Jurnal de consilier local – săptămâna 186

Îmi amintesc cum la începutul mandatului ședințele la comisia de buget erau foarte lungi, cred ca recordul a fost pe undeva pe la 5 ore. Fiecare proiect era dezbătut, directorii din primărie veneau cu răspunsuri la întrebările noastre, proiectele erau amendate acolo unde era nevoie și toată lumea înțelegea că dacă vrem să finalizăm proiectele începute, dacă vrem ca lucrurile să meargă bine în sector și să știm cu cât mai mare acuratețe în cât timp se termină o lucrare, cât ne va costa până la sfârșit un proiect, care sunt beneficiile pe care le aduce el comunității, cum se vor face caietele de sarcini cât mai complete pentru a ne asigura că se va lucra profesionist la proiecte și așa mai departe.

Desigur, era ceva ce nu se mai făcuse până atunci, angajații primăriei erau ușor reticenți, dar păreau că înțeleg și ei că rostul acestor demersuri este de a înțelege ce și cum vor să facă, de a ajuta acolo unde credem că se poate mai bine, de a ne clarifica, și noi, și ei, asupra unor aspecte și să votăm în cunoștință de cauză, proiecte cât mai complete.

Aproape 4 ani mai târziu, lunea trecută am avut din nou ședință de buget. S-a desfășurat pe whatsapp și a durat câteva minute. Nici măcar nu au fost menționate denumirile proiectelor care urmează a fi votate. Niciun cuvânt despre ele. Nimic. Așa sunt avizate acum proiecte de milioane de euro în Sectorul 3 al capitalei. Sesizați vreo diferență?

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 186

Jurnal de consilier local – săptămâna 185

E săptămâna în care a început campania electorală și urmează luna aceea în care oamenii care ne ziceau până acum să nu mai atragem atenția asupra neregulilor că nu-i campanie electorală, ne vor spune acum că o facem doar pentru că-i campanie. Da, există categoria asta de oameni. Îi știți sigur și voi.

Eu am plecat vineri spre casa părinților mei dintr-un sat din județul Brăila, cu gândul că, după ce am început săptămâna asta târziu, să o închei într-o liniște a tradițiilor și a reîntâlnirilor anuale cu strămoșii. V-am spus în fiecare an de sărbătoarea asta de prin părțile Brăilei, n-o să repet anul acesta, voiam doar să spun că am plecat cu așteptări de odihnă. Măcar un weekend, că știu pe pielea mea ce înseamnă acțiunile din campania electorală. Pe drumul către ai mei am primit un convocator nou de ședință extraordinară, așa că am uitat de odihnă și chiar dacă nu am început imediat să citesc proiectele, ceva în mintea mea a început să se învârtă și rotița asta nu se oprește decât după ce reușesc să parcurg toate proiectele, să-mi notez ce cred că e important și să mă simt eu ok cu pregătirea pentru ședințele care urmează.

Evident că printre alte activități am făcut și asta, adică am citit cu atenție toate cele 7 proiecte (a ajutat mult faptul că au fost puține). Sunt actualizări de indicatori economici și documentații la cateva scoli și-un bloc și mai sunt trei proiecte de HCL care vor reglementa participarea și contribuția asociațiilor de proprietari la cheltuielile aferente proiectelor de reabilitare energetică din cadrul Programului Regional bucurești Ilfov (PRBI) 2021-2027- Prioritatea 3- O regiune prietenoasă cu mediu – Acțiunea 3 .1 – Creșterea eficienței energetice în clădiri rezidențiale din Sectorul 3. 

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 185

Jurnal de consilier local – săptămâna 184

Am fost aseară la slujba de Înviere la o biserică mică din cartier. Acolo am botezat fetele, acolo a fost slujba de înmormântare pentru tata socru. Ne leagă amintiri și bune și mai puțin bune de locul acesta. Odată, după o slujbă la care am participat nu mai știu din ce motiv, că trebuie să știți că nu-s chiar credinciosul model, am văzut o mulțime de femei în vârstă nevoite să îngenuncheze și să stea în poziția aceea, jos, destul de mult. Am făcut cu mama soacră 50 de pernuțe și le-am dus la biserică. Le-a pus preotul pe scaune și oamenii când e nevoie își odihnesc genunchii pe ele. Dar poate n-am făcut bine, deși asta a fost intenția noastră. Statul ăsta în genunchi poate e un ritual în care trebuie să suferi. Dar eu sunt de părere că omenirea a suferit destul. Și preotul aseară în slujbă zicea: să vă bucurați!

Am parcurs drumul către biserică, ca în copilărie, pe jos, deși nici biserica și nici încălțămintea nu mai e aceeași. Într-un an, să tot fie vreo 45 de atunci, am fost la slujba de înviere cu niște teniși cu vârful tăiat ca să-mi poată sta degetele cum trebuie în ei. Crescusem, iar bunica a găsit rezolvarea asta până veneau în sat părinții mei peste câteva zile cu alți teniși cumpărați de la oraș. Credeam atunci că am cea mai interesantă pereche de încălțăminte și așa cred că am și acum, doar că azi nu mi se mai schimbă mărimea și-mi aleg tenișii din cele mai noi colecții.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 184