Dacă n-ai nimic, n-ai nimic

L-am invitat pe Cristian să ne povestească odiseea prin care a trecut de curând, datorită unei pietre năstrușnice apărută din senin la glanda salivară. Și-a făcut treaba cum nu se poate mai bine (și el și piatra), vă rog să citiți și să trageți învățăminte din povestirea următoare.  Atenție text lung!

În primele zile ale acestui an, m-am procopsit cu piatră la glanda salivară dreaptă

Știu, mulți dintre voi se miră cum poate apărea piatră tocmai acolo, dar vă spun eu: se poate.  Nu mă întrebați de la ce, că nu știu să vă zic, dar am auzit diverse păreri: unii spun că de la apa minerală băută în exces, alții ( prieteni buni) mi-au zis că așa-mi trebuie dacă salivez prea mult la bunătățile lui tanti Jeni. În fine, eu aș miza mai mult pe prima variantă, deși cea de a doua ar fi mai evidentă, ținând cont  de îndeletnicirile mele din ultima vreme.

Continue reading Dacă n-ai nimic, n-ai nimic

Sărac și curat

Nu știu alții cum sunt, dar în copilăria mea exista sintagma asta, iar eu înțelegeam că-i adevarată în sensul propriu al cuvintelor. Ei bine, azi nu mai e valabilă nicicum.

Saptămâna asta am exersat mersul cu tramvaiul și mi-am amintit mirosul pur si nealterat al jegului. Oribil, atât de oribil, încât acum când scriu, îmi vine să vărs. Mai oameni buni, se vede treaba că în ziua de azi fabricile de săpun s-au închis. În tramvai cu cât ești îmbrăcat mai prost, cu atât puți mai tare. Eu nu înțeleg cum vine asta.

 Omul sarac, care nu mai are nimic, care mai e și pe la jumătatea vieții, adică cu educația oarecum încheiată, atunci când nu mai are încotro s-o apuce, ar trebui să aibă cel puțin o direcție singură, să-și păstreze puterea de a fi curat. Ai noștri nu o folosesc. Vin și pleacă, mănâncă , beau, vorbesc, râd, plâng…probabil că fac toate astea, dar nu se spală.

Continue reading Sărac și curat

Cum m-am lăsat de fumat

Mda… Cei care mă cunosc vor spune că n-am fumat niciodată așa că nu trebuie să-mi fi fost prea greu. Au dreptate. N-am fumat. Adică n-am băgat țigara în gură, dar asta nu înseamnă că n-am tras tare alături de toți prietenii mei fumători. Și de soț. Care s-a lasat. Săptămâna trecută. O singura zi.

Am aflat în ultima vreme că mulți fumători au renunțat la iubite țigări și nu le-a fost greu deloc. N-am auzit pe nici unul să se plângă că i-a fost greu, că i-a venit să se urce pe pereți sau mai știu eu ce. Toți fără excepție au spus: m-am hotărât să nu mai fumez și n-am mai fumat. Ca în reclama aia care mie îmi place maxim, cu:

“Joc reîncarci și câștigi.”

Continue reading Cum m-am lăsat de fumat

30 pentru octombrie

Doamne, câtă treabă am şi uite-mă ce stau să fac…

Vreau să fiu luna octombrie în calendarul cinezăresco-bloggeristic. Sigur…mulţi bloggeri îşi doresc asta, dar din păcate pentru ei anul are doar 12 luni şi octombrie e numai una. 😀 Spun din pacate, pentru că uite, de ce s-au gândit cei de la tiparo să facă calendar şi nu cărţi de joc, unde ar fi putut apărea 52 de bloggeri şi eu aş fi fost cu siguranţă dama de treflă. 😀 Dar aşa, pentru că-i vorba de calendar, trebuie să luptăm şi să spunem de ce credem noi că merităm o lună întreagă din an doar pentru noi, cu poza noastră şi link mare către blog. Deja visez la octombrie 2011 când traficul pe toane.ro va creşte mai repede ca Fat Frumos şi eu nu voi avea timp nici să mănânc (asta n-ar fi aşa rău) , nici să respir, aşa de ocupată voi fi să vă răspund la comentarii.

Apropo de comentarii, eu zic aşa: dacă articolul ăsta strânge până pe 29.12.2010 minim 30 de comentarii, chinezu va fi obligat prin lege de conştiinţa lui să mă aleagă pentru luna cu pricina.  Aşa că am nevoie de voi!  Uof, ştiu, întotdeauna am nevoie de voi, dar uite,  ca să nu ziceţi că nu vă ajut, vă dau şi câteva exemple de comment-uri ca să vă fie mai uşor: “Te va alege sigur!”, “Suntem de partea ta!”, “Abia aşteptăm să te vedem în calendar!”, “Eu o să vreau unul cu autograf” şi variaţiuni pe aceeaşi tema.  Desigur, accept şi părerile contra, ia să vedem: “Eşti prea bună ca să apari în calendar!”, ” Nu-i de tine, tu meriţi un întreg an!” … Ştiţi că dacă nu comentaţi o să vorbesc singură şi tot o să le strâng, da? 

Adevărul este că nu merit să apar în calendarul ăsta. N-am făcut nimic extraodinar în viaţa mea. Nu încă. 😀  Ăsta a fost un moment de lucidate pe care vă rog să-l ignoraţi! 🙂

Continue reading 30 pentru octombrie

Tati, tati, uite săniuţa

Deşi săptămâna trecută mă plângeam că-i o corvoadă să merg la cumpărături, vineri, aproape de ora închiderii, eram la supermarket. Am ales ora aia pentru că mă gândeam că-i mai liber, şi am avut dreptate, când am ieşit din magazin mai erau în parcare doar maşina noastră şi încă doua-trei maşini care presupun că erau ale angajaţilor.

În periplul nostru târziu am zăbovit câteva minute bune la raionul jucării, în încercarea de a găsi ceva cadouri drăguţe pentru doi copii frumoşi, dragi, cuminţi şi deştepţi. Nu ai noştri. 😀

La raftul cu jucării pentru băieţi era gălăgie mare.  O familie numeroasă, adică mama , tata, un unchi, bunica şi bunicul plus prichindelul care era şi subiectul dezbaterii:

Continue reading Tati, tati, uite săniuţa

Toate la timpul lor?

Merg adormită şi nu tresar la niciun stimul. Fac asta nu numai eu, ci noi cu toţii. E mai bine aşa. Să ne vedem de ale noastre. Aud asta des şi probabil că până la un punct e şi adevărat dar în niciun caz  nu e mai bine.

Când eram mică ştiam sigur că atunci când voi creşte îmi voi putea îndeplini toate dorinţele. Exact aşa cum spune acum Sonia că ea îşi va lua maşină fără acoperiş peste 10 ani. 😀 Nu i se pare deloc irealizabilă dorinţa şi mă bucur că-i aşa. E foarte important să crezi în forţele tale. Nu neapărat fizice.

Pe masură ce anii au trecut, am devansat unele planuri. Din lene, sau hai să-i spunem delăsare, din lipsă de timp, din comoditate şi nu în ultimul rând din lipsă de bani. Dar niciodată n-am renunţat la ele. Pâna acum.

Continue reading Toate la timpul lor?

Luni după duminică

Cea mai proastă idee posibilă e să vină urâta zi de luni după frumoasa zi de duminică. Nu putea să urmeze măcar o prietenoasă zi de joi, ca sa nu spun vineri?

Păi stai tu duminica cu familia şi prietenii la palavre, la băute, grătare, piscină, filme sau după caz, somn şi după aşa o zi de relaxare şi desfrâu apare ea, lunea. Cu multă muncă şi sarcini care mai de care mai greu de evitat, cu mersul la clienţi şi rezolvat de sesizări, oameni care te aşteaptă sau cu acte de obţinut de pe la autorităţi, adică de la oameni care nu te aşteaptă. 😀

Păi e corect? Dacă venea după duminică o zi de joi, alta era situaţia. Joia e cea mai frumoasa zi din săptămână. Ce trebuia rezolvat urgent ai făcut luni, marţi sau miercuri şi dacă totuşi a rămas ceva pentru joi poţi amâna relaxat pentru  vineri, atunci când cheful de muncă e la cote maxime. 🙂

Continue reading Luni după duminică

Să vă explic cum e cu TVA-ul

Deşi toate magazinele în care am intrat azi (de fapt a fost unul singur) au afişate încă preţurile vechi, s-ar putea ca celelalte să fi fost mai vigilente şi să fi făcut deja modificările. Ca să vă daţi seama dacă preţurile au fost mărite artificial ar trebui să ştiţi că preţul de la raft (adica cu TVA inclus) nu trebuie să crească decât cu 4.2%.

Să luam un exemplu simplu:

O maşină de prăjit pâine era ieri 100 lei +TVA adica 119 lei la raft.

Continue reading Să vă explic cum e cu TVA-ul

La cumpărături în ultima zi cu TVA-ul mic

Când am ajuns aseară acasă, aveam pe masa din curte un teanc de pliante de la Cora, Real, Metro, Selgros… Le aruncase peste poarta un om. De fapt cred că a aruncat la noi, tot ce mai avea în sac, pentru că erau mai multe oferte de acelaşi fel, ma rog, nerelevant.

Cum stăteam eu aşa, cu piciarele sprijinite la orizontală pe un alt scaun şi uitându-mă prin ofertele alea, îmi luminează intelectul o idee. Îi zic soţului: “pentru că avem frigiderul gol, deşi la noi abia vinerea e zi de cumpărături,  hai mergem la Metro să mai luam una alta acum când încă nu-s preţurile mărite, că tot banii aştia o sa-i avem si vineri.”. Cum, daca-i musai, soţul merge cu plăcere, am mai pregetat doar până au înscris paraguayenii (aşa se scrie?) ultimul gol din penalty, am luat o sacoşă mare şi-am plecat, gândindu-mă desigur la aglomeraţia pe care o voi găsi în magazin.

Îmi imaginam că tot micul intreprinzator, care se aprovizionează de la Metro, este acum în drum spre casele de marcat, împingând la cărucioare pline de marfă, pentru care să plăteasca un TVA de doar 19%, urmând a le vinde apoi cu  24% taxă, iar diferenţa de TVA, deşi va trebui să o dea la stat (ok, ştiu că până la urmă la stat ajunge praful de pe tobă) va putea măcar să se folosească de banii ăia o periada de timp, până le-o veni scadenţa.

Continue reading La cumpărături în ultima zi cu TVA-ul mic