Povestea celor trei tablete

Au fost odată ca niciodată doi părinți care își iubeau copiii mai mult decât orice și deși banii nu-i dădeau afară din casă au hotărât că e absolut necesar ca de la Moș Crăciun fetele lor să primească tablete. Doar câte una de fiecare. 😀

ebodaCa să profite de fiecare reucere, tatăl fetelor a hotărât să facă achiziția de Black Friday, chiar dacă asta era cu aproape o lună înainte de Crăciun. S-a documentat, a cercetat piața și a hotărât că cel mai bine e să le ia modelul ăsta (link-ul duce la e-mag, dar el le-a luat de la Flanco), care zice el că-i comparabil la performante cu un ipad dar e mult mai ieftin. În fine, toate bune și frumoase până a ajuns la casă la Flanco și acolo i s-a spus că nu poate lua două produse de același fel la reducere, așa că n-a avut incotro (de fapt avea, putea să-mi spună mie să merg cu el și luam fiecare câte una, dar n-a facut-o, și nu spun asta ca să-i reproșez ceva, nici vorbă 🙁 ), așa că pe fugă l-a crezut pe omul de la Flanco și a luat în loc de o E-Boda  impresspeed Supreme X200, un Allview Aldro Speed Duo care allviewdin păcate nu era la nicio reducere de Black Friday, dar care fără reducere era la prețul redus al celeilalte, adică fix 999 lei. Cum vânzătorul zicea că-i la fel de buna ca E-Boda numai că se cheamă altfel, a luat-o. :))) N-a fost.

Norocul nostru inițial (o să vedeți că până la sfârșit n-a fost deloc noroc) a fost că Sorin n-a mai avut răbdare și le-a dat fetelor tabletele de Moș Nicolae. S-au bucurat copilele de numa, se mai bucură încă și azi, numai că, tableta Soniei, celebra Allview, nu numai că nu s-a ridicat la performantele celeilalte, ci pur si simplu pierdea toate aplicatiile din ea daca o lăsai să se descarce de tot. Bineînțeles că Sonia se enerva, Sorin se enerva și tot așa până a dus-o la service. Oamenii de acolo i-au reinstalat softul și au zis că s-a rezolvat, numai că imediat ce s-a descărcat din nou, a făcut la fel, adică nu mai tinea minte nici-o aplicație. De vis! Și Crăciunul se apropia.

Continue reading Povestea celor trei tablete

Locuri faine pentru citit

Îmi propusesem ca în fiecare vineri să vă arăt câte-o rețetă, numai că nu mă țin de cuvânt nici de data asta.  Săptămâna viitoare sper că voi reveni la rețeta de vineri, dar până atunci vedem niște azi locuri frumoase. Pentru citit.

Eu sunt genul de om care poate citi oriunde, oricât ar fi de gălăgie și oricât de inconfortabil aș sta. Pot citi în stația de autobuz, în pat, la masă, afară pe prispă sau la umbra unui copac, nu contează, totul e să îmi placă ce citesc.

Numai că, odată cu vârsta îți vin și fițele și uite cum mă gândeam eu zilele trecute că n-am și eu un loc amenajat pentru citit acasă la mine. Măcar un fotoliu să fi fost. Nu-i! Citesc pe canapeaua din living, în patul din dormitor, la baie 😀 , în bucătărie, pe terasă, numai într-un loc amenajat pentru citit nu. Și tare mi-aș dori unul! Așa că am căutat pe net și-am găsit așa:

Continue reading Locuri faine pentru citit

Am uitat

am uitatDe ceva vreme sintagma ”am uitat” a devenit prietena mea ce-a mai bună. Nu-i o prietenă pe care o plac, dar e una care mă însoțește foarte des.

Fie că-i vorba de ciorba de pe foc sau de cumpărat fermoare, mă trezesc  că spunând ”ah, am uitat”. Memoria de scurtă durată mă lasă încet, încet. Ok, m-am consolat deja cu asta, încerc să-mi stabilesc clar în minte ce urmează să fac, folosesc telefonul și agenda pentru reamintire, dar problema nu se oprește la mine.

Aud din ce în ce mai mulți oameni din jurul meu că uită. Nu chestii vechi, nu lucruri extrem de importante, dar uită, și la ei, la fel ca la mine, e vorba de memoria de scurtă durată. Tai ceva cu o foarfecă, de exemplu, și peste două minute habar nu mai am de unde am pus-o. O caut și până la urmă o găsesc, dar nu-i normal să nu-mi aduc aminte că m-am întors și-am pus-o undeva în spatele meu. Sau îmi spun că trebuie să merg să comand apă și mă trezesc a doua zi ca nu mai avem ce bea pentru că am uitat să comand. 🙁

Continue reading Am uitat

Dacă ești bun, ești prost

Mai devreme sau mai târziu vei ajunge la concluzia asta. Vorbesc de cazul în care ești un om bun și  n-ai înțeles deja chestia cu prostia. Dacă ai făcut-o, felicitări! Eu am conștientizat asta abia azi, când mi s-a întâmplat o chestie despre care n-am să povestesc pentru că  nu-mi permit să mă credeți mai proastă decât sunt eu în stare să accept. Punct.

Ok, punct, dar nu-i atât de simplu, lucrurile nici nu pot rămâne așa, am nevoie de un ghid al omului bun și prost. Cum să fac să n-o mai pățesc altă dată. Încep eu cu ce-mi trece prin capul asta mare și prost (știu am folosit cam des cuvântul prost, dar o merit cu vârf și îndesat) și-am să vă rog pe voi să completați. So, dacă ești un om bun, dar totuși nu vrei să mai fii luat de prost, nu uita:
Continue reading Dacă ești bun, ești prost

Cum scot petele de vopsea?

Am o dilemă, soțul îmi spune că n-am s-o rezolv, eu totuși mai sper că undeva, într-un colț întunecat al planetei, exista cineva care poate să mă lumineze.

Acum un an mi-am cumparat o vestă matlasată (da, știu, croitorul niciodată n-are timp de haine pentru el) la care țineam foarte mult. Și încă țin din moment ce încerc marea cu degetul pentru a găsi o soluție salvatoare. Ad litteram.

Îndrăgisem vesta asta atât de mult încât n-am mai dat-o jos nici când am vopsit serigrafic niște chestii. Multe. Numai că eu atentă la cum se imprimă hainele pe care trebuia să le vopsesc, n-am băgat de seamă și-am vopsit și vesta. Urât. În mai multe locuri.

Continue reading Cum scot petele de vopsea?

Am un nou telefon vechi

Mă simt azi ca un om care vreme îndelungată a fost legat de mâini și de picioare, dar căruia i se dădea din când în când apa și mâncare. Adică supraviețuia. Aveam un Nokia E72 de care la început eram tare mândră și cu care apoi, după o relație extrem de tumultuoasă, am ajuns la cuțite. Nu ne mai înțelegeam și pace.

Ca să fie clar, cerințele mele de la un telefon mobil sunt decente. Nu mă joc pe el, nu ascult muzică la telefon, nu descarc aplicații inutile, nu vorbesc mult. Am însă pretenția de a mi se respecta următoarele:

  • bateria să mă țină cel puțin două zile în condiții de utilizare normală;
  • să-mi pot vedea mail-urile în timp real;
  • să pot folosi twitter-ul pe telefon (doar twitter, da?) exact așa cu o fac pe computer;
  • să sun pe cine vreau și să pot răspunde celor care mă sună;
  • să intru pe o pagină de internet fără să văd mesajul cu memorie insuficientă, închideți din aplicații.
  • să pot face un filmuleț decent atunci când situația o cere.

Continue reading Am un nou telefon vechi

Legea picnicului s-a votat

Să vină primăvara și să dăm amenzi, zic.

Mie mi se pare de foarte mult bun simț legea asta, noi românii avem nevoie de legi care să ne civilizeze, numai eu știu câți saci de gunoi strâng de fiecare dată când merg la iarbă verde, și nu vorbesc de Let’s do it.

Am vrut să citesc legea de la cap la coadă, n-am găsit-o, dar nici nu mă pricep la căutări, așa că dacă are cineva un link, vă rog.

Cum spuneam, mi se pare excelent faptul că vom avea locuri special amenajate pentru picnic, deși definiția dată acestuia în lege,  activitatea de picnic reprezintă orice activitate de recreere desfăşurată pe domeniul public sau privat al statului şi/sau unităţilor administrativ-teritoriale, de una sau mai multe persoane şi care presupune consumul de băuturi şi/sau alimente, precum şi, după caz, aprinderea sau nu a focului, mi se pare că lasă loc de interpretări și de acum înainte dacă bei apă pe stradă, se cheamă că ești la picnic și dacă nu-i loc amenajat, poți lua amendă între 100 și 5000 lei.

Continue reading Legea picnicului s-a votat

Dacă mai aveam ceva de pierdut, am pierdut aseară

Nu eu personal, dar eu împreună cu voi toți, puteți fi siguri de asta.

Tu, mare președinte de țară, intri în direct la televizor la o televiziune pe care altfel o detești și îi spui celui mai capabil om din sistemul romanesc de sănătate că e mincinos și că nu trebuie să ne spună nouă, oamenilor de rând,  părerile lui despre noua lege a sănătații, ci trebuie să-și spună părerile doar Ministrului Sănătății care va face ce crede el de cuviință cu ele. De ce n-a intervenit Ministrul RITLI LADISLAU (e prima oara cand aud de el, voi știați ca e ministrul sănătății?), de ce n-a intervenit șeful guvernului, de ce trebuie să intre Băsescu și să se dea el specialist în sănatate și în cum funcționează lucrurile acolo?

Da vorbesc despre intervenția telefonică de aseară de la Realitatea, când șeful statului (știați că nu există funcția asta, da?) a găsit de cuviință să-l atenționeze pe secretarul de stat Raed Arafat (în sfârșit un nume cunoscut) că nu trebuie discutată legea la televizor, ci la ei în cabinete. Și a făcut-o așa cum știe el mai bine, fără să-i lase și pe ceilalți să vorbească.

Bineînțeles că Arafat n-a ieșit din prima la televizor: “De cel puţin trei luni încerc să vorbesc cu o comisie despre proiectul legii sănătăţii. Din Comisie fac parte Vlădescu, Păunescu şi Duţă. După a doua discuţie am fost blocat de Vlădescu (Cristian – n.r.), care nu a mai acceptat ca la nicio discuţie privind proiectul să particip şi eu. La solicitarea lor, a celor trei, nu am mai fost primit la discuţii. Nu aş fi ieşit să discut public acest subiect dacă nu aş fi fost considerat duşmanul reformei sanitare.

Continue reading Dacă mai aveam ceva de pierdut, am pierdut aseară

Românii sunt oameni buni

Da, vrem să fim mai tari ca google. Să-l facem să-și schimbe părerea despre noi.

Românii au făcut de-a lungul timpului lucruri mărețe, care au influențat mai mult decât am crede istoria omenirii și am de gând să vă enumăr astăzi câteva dintre acestea, pentru a dovedi că românii sunt deștepți, creativi, inventivi și nu în ultimul rând, mândrii că sunt români.

Și n-am să vă vorbesc despre românii deja celebri pe care îi știm cu toții și cu care ne mândrim de câte ori avem ocazia, ci de românii poate la fel de inteligenți și inventivi , dar care nu sunt așa cunoscuți de publicului larg roman și cu atât mai puțin de străinii de rând.

Știați, de exemplu, că  Aurel Perșu – a stabilit acum aproape 90 de ani că automobilul cu cele mai corecte forme aerodinamice trebuie să fie proiectat având forma unei picături de apă în cădere? A construit în Germania din banii proprii un automobil și a parcurs cu el 120,000 km cu o viteză  medie de 80 km/oră . A adus automobilul în Romania și l-a donat muzeului National Tehnic Dimitrie Leonida.  General Motors  si Ford au facut propuneri pentru achizitionarea patentului fără a garanta însă și construirea acestuia, fapt ce l-a determinat pe Perșu să le refuze ofertele. El a fost unul dintre cei ce au dovedit că românii sunt creativi.

Continue reading Românii sunt oameni buni

De vorbă cu țara mea

Nu știu dacă tu mă auzi, dar m-aș bucura foarte tare s-o faci și dacă se poate să-mi dai un semn că m-ai înțeles.

Fată dragă, Românie, îmi fac griji pentru tine de ani buni, dar acum cred că te pierd, și-mi pare tară rău, pentru că, vezi tu, suntem câțiva aici care știm că tu nu asta ți-ai dorit atunci când ne-ai trimis pe străzi să ne facem dreptate, nu asta ai așteptat pentru oamenii tăi care într-un timp, foarte îndepărtat ce-i drept, spuneau cu mândrie că sunt români.

Știu, ai și tu uscături, dar ce te faci când uscăturile astea au împânzit parlamentul, guvernul și președenția, iar rămurelele lor uscate sunt peste tot, încât eu una nu mai văd pădurea? Ce te faci când soarta ta nu mai e în mâinile poporului, care ar vota săracul, dar nu are pe cine. Ce te faci când la TV primarul Constanței (îmi scapă numele, ceva legumă) apare  înconjurat de multe femei cu sânii goi și afli că asta nu s-a întâmplat la el în dormitor (privat adică, unde omul poate face ce vrea, dupa părerea mea), ci într-un studio foto, pozele urmând să apară într-o publicație de mare succes internațional, și anume Playboy.

Continue reading De vorbă cu țara mea