fost aseară la slujba de Înviere la o biserică mică din cartier. Acolo am botezat fetele, acolo a fost slujba de înmormântare pentru tata socru. Ne leagă amintiri și bune și mai puțin bune de locul acesta. Odată, după o slujbă la care am participat nu mai știu din ce motiv, că trebuie să știți că nu-s chiar credinciosul model, am văzut o mulțime de femei în vârstă nevoite să îngenuncheze și să stea în poziția aceea, jos, destul de mult. Am făcut cu mama soacră 50 de pernuțe și le-am dus la biserică. Le-a pus preotul pe scaune și oamenii când e nevoie își odihnesc genunchii pe ele. Dar poate n-am făcut bine, deși asta a fost intenția noastră. Statul ăsta în genunchi poate e un ritual în care trebuie să suferi. Dar eu sunt de părere că omenirea a suferit destul. Și preotul aseară în slujbă zicea: să vă bucurați!

Am parcurs drumul către biserică, ca în copilărie, pe jos, deși nici biserica și nici încălțămintea nu mai e aceeași. Într-un an, să tot fie vreo 45 de atunci, am fost la slujba de înviere cu niște teniși cu vârful tăiat ca să-mi poată sta degetele cum trebuie în ei. Crescusem, iar bunica a găsit rezolvarea asta până veneau în sat părinții mei peste câteva zile cu alți teniși cumpărați de la oraș. Credeam atunci că am cea mai interesantă pereche de încălțăminte și așa cred că am și acum, doar că azi nu mi se mai schimbă mărimea și-mi aleg tenișii din cele mai noi colecții.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 184

Jurnal de consilier local – săptămâna 178

Am vorbit săptămâna asta sute de oameni. Am auzit ”toți sunt la fel”  de câteva ori. Și înțeleg de ce oamenii spun asta. E greu de la distanță să distingi diferențe între oameni, ce să mai vorbesc între politicieni. Ne-am pus de multe ori speranțele în cineva care apoi ne-a dezamăgit profund. Mi s-a întâmplat și mie, nu doar o singură dată. Și totuși…

Am auzit săptămâna asta de și mai multe ori: scăpați-ne de el,”vreau să semnez”, ”scăpați-ne de ei”, ”semnez pentru Nicușor”, ”semnez pentru Lucian”, ”nu vă lăsați”, ”votăm USR”, ”votăm Dreapta Unită”. Semn că încet, dar sigur, oamenii înțeleg munca noastră, înțeleg că zeci de ani de corupție nu se pot șterge cu buretele peste noapte și e nevoie de perseverență și reziliență, de implicare și susținere.

Acum să ne întoarcem puțin în consiliul local și să vă spun că avem un nou convocator, va fi ședință săptămâna viitoare, doar 17 puncte pe ordinea de zi, majoritatea cu actualizări de indicatori economici (majorări, creșteri și măriri), plus, evident, veșnicele proiecte privind containerele îngropate și studiul de oportunitate privind delegarea de gestiune la Parcul Acvatic. Asta dacă nu mai apare ceva pe OZ suplimentară, așa cum se obișnuiește.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 178

Jurnal de consilier local – săptămâna 174

Mai țineți minte când vă spuneam săptămânile trecute că eram tentată să scriu jurnalul afară acum în plină iarnă? Ei bine, azi, într-un hanorac călduros și-o cafea fierbinte cu mine stau fix în curte lângă un termometru de exterior care-mi arată 14 grade la ora 11:00. Știu, au fost deja și zile mai calde, eu vreau doar să rămână aici notat cum a fost 25 februarie 2024.

Am avut o săptămână cu ședințe de consilii de școli, comisii de specialitate și ședință de consiliu. Nu știu cum e pentru voi, dar la mine parcă trec săptămânile, nu una după alta, ci una peste alta, se înghesuie și se duc de parcă nici n-au fost. Urmează cea cu 1 martie, voi vă dați seama?

Gata cu vorba și ciripit de păsărele (chiar acum le aud), să vă povestesc mai bine cum a fost ședința de joi, în care s-au aprobat toate proiectele noi și au picat proiectele care erau acum a 4-a oară pe OZ.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 174

Jurnal de consilier local – săptămâna 173

Avem ședință săptămâna viitoare joi de la ora 13:00. Am aflat asta vineri, înaintea unui weekend plănuit a fi petrecut la țară la ai mei. Am tipărit convocatorul și mi-am luat, ca de fiecare dată, laptopul cu mine, sperând că printre părinți, frați, copii și nepoate, voi găsi timp să citesc proiectele de pe noua, ușor veche, ordine de zi.

Zic ușor veche pentru că din ce am văzut până acum, două proiecte sunt din cele care au mai fost în trecut supuse la vot. Restul proiectelor care, tot așa, au fost de mai multe ori pe ordinea de zi, nu mai apar acum pentru că au fost aprobate data trecută. Cumva merge treaba asta, le ții pe ordinea de zi până se aprobă. La S3 nu mai există proiecte respinse. Tot se aproba mai devreme sau mai târziu.

Dar haideți că am început abrupt și nu v-am spus cum s-a petrecut de ziua îndrăgostiților la Hala Laminorul. Efectiv, nu-mi dau seama cum am putut trăi până acum fără sărbătoarea dragostei la hală. Partea bună e că n-a fost aglomerat în zonă, semn că îndrăgostiții ori circulă cu metroul și tramvaiul, ori n-au venit la, vorba unui băiat, ”târgul de Crăciun organizat de ziua îndrăgostiților”. Bine, practic avem luna îndrăgostiților, că va dura până pe 3 martie acest târg, dar chiar aș vrea să depășim momentul.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 173

Jurnal de consilier local – săptămâna 168

Nu știu cum sunteți voi, dar eu dacă nu aș vedea în fiecare dimineață luminițele uitate aprinse la capăt la Republica, aș fi uitat deja că au fost sărbătorile în urmă cu două săptămâni. A fost pentru noi prima săptămână de lucru din 2024 la atelier și dacă în prima zi am strâns bradul și decorațiunile din secție, până vineri am trimis primul export pe 2024 și lucrăm acum la finalizarea câtorva comenzi interne.

În consiliu n-am avut încă ședințe, dar pentru că legea bugetului cere ca la maxim 15 zile distanță de aprobarea bugetului național UAT-urile să-și publice propunerile de buget în presă sau pe site-urile proprii, avem și noi la Sector 3 publicat în dezbatere o simulare de buget, fără niciun detaliu si nicio explicație. Doar multe milioane trecute in dreptul direcțiilor sau în dreptul unor clase mari de cheltuieli.

Vă las mai jos un grafic despre cum au împărțit anul acesta cheltuielile, deși la sfârșitul anului bugetul aprobat nu va mai arata deloc așa, ca să nu mai zic de bugetul executat care aproape nu mai are nicio legătură cu propunerea inițială. De exemplu anul trecut am început cu o propunere de 1.740.576.510 lei și am terminat cu un buget aprobat de 2.965.252.070. Practic pare că a plouat cu bani pe S3 (nu-i căutați, nu-i veți găsi) și fată de propunerea inițială bugetul și implicit cheltuielile, au crescut cu 1.224.675.560 lei, adică cu 70%.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 168

Jurnal de consilier local – săptămâna 166

Se mai termină azi un an. Dacă am învățat ceva de la toți anii pe care i-am trăit,  am învățat că fiecare nou an e un cadou pe care viața ni-l face și e responsabilitatea noastră să avem grijă, fiecare cum se pricepe mai bine, de ei.

Am avut grijă de 2023? Întrebarea asta nu mi-o pun doar mie, vă îndemn și pe voi să vă gândiți la ea și să vă dați răspunsul fiecare către sine . Și în funcție de asta să avem grijă de 2024 și de toți anii pe care îi vom primi.

Atât am avut azi să vă spun astăzi, petrecere frumoasă!

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 166

Jurnal de consilier local – săptămâna 152

Stau de câteva ore pe un scaun de pescar pe un mal de baltă din apropierea Bucureștiului. E și ceva pește aici, dacă ne luăm după taxa plătită pentru privilegiul de a privi apa și de a înfrunta vântul. De pescuit eu nu pescuiesc azi, deși am prins și m-am hrănit cu pește multe zile în copilărie. Dar azi nu. Azi doar am privit apa și-am ascultat sunetele bălții.

M-am obișnuit deja să iau laptopul cu mine oriunde mă duc duminica. Și să-l folosesc. Să scriu când am o clipă de răgaz. Și aici, pe malul lacului e doar răgaz.

Săptămâna asta agenda au ținut-o problemele cu masa de la Școala după Școală și containerele de gunoi îngropate care iau din locurile de parcare și nu e clar cum vor fi igienizate. Cu masa copiilor înțeleg că-i acum o schimbare, era unul dintre lucrurile pe care primăria nu le controla și școlile făceau singure licitațiile (vă reamintesc, primăria plătește 30 lei/copil/zi pentru masa de prânz a copiilor care rămân la școală până mai  târziu și participă la programul Scoala după Scoală). Acum i s-a da sarcină unei firme a primăriei (nu știu exact care, dar sper să aflu în ședința viitoare) să se ocupe de asta. Vă reamintesc, primăria are firme de construcții, de salubritate și de tehnologie. Nu contează, facem contract cu una să ne aducă masa pentru copii. Cum era de așteptat, până joi au fost probleme, în sensul că masa nu s-a livrat, după data asta am primit asigurări că se rezolvă. Vedem.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 152

Jurnal de consilier local – săptămâna 146

Știu că mai e puțin din vacanța de vară și, ca toată lumea, încercăm și noi să profitam de zilele acestea. La firma ne-am luat cu toții luni zi liberă pe care urmează să o recuperăm sâmbătă, c-așa-i în tenis.

Dar săptămâna care tocmai se încheie nu a fost deloc una de vacanță. Am avut ședințe de comisii și o ședință extraordinară de Consiliu Local, pentru aprobarea unui ajutor de urgență acordat familiilor care au avut de suferit în urma incendiului din str. Sectorului. Pentru cei care nu știu, la sfârșitul lunii trecute, într-un incendiu, pornit cel mai probabil de la un scurt circuit electric, casele a 13 familii din sectorul nostru au ars pâna la temelie.
Legea permite autorităților locale să acorde ajutoare în aceste cazuri nefericite, așa că noi, la S3 aveam aprobată din 2021 o metodologie de acordare a acestora Credeți că s-a ținut cont de ea acum? Nop. S-a acționat ca și cum aceasta nu exista și avem acum în plus niște cerințe birocratice și unele chiar neechitabile după părerea noastră (sunt excluși de la ajutorul de urgentă cetățenii corecți care aveau încheiată asigurare în caz de incendiu pentru casele lor, ca și cum ei ar fi primit deja banii de la asigurare, în condițiile în care doar ancheta poliției va dura un an, nu mai vorbim de restul actelor care trebuie obținute pentru reconstrucția caselor).

În ședință a venit Mihaela Văcaru cu două amendamente care ar fi venit în ajutorul oamenilor rămași pe drumuri peste noapte, dar, ca de obicei, tot ce propune USR le pute consilierilor puterii, așa că PSDNL s-au abținut ”asumat”. Am ajuns chiar să am o urmă de respect pentru cei care votează împotrivă.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 146

Jurnal de consilier local- săptămâna 142

Tocmai am văzut prima conferința de presă a 9 roboți umanoizi și mi-e un pic greu să mă întorc la jurnalele mele. Da o să las aici conferința de presă, poate vă interesează.

Săptămâna asta atenția tuturor a fost pe ”Azilele groazei” și căldură. N-am avut nicio ședință, dar am avut câteva întâlniri cu specialiști în protecție socială pentru a întelege mai bine sistemul și nevoile lui. O să las mai jos câteva date, poate dincolo de emoții (vedeți, abia am văzut asta cu roboții și gata mă dezic de emoții) putem să vedem o parte din imaginea de ansamblu a sistemului social și felul în care funcționează el în România, că nu se știe când vom mai fi la fel de atenți la ce se întâmplă în domeniul acesta.

  • Deși auzim des că mulți bani merg anual către protecția socială, ea consumă în prezent 14% -16% din PIB (aici intra și pensiile sociale) față de media europeana care este de 28%. Dap, suntem cam la jumătate.
  • O protecția socială corectă înseamnă bunăstare în comunități. Nu înseamnă că iei de la bogați și să dai la săraci, ci că membrii comunității trăiesc în armonie și siguranță și există șanse mari ca măcar o parte din asistații sociali să poată deveni contribuabili la un moment dat.
  • Formarea continua de personal este o obligație. Este parte din standardul de calitate. Centrele sociale nu pot spune că n-au avut finanțare pentru pregătirea personalului, pentru că teoretic,  standardul de cost include și asta. Standardul de cost este suma primită pentru fiecare om aflat în grija sistemului de asistență socială. Într-adevăr, sumele acestea trebuie ajustate permanent, dar asta e doar o parte a problemei.
  • Aproape că nu exista personal calificat. Chiar și după terminarea facultății, personalul din asistență socială e slab calificat. Asta e o realitate europeană. Hai să vă spun ceva interesant. În Europa, cea mai mare nevoie de asistenți personali pentru persoane vârstnice o are Elveția. Care și plătește bine aceste servicii. Evident că puținii oameni calificați pe care îi avem, au vrut să meargă acolo. A fost nevoie ca între guvernul României și cel al Elveției să existe o înțelegere prin care îngrijitorii romani pot merge acolo 3 luni să lucreze cu forme legale, cu condiția ca 9 luni să lucreze în România în același domeniu.
  • De ce subfinanțarea sectorului este o parte din problemă? Nu doar din punct de vedere al personalului (care am stabilit deja că-i cel mai important și de acolo pleacă totul), dar și pentru că sistemul social urmează sistemul medical. De exemplu, un bătrân cu dizabilități stă în spital 5 zile și apoi, pentru îngrijire pe termen lung ajunge într-un centru. Aici în centru el practic are aceleași nevoi pe care le avea și la spital, ba chiar și de lucruri în plus. Nu e vorba doar despre spălat, schimbat și hrănit, ci de medicație, care continuă chiar dacă omul a părăsit spitalul, tratamentul trebuie cumpărat, administrat de personal calificat, urmărit, ajutat…, de aceea costurile ar trebui să fie în tandem cu cele de spitalizare.
  • Se ia în calcul personalul străin pentru îngrijirea bătrânilor, dar este o măsură foarte greu de implementat, chiar dacă ar veni personal calificat dintr-o altă țară, diferențele de cultură și de limbă fac măsura foarte greu de implementat. Nu imposibil, dar greu.
  • Continue reading Jurnal de consilier local- săptămâna 142

Jurnal de consilier local – săptămâna 141

Am scris, cu foarte mulți ani în urmă, într-o revistă la care făceam un internship, un articol despre azilurile de bătrâni. Desigur, era vorba despre un vis de-al meu, ca atunci când voi ajunge la vârsta pensionării, să stau împreună cu prietenii de-o vârstă cu mine, într-un loc minunat, unde să ne simțim ca într-un fel de vacanță continuă la 4 stele. Asta e în continuare ceea ce îmi doresc pentru bătrânețea mea, doar că pot vedea acum situația din mai multe unghiuri.

Ca să stabilim de la început o chestie, există foarte mulți oameni care au nevoie să fie supravegheați și îngrijiți permanent. Asta este un fapt.  O discuție de maxim o oră cu cineva care se ocupă de fenomenul ăsta și-o vizită într-un centru de îngrijire, vă va lămuri și veți înțelege că avem nevoie în primul rând de multe resurse umane de calitate și apoi avem nevoie de resurse financiare, pentru a face față fenomenului.

Știu sigur că există în România, și chiar în București/Ilfov, locuri în care bătrânii stau unii cu alții și se simt bine. Sau măcar le e un pic mai bine decât să-și petreacă ultimii ani din viață singuri și neputincioși într-un apartament la etajul 8. Și mă refer exclusiv la cei care nu pe nimeni. Pentru cei care încă au familii, există și alte feluri de ajutor, de exemplu, tocmai a fost publicată în Monitorul Oficial legea propusă de colega mea, Oana Țoiu, acum doi ani (dap, atât durează în cazurile fericite să fie promulgată o lege propusă de USR). E vorba de legea prin care cei care doresc își pot acum suspenda contractul de muncă pe durata îngrijirii celor dragi și se pot dedica îngrijirii acestora angajându-se ca asistent personal pentru apropiații aflați în suferință, fie că vorbim de un părinte, un copil, un frate, o soră sau un partener de viața.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 141