Mă știți că nu-s vreo cârcotașă când e vorba de greșeli făcute de alții (bine, nici pe ale mele nu prea le etalez), dar de data asta m-am supărat un pic, deși n-am nimic cu Flanco, ba încă sunt și client fidel, numai luna trecută am luat de acolo vreo trei electrocasnice mari.
Zilele trecute, ca tot românul rămas fără ocupație de sărbători, ne-am dus să căutăm ceva cadouri și să mai luăm una alta și pentru noi. De exemplu, Sorin, soțul meu, era în căutare de ochelari 3D, că vezi doamne, ne luasem televizor și nu aveam decât 4 perechi de ochelari. Ne mai trebuiau câteva. Bașca, comandase online vreo 8 perechi pe care încă nu le primise, așa că se tot uita după alții prin magazine. 😀
Bineînțeles că a găsit la Flanco, bineînțeles că a stat la o coadă incredibilă (oamenii își luau mașini de tocat și televizoare, nu ca noi), bineînțeles că l-am întrebat cât vor costa și când mi-a spus 40 lei, am băgat privirea aia de femeie care și-ar fi luat și fixativ și bigudiuri de banii aștia. 😀
Nea Gelu e un om care nu va interesa niciodată pe nimeni. Cu excepţia mea şi asta doar azi. E un om a cărui faţă nu și-o va aminti nimeni peste ani, în afara urmașilor lui și-a celor câţiva vecini care-i dau bună ziua, uneori privind în altă parte.
Împreună cu niște prieteni care-au mai fost, dar n-au nici ei o experiență vastă, ne-am hotărât că e timpul ca fetele noastre să înțeleagă la fața locului ce înseamnă Delta Dunării. Nu că eu aș ști, spre rusinea mea n-am fost niciodata în locul unde Dunărea se întâlnește cu Marea. Dar recuperez. Adică vrem să mergem anul ăsta câteva zile și să ne cazăm la cort. Cort pe care de când l-am cumpărat, l-am montat o singură dată și atunci de probă, în grădina unui prieten, ca să fim siguri că știm cum se face. 😀
Îmi plac oamenii care se țin de cuvânt. Dacă mă gândesc bine, am un fel de stimă și față de cei ce din varii motive nu-și pot respecta cuvântul dat, dar te anunță că nu s-a putut, îți spun ceva, o minciună poate, dar ceva ce îți dă ție impresia că îi pasă de tine și că nu vorbești singur. Atunci când tu ți-ai respectat partea ta de angajament, te aștepți ca și celălalt să se comporte corect. Păcat că sunt din ce în ce mai puțini cei care se obosesc să facă asta și se îngroașă vertiginos rândurile celor care nu-și respectă partenerii de afaceri. Știți, relațiile acestea nu prea au viitor, oricat ar avea ambele părți de câștigat din asta.
În satul ei Rada e o femeie respectată, care la vârsta de 74 ani încă muncește cot la cot cu tinerii de pe uliță. Asta pâna săptămâna trecută, când femeia s-a trezit cu rochia roșie toată în partea din spate. N-a observat ea, i-a spus o vecină că-i toată numai sânge și femeia a alergat într-un suflet la feciorul cel mare, Stelică, care locuia câteva case mai la vale, să-i spună grozăvia: Îi venise ciclu la 70 de ani. Astea au fost chiar cuvintele ei, spuse cu groaza amestecată cu o inexplicabilă mândrie.
Citesc multe bloguri în care autorii scriu texte frumoase și haioase în fiecare zi, așa că m-am hotărât: mâine voi scrie un text amuzant. Atât de amuzant încât veți râde cu lacrimi, vi se vor înroși obrajii, veți da cu pumnul în tastatură și apoi veți lăsa aici un comentariu la fel de fain ca articolul pe care tocmai urmează să-l citiți. Mâine.
Ai mei nu, frate. Nici să-i pici cu ceară.
Măi, am niște draci așa cum n-am avut de mult.