Category: mintea cea de pe urma

Scrisoare către un necunoscut

Dragă Traian,

(să glumim că-l cheamă aşa, aş fi putut foarte bine să-i spun Ion, Emil, Adrian, Călin, etc.)

Noi suntem bine sănătoşi cu toţii, ceea ce îţi dorim şi ţie. Ferească Dumnezeu de vreo boală, ceva, că noi suntem încă în ţară şi nu-i de glumă cu mersul la spital. Dar să lăsăm asta şi să vorbim de ale noastre.

Copiii sunt bine, îşi văd de vacanţă şi abia aşteaptă să înceapă şcoala. Vor fi clasa a V-a anul ăsta şi habar nu au că probabil anul scolar va debuta cu o grevă generală în învăţământ. Nu-i bai că sunt obişnuiţi, în vară erau să nu mai aibă sfârţit de an şcolar. Important este că au strâns banii din alocatia  pe anul ăsta şi au acum aproape 70 euro de fiecare, cât să-şi ia câte-o  pereche de tenişi şi câte un trening cu care să bată mingea în curtea şcolii în timpul grevei. Bine că nu fac ore,  că bani de rechizite încă n-au.

Continue reading Scrisoare către un necunoscut

Vreau trening cu România

Nu eu. Aş vrea ca asta să-şi dorească un copil. Ba nu, toţi copiii din ţara asta.

În drumul meu spre serviciu trec dimineaţa pe lângă stadionul Lia Manoliu şi văd deseori  sportivi (nu fotbalişti)  îmbrăcaţi în treninguri albastru cu alb pe spatele cărora scrie cu litere mari ROMÂNIA. Şi sunt aşa frumoşi…

Era o vreme când să ai un trening din ăsta (pe care să nu-l fi plătit) era visul oricărei fetiţe din gaşca noastră de pe stradă. Cu toatele am fi vrut să ajungem la Olimpiadă sau măcar la un concurs internaţional unde să purtăm treningul României. Pentru asta ne antrenam chiar şi în curtea grădiniţei pe iarbă şi făceam tot felul de flick flack-uri, şpagate şi sărituri ciudate, căzând şi încercând din nou, gândindu-ne că poate, dacă suntem foarte bune, vom ajunge să avem şi noi trening ca cel al Danielei Silivaş. Dacă nu ştiti cine a fost Daniela Silivaş, înseamnă că ori sunteţi foarte tineri ori nu sunteţi români, deşi asta n-ar trebui să fie o scuză.   🙁

Continue reading Vreau trening cu România

Gigel avea masină

Gigel (să-i spunem aşa pentru ca Dorel nu are carnet) merge zilnic cu maşina personală la serviciu. Maşina nu-i nici veche, nu-i nici nouă, nu-i nici BMW, nu-i nici Logan, nu-i nici neagră, nu-i nici albă…decentă.

Ieri Gigel a oprit ca de fiecare dată la gogoşerie să-şi ia micul dejun, gandindu-se că peste câteva zile, odată cu creşterea TVA-ului, îi va creşte şi gogoaşa. Pardon, preţul gogoşii. Având mintea ocupată cu astfel de gânduri, omul nostru n-a mai închis maşina, oricum, în afară de faţa casetofonului nu aveau ce să-i fure din ea, în scurtul timp în care avea să lipsească.

După ce gogoşile au fost tăvălite prin praful alb şi dulce şi apoi ambalate în punga ce avea să-i înnebunească cu mirosul emanat pe colegii de muncă ai lui Gigel, acesta se îndreapta fluierând a pagubă spre maşină.

Continue reading Gigel avea masină

Premiul

Desi inca in putere, femeia nu se descurca cu tehnologia, ca de altfel majoritatea celor din generatia ei.  Acum, daca tot i-a venit feciorul de la oras, la rugat pe acesta sa-i reporneasca telefonul (uitase codul PIN 😀 ). Odata pornita, masinaria si-a afisat toate mesajele necitite. Pintre ele era  unu buclucas gen, “nr. dumeavoastra de telefon a fost extras si validat castigator in campania desfasurata de KISS FM si COSMOTE. Va rugam, ca pentru a stabili detaliile legate de  inmanarea premiului de 5000 euro + un telefon Nokia N97, sa ne contactati  la numarul de telefon 0769708724”

Initial s-au gandit ca e teapa, ca sunt multi sarlatani care incearca sa speculeze credulitatea (inca nu zic “prostia”) oamenilor, dar totusi s-au gandit sa sune la numarul de telefon sa vada ce se intampla. Pentru operatiunea asta au apelat la fata proprietarei telefonului, ca vezi doamne, ea avea mai multa carte. 😀

Fata, desi sceptica, le-a facut pe plac si a sunat. La celalalt capat al firului i-a raspuns o voce blonda cu ” Buna ziua, departamentul comunicare Kiss Fm, cu ce va putem ajuta?”

Continue reading Premiul

Ziua cu produse româneşti

M-am hotărât să ajut şi eu cum pot România. Prin urmare voi încerca pentru început o zi, şi sper să  o pot transforma treptat în săptămâni, lunii şi ani în care sa folosesc macar 90% produse româneşti (adică, măcar făcute în România).

Azi va fi ziua cu 100%. Ia să vedem.

M-am trezit şi m-am spălat  cu apa românească şi fără săpun. Când să mă spăl pe dinţi,  am văzut că pasta nu-i de-a noastră, aşa că am renunţat pentru moment. Am căutat prin sertare şi am găsit un Super Cristal mic şi expirat. L-am folosit, e bun. 😀

Continue reading Ziua cu produse româneşti

E toamna iar

M-am trezit intr-o zi de toamna si am continuat sa traiesc in ea. Si ce daca foaia pe jumatate rupta din calendar indica o primavara tarzie, si ce daca sandalele cu barete erau rezemate de pat (oare cand le pusesem acolo?) eu continuam sa traiesc in toamna mea, sa ma imbrac ca-n anotimpul recoltelor si ma port ca intotdeauna. Caci indiferent de vreme noi traim ca intotdeauna.

Un radio vorbea departe despre protestul mamelor care-si cer drepturile azi printr-un miting. Un drept castigat de  care la un moment dat, intr-o alta toamna, am beneficiat si eu, mai bine zis ei. Da, pentru ei, copiii, sunt banii aceia. O mama plangea la radio ca a ajuns sa cerseasca de la stat pentru copilul ei. Trist.

Eu strig catre copiii mei ” Imbracati-va gros ca-i frig afara.” Copilul Iulia scoate capul din camera ei si ma intreaba: “Mami imi iau si caciula?” “Nu puiule, nu-ti lua caciula, sa nu chemam iarna, poate se va incalzi inspre pranz.”

Continue reading E toamna iar

De n-ar veni vremea noastră

Avem o firmă mică de producţie confecţii. O avem de ani buni şi ne-am descurcat bine până acum. Am primit cu strângeri din dinţi şi dat mărunt din buze fiecare  modificare a politicii fiscale din ţara în care trăim. Dar acum cred că ne-a ajuns cuţitul la os. De ceva vreme comenzile au fost sporadice şi din ce în ce mai mici. Având cheltuieli de regie apropiate de zero (firma e în curtea noastră) nu se pune problema de închis sau chestii de gen, dar ne punem din ce în ce mai serios problema, ce ne facem cu taxele astea mari pe care urmează să le plătim?

TVA 24-25% şi impozit pe profit 20%. Cu alte cuvinte creştem preţurile către clienţii finali (datorită creşterii TVA), clienţi finali aproape inexistenţi şi în condiţiile de acum, apăi când s-or mări preţurile şi plătim impozit mai mare la bruma de profit. Ce gândesc ei, hai că se poate!

Continue reading De n-ar veni vremea noastră

Hai cu mutatul

De când mă ştiu, m-am mutat o singură dată mai serios aşa. Adică am plecat din apartamentul unde strânsesem câte şi mai câte şi am venit să stau o vreme (doar până termin facultatea 😉 ) la Sorin. Da, exact, despre soţul meu vorbesc.

Cum credeţi că se muta un student pe vremea aia? Păi ce, apelează el la firme specializate pentru transport mobila? Are el un plan în ceea ce priveşte mutarea? Nu. Sau cel puţin, eu n-am avut.

Mai era o lună şi jumătate până la licenţă şi proprietarul apartamentului în care locuiam ne-a anuntat ca trebuie să eliberăm casa, pentru că i se întorcea fata din străinătate şi era casa ei. 🙁

Continue reading Hai cu mutatul

Impreuna pentru fiecare si in 2010

Stateam azi la coafor (btw, am niste suvite blonde noi, de moare lumea) si citeam intr-o revista despre Tincuta Baltag, sefa Fundatiei Dinu Patriciu, al carui blog il citesc din cand in cand. Imi place de ea pentru ca a fost exact ca si copiii pe care incearca azi sa-i ajute…

Sa revenim, va spuneam ca stateam la coafor si imi amintesc ca azi (joi) trebuia sa fiu la Ciuruleasa in judetul Alba, unde impreuna cu reprezentantii programului  “Impreuna pentru fiecare” al Rompetrol printre care si Oana Nastase, Communication & Corporate Affairs Director, sa asistam la inaugurarea dispensarului din sat, acum complet renovat pentru ca a fost unul din cele 16 proiecte din 2009 ale programului. Acum, daca eu n-am putut sa fiu acolo nu va inchipuiti ca oamenii nu si-au vazut de treaba si n-au dat in folosinta cladirea proaspat aranjata. Un batran din sat chiar le spunea voluntarilor: “va felicit pentru ce faceti, si eu cand am fos tanar am participat la schimbarea acoperisului dispensarului – e bine ca se fac lucrari de reparatii pentru ca avem nevoie de dispensar si de doctor acum la batranete”.

Continue reading Impreuna pentru fiecare si in 2010