Educație de economisire

Nu sunt un om econom. Cât am, atât cheltuiesc, ba uneori cheltuiesc mai mult decât am, dar asta se va schimba. Bine, după ce-mi iau telefon nou, pentru că pe ăla vechi mi l-au ridicat niște băieți, v-am spus. Să revenim.

Una din rezoluțiile pentru anul ăsta, a fost să am în orice moment o rezervă de bani la care să apelez la nevoie, dar bine ar fi să nu am nevoie.

Ușor de spus, greu de făcut, dar nu imposibil. Mi-am cumpărat inițial 2 pusculițe. Zic, țin una în birou și una în casă. Pun în una bani zilnic, iar în cealaltă săptămânal. O sumă mică. În paralel mi-am făcut și-un cont de economii în care depun tot săptămânal bani. Acolo un pic mai mulți decât în pușculițele de tablă.  O să spuneți de unde am eu bani săptămânal, ei bine, am. Sau n-am. Până acum am avut.

Continue reading Educație de economisire

E de râs

În dimineața asta îmi vine să râd. Aș vrea să fie așa fiecare dimineața. Să mă trezesc cu chef de râs dimineața și să ajung seara la culcare cu burta plină de râs. Nu râdeți, asta nu înseamnă că nu mănânc nimic toată ziua, ci că aș prefera ca la cină în loc de pârjoalele făcute de mama să-mi umplu burta doar cu râs.

Să vă spun de ce-mi vine să râd acum. De vreo trei zile trebuie să cumpăr niște material pentru tricouri (nu, nu pentru astea), iar pentru asta îmi pun în portofel în fiecare dimineața frumoasa suma de 900 lei. Cum la furnizor încă n-a ajuns marfa, ar fi trebuit ca banii pe care i-am pus luni în portofel să fie tot acolo și eventual să fi făcut pui, dar nu,   eu reușesc cumva ca până seara să nu mai am un șfanț. Să vă explic.

Luni n-am găsit culoarea de tricot de care aveam nevoie, dar am luat elastic (nu ne trebuie acum, dar e bine sa-l avem), niște cozoroace pentru șepci (astea ne trebuiau, dar puteau fi platite la termen), am plătit o rată, am luat niște fructe, în fine, seara mai aveam în portofel fix 50 lei cu care iar am facut ceva să nu care cumva să mă prindă noaptea cu bani în portofel. 🙁

Continue reading E de râs

La discutii cu viata

Copilul Sonia vrea să locuiască singură. Nu m-am bucurat, dar i-am spus c-o susțin și imediat ce își va cumpăra o casă, eu sunt de acord s-o ajut cu bagajele.

Copilul Sonia are 13 ani. Și-a dat seama repede, după ce a căutat câteva case cu piscină, neapărat,  că nu are bani să-și cumpere una și m-a întrebat dacă o ajut și eu cu ceva, așa cum își ajută părinții copiii. Bineînțeles, i-am spus, dacă tu îți cumperi casa, eu îți cumpăr mobila. A mai cătutat un pic pe net și și-a jucat ultima carte: dacă găsesc o casă gata mobilată tu cu cât mă ajuți?

Nu i-am răspuns, iar ea s-a reorientat: Mami, cred că va trebui să mă angajez dacă vreau să-mi cumpăr o casă. Și a continuat căutările. A găsit un site care îi ajută pe copii să-și obțină bani de buzunar, așa zice ea, eu nu știu despre ce-i vorba exact, dar cred ca e ceva vânzare directă de cosmetice. În fine…a făcut ea niște calcule și și-a dat seama că i-ar lua prea mult timp să strângă bani pentru casă, mai ales că i-am amintit că va trebui să-și gătească singură, să-și spele și calce lucrurile singură, să-și facă curat…

Continue reading La discutii cu viata

Portofelul

Aveam de vreo 5 ani un portofel maro de care în ultimul timp, nu numai că mă plictisisem, dar deja devenise de toată jena, ușor jupuit. Bine, la portofel să zicem că mai important e ce-i în el decât cum arată, dar eu nici cu ce era în el nu mă mândream prea tare. Să vă spun…

Ieri mi-am luat un portofel nou și frumos care are multe compartimente, exact ce-mi trebuie mie care păstrez acolo în ultimul rând bani și-n primul rând tâmpenii. Mi-am dat seama de asta când am început să-mi mobilez noul portofel. Am scos mai întâi banii (erau două hârtii de 1 leu, așa că n-a fost cine stie ce mișcare complicată să le mut). Am mutat și cardurile pe care le folosesc constant, adică vreo trei, cartea de identitate si permisul, dupa care am găsit așa:

  • o chitanță de când mi-am cumprat un șampon. Ce fel de femeie păstrează chitanța de la șampon?
  • trei chitanțe de bancă, câte una din fiecare lună trecută. Astea de obicei  le pun imediat în dosarul de bancă, se pare că de trei luni asta nu mai e un obicei. Trece al naibii de repede timpul.
  • un card de la un salon de înfrumusețare care sta acolo de vreo trei ani. Nici măcar nu-mi amintesc unde naiba e salonul.
  • o chitanță de motorină, asta-i de dată mai recentă, poate pot chiar să o bag la cheltuieli luna asta. 😀
  • un cartonaș pe care îmi trecusem cu mult timp în urmă datele firmei mele ca să le pot spune la furnizori. Între timp le-am învățat de numa, așa că nu știu de ce mai era cartonașul acolo.
  • un card de la magazinul Z, ăla cu haine pentru copii. Ținând cont că fetele mele nu se mai pot îmbraca de acolo, cardul a rămas în portofelul vechi odată cu mutarea catrafuselor în cel nou.
  • o agrafă de păr și trei agrafe de birou. Hello, agrafă de păr în portofel? Cum naiba a ajuns acolo?
  • un cupon de reducere de 10 lei la ceva promotie. S-a prescris.

Continue reading Portofelul

Copilul Sonia și instinctele

Ieri Sonia intră în casă mâncând o înghețată de 1 leu. Da, există.

O întreb de unde a avut bani pentru ea, fiindcă mai devreme îmi ceruse mie și nu-i dădusem. Trecem peste faptul că-s o mamă rea și revenim la înghețată.

Îmi spune foarte încântată că a găsit 2 lei pe stradă. A văzut apoi în depărtare un om, a alegat după el să-i dea banii și omul în semn de mulțumire i-a dat ei 1 leu.

Eu, stăpânindu-mi cu greu mândria de a avea un copil cinstit, îi spun: Foarte bine, frumos din partea ta să înapoiezi banii găsiți. Vezi, după faptă și răsplată, deși eu nu cred că aș fi luat recompensa asta. 

Continue reading Copilul Sonia și instinctele

Ce-am mai scris

Știu că voi credeți că m-am cam lenevit, dar nu e chiar așa, muncesc zilele astea mai mult ca niciodata sau, mai bine zis, în mai multe direcții ca niciodată. Pentru că urmează pentru mine un weekend la fel de plin ca oricare altă zi a săptămânii, am zis că nu-i frumos să-mi las cei câțiva cititori cu ochii în soare, ci ar fi fain să-i trimit să citească ce am scris săptămâna asta prin alte părți:

  • Luni pe mamistie.ro am adus vorba despre bani și copii, un subiect fără limită dacă ar fi să discutăm, de data asta eu am încercat doar să spun că recompensarea faptelor bune e indicată, dar până la o vârstă ar trebui să ne ferim să le oferim premii sau cadouri în bani copiilor noștri.
  • Miercuri am scris din nou despre lectură și copii  pe mamistie.ro.  A fost de fapt un fel de tragere de mânecă pentru mine, fetele au crescut și eu nu le-am dus încă la bibliotecă. 🙁
  • Tot miercuri am scris pentru maibun.ro o pledoarie pentru necesitatea unei mașini de spălat vase. Între timp am și achiziționat una în controversata zi de black friday. Pentru mine a fost la fix, ca să zic așa, reducerea de 130 lei cu care am luat mașina. Aș fi luat-o si fără reducere pentru că-mi trebuia, dar dacă s-a putut așa cu atât mai bine. 🙂
  • Azi a apărut pe mamiștie.ro un prim episod de foileton despre viața cu gemeni, și povestea începe, cum altfel, din ziua în care am aflat că vor fi doi bebeluși. Pe atunci nici nu bănuiam că vor fi două fete. Cucuiete. 🙂

Continue reading Ce-am mai scris

Dacă e miercuri, muncim

Titlul acestui articol era dacă e marți, muncim, pentru că eu aveam impresia că-i marți. Bine, asta nu schimbă cu nimic lucrurile, și dacă e miercuri, muncim. 😀 Nu, n-am nicio problemă cu munca atâta timp cât ea îți lasă timp și de altceva.

Când erau fetele mele mai mici, pe la 4 ani așa, observaseră ele că în fiecare dimineață toată lumea se trezea se învârtea puțin prin casa și plecă apoi la muncă, numai bunicul stătea toata ziua în fotoliu la televizor. Cu toate astea, din casa noastră cel mai avut era bunicul. Lui îi aducea poștașul pensia în fiecare lună, iar pentru că de câte ori fetele îmi cereau mie un leu le spuneam că n-am sau le luam la întrebări legat de ce vor să facă cu leul ăla, în timp ce dacă-i cereau bunicului un leu, el le dadea fără să le întrebe nimic,așa că ele au ajuns la concluzia ca bunicul are întotdeauna bani și este deci cel mai bogat dintre noi. Azi așa, mâine asa, vine Iulia într-o zi la mine și-mi spune:

– Mami, te rog din suflet, nu te mai duce la serviciu! Spune-i și lui tati să stea acasă, că e mult mai frumos când suntem toți acasă.

Continue reading Dacă e miercuri, muncim

Pentru că dăruiesti, primești

Rar se mai întâmplă în zilele noastre să fim altruiști. Mărturisesc că-s foarte mândră de mine când mi se întâmplă asta. Și-s mândră des. 🙂 Sunt foarte puține persoane care dăruiesc lucruri, fără să ceară nimic în schimb la un moment dat, deși există posibilitatea să primească mult mai mult datorită gesturilor pe care ei le fac fără nici un fel de subînțeles.
Zilele acestea, (pe lângă faptul că mi-am pierdut buletinul 🙁 )  am primit un pachet promoțional Milka Jacobs – Daruiesti, Primesti. În pachet se afla și o eșarfă draguță (cine mă cunoaște știe că sunt fan eșarfe, cine nu, află acum) tocmai bună de purtat pe vremea aceasta dificilă și ciudată de sfârșit de aprilie și început de mai. În mintea mea de femeie cu toane n-am crezut niciodată ca movul cu verdele ar putea fi puse în același loc, dar iacătă că se poate.
Acum am aflat că Milka și Jacobs de fapt premiază purtătoarele de accesorii din aceste pachete. Sunt tot felul de caravane pretutindeni prin oraș conform paginii lor de Facebook , iar eu am văzut zarvă mare acum două zile prin zona P-ța Unirii, dar nu mi-a picat fisa căci altfel făceam și eu o mică paradă și poate câștigam un voucher de 10.000 ron. Da, n-am scris suma greșit. 🙂
Acum în săptămâna mare când toți cheltuim mai mult decât ne ține punga, este frumos să vezi cum unii oameni câștiga totul felul de premii, mai mici sau mai mari, în funcție de norocul fiecăruia. De exemplu eu ieri am pierdut 100 de lei din buzunar. Nu mi i-a furat nimeni, sunt sigură. So, cineva se cheamă că i-a câștigat. Dar nu-mi pare rău. Fiecare cu norocul sau ghinionul lui. 😀

Continue reading Pentru că dăruiesti, primești

Unde nu-i cap, vai de cauciucuri

Am o problema și nu stiu cum s-o rezolv. Până când pot ține pe mașină cauciucurile de iarnă?

Anul trecut când ne-am cumpărat anvelopele de iarnă, pe cele vechi le-am aruncat. Am zis: Ducă-se pe pustii că sunt vai mama lor (erau pe mașină de 3 ani), la primăvară cumpărăm altele. Numai că socoteala din iarnă nu se potrivește cu cea din primăvară și uite că a venit căldura și eu n-am bani de caucuri noi.  Adică am tot găsit ce să fac cu banii și am rămas fără gume de vară.

Acum, din ce mai știu și eu, astea de iarnă nu numai că se tocesc mai repede dacă le ții pe mașină când e cald afară, dar nici nu-s bune vara, nu te ajută la drum, la frâne, chestii, trestii. Așa că aproape mi-e frică să merg cu mașina. Bine, chestia asta are și o parte bună, motorină mai puțină, bani economisiți, dar cum aș da-o tot nu-mi iese de 4 cauciucuri. Adică noi le-am aruncat pe toate, înțelegeți? Sau nu, parcă am oprit unul pe care l-am păstrat rezervă, am auzit că așa se face. 😀 

Continue reading Unde nu-i cap, vai de cauciucuri