Month: August 2014

Top 10 carti de suflet

Să faci un top 10 (de suflet) al tuturor cărților citite de tine într-o viață, mi se pare o chestie total subiectivă, influențată de momentul vieții în care faci acel top, cărțile cel mai recent citite, starea în care te prinde provocarea și de ce nu, memoria ta. Mie recumosc, mie greu de top să fac un top, dar Carmen mi-a lasat destul de imperativ cererea asta, astfel încât n-am de gând să mă pun rău cu ea. So, that is my top 10:

1. Umbra lui Ender – este cartea care pe mine m-a făcut să-l descopăr pe Orsorn Scott Card și să mă îndrăgostesc iremediabil de literature SF. Alături de ea pe primul loc sunt, așadar, toate cărțile scrise de Orson Scott Card. Toate, am spus!

2. Roșu și negru a lui Sthendal – este cartea care-mi vine cel mai des în minte atunci când sunt întrebată ce carte mi-a plăcut cel mai mult din cele citite în viața asta. Nu știu de ce se întâmplă asta, o iau ca atare și o pun între primele în listă.

Continue reading Top 10 carti de suflet

De ce nu scriu

Mi-a intrat în cap că-s o femeie de afaceri care nu mai are timp să scrie pe blog. Vezi Doamne timpul ei e mai prețios de atât, sunt destui tineri fără ocupație care pot umple spatial virtual de conținut. După care m-am trezit.

În primul rând eu nu-s femeie de afaceri dacă e să mă iau după ce fac toată ziua. O oră afaceri și restul muncă fizică, uneori de creație, e drept, dar majoritatea timpului e muncă fizică brută.

În al doilea rând tinerii aceia care și-ar găsi timp să scrie nu scriu pentru mine. Sau poate sunt câțiva care pot scrie și pentru mine, dar majoritatea nu. Or eu am nevoie de scris. De scris prostii sau lucruri importante, de scris cu patos sau o lălăială, nu contează. Când îmi vine să scriu, scriu. Numai că vara cheful de scris se diluează. Și-ți vine mai degrabă să cânți, să dansezi, să citești și abia apoi să scrii. Dar trece ea și vara.

Continue reading De ce nu scriu

Nu mai suport concediile scurte

back to workÎți fac mai mult rău decât bine, și nu te întorci deloc cu bateriile încărcate. Aș vrea să-l văd eu pe acela care e fresh după o alergătură de concediu de o săptămână, în care sigur vrei să vezi și marea, și muntele, și părinții, plus câțiva prieteni vechi. Te întorci la serviciu rupt, cu bateriile complet descărcte și cu nicio urmă de chef de muncă. Nasol.

Pe vremea când românii au început să plece prin străinătățuri și se întorceau vara acasă, în august, pentru o lună întreagă, timp în care fabrica în care ei lucrau era complet închisă, m-am minunat vreo săptămână și mi-am spus în gând că ăsta-i idealul, să ai o lună întreagă de concediu vara. Cu timpul mi-am mai schimbat opinia, aș vrea și iarna o lună de concediu și l-aș face în total de trei luni pe an. Asta chiar că m-ar mulțumi și jur că aș avea un spor la lucru dacă aș ști că trei luni dintr-un an sunt pentru odihnă, călătorii, distracție, destindere, întâlniri cu oameni dragi aflați departe, știți voi, trei luni minunate. Nu o săptămână, nici măcar două, ci 90 de zile.

O să spuneți că orice roman cu contract de muncă are deja dreptul la concediu o lună întreagă, dar oamenii nu-și mai iau de mult toată luna aia odată. Și-o împart și ei cum știu mai bine ca să pară că au un concediu mai lung, dar sunt sigură că astfel ne mințim tot pe noi.

Continue reading Nu mai suport concediile scurte

Bărbații și spiralele

Geta și Tibi sau dus la Briconumaiștiucum să cumpere un fel de dulap cu rafturi, o placă mică de pal și niște cuie, chestii care le mai trebuiau pentru reamenajările pe care le fac zilele astea în atelierul lor de croitorie.  Știau exact ce vor, așa că au plecat de acasă cu telefoanele în mâini și 150 lei în buzunare. Dap, era un dulap ieftin. S-au descurcat de minune, au gasit repede cuiele, placa de pal și dulapul, și-au pornit spre casele de marcat.

Numai că pe drumul spre case, Tibi și-a adus aminte că pentru stabilitate, dulapul trebuie prins în perete, care perete trebuie găurit cu o bormașină, care bormașină are nevoie de un spiral pentru a găuri peretele. Cum bormașină aveau acasă, Geta a răsuflat ușurată. Asta până când a aflat că au nevoie totuși de un spiral nu știu ce măsură specială pe care, desigur, nu-l aveau în cele două truse pline cu spirale din garaj, așa că domnul s-a dus să caute chestia aia mică în formă de spiră. N-a durat mult și a apărut la casă cu o gentuță plină de spirale. Dacă tot trebuia să ia unul, de ce să nu ia o trusă întreagă, nu-i așa? Nu se știe niciodată când va mai avea nevoie de vreo mărime specială de spiral.

Geta dă ochii peste cap și acceptă resemnată sosirea în casa lor a unei noi bijuterii bărbătești. Numai că…

Continue reading Bărbații și spiralele

Aqua Park- Eforie Nord…

…. sau cum am petrecut cea mai frumoasă zi din scurta vacanță la Marea Neagră.

Personal n-am o relație foarte bună cu Eforie Nord, dar anul acesta am cedat insistențelor copiilor de a merge câteva zile acolo. Voiau neapărat să meargă la nou-deschisul Aqua Park din zona Belona a stațiunii, și dorița le-a fost îndeplinită.

Înainte de a-mi spune părerea despre cum stau lucrurile în incinta parcului acvatic din Eforie Nord, menționez (zici că scriu vreo declarație, nu mă întrebați de unde vine ”menționez” ăsta) că am vizitat în trecut și Aqua Magic-ul din Mamaia și încă două parcuri acvatice din Europa, unul lângă Bruxelles și altul în Budapesta, deci zic că aveam idee cam ce trebuie să găsesc acolo.

În dimineața cu pricina, adică într-o marți, am fost prezenți cu prosoape slapi costume de baie și ochelari de soare, dar fără apă au alte băuturi, mâncare nici atât, la poarta parului. Pe un panou luminos ni se afișa mare prețul de 35 lei/adult și 25 lei/copil, pe care trebuia să-l plătim pentru o zi în parc. La jumătate față de Mamaia, dar e ok ținând cont și de faptul că parcul e mult mai mic decât cel din Mamaia ca să nu mai vorbesc de Budapesta că nu suferă comparație (îi anticipam dimensiunile, deoarece e localizat într-o zonă înconjurată de hoteluri, faleză și clădiri în construcție).

Continue reading Aqua Park- Eforie Nord…

Trusa medicală pentru vacanta – completare

Acum câteva săptămâni am avut musafiri. Niște rude apropiate și dragi, ce locuiesc de câțiva ani peste hotare

, au fost în vacanță în România, și și-au făcut timp să treacă pe la noi.  O familie frumoasă foc, mama tata și doi copii minunați. În una din serile pe care le-am petrecut împreună (ce păcat că n-au fost mai multe) s-a adus în discuție faptul că ei n-au mai luat antibiotic de nici nu mai știau când, cel mai probabil de când au plecat din România, adică de vreo 8 ani.

Vă dați seama că noi am rămas blocați, mai ales că văzusem la ei în bagaj o trusă medicală destul de burdușită cu chestii. Am întrebat ce au acolo și când mi-au arătat, nu mică mi-a fost mirarea să descopăr în ea printe alte flacoane și unguente, Enterol. Îl văd și mă bucur. Mai țineți minte câte v-am spus eu despre Enterol, medicament probiotic ce reduce riscul de diaree? Ei bine, ei îl aveau în bagaj. Numai că lângă Enterol ei mai aveau ceva ce mi-a atras atenția. O cutie pe care scria Enhydrol. Avea în ea niste pliculețe pe care era desenată o banană.

Continue reading Trusa medicală pentru vacanta – completare

Ultima zi de lucru

Astazi e prima zi, dupa mult , mult timp, în care mă trezesc fără probleme la 6 dimineața. Bine, cu ochii pe jumătate deschiși am văzut cum ceasul arăta 5,60, dar problemele mele cu ochii nu le disctăm acum. 😀

M-am bucurat, pentru că sufăr de oboseală cronică de ceva timp (a se citi trei ani) și mie îmi place mult să mă pot trezi dimineața cât mai devreme. Fără ceas. Ideal ar fi și fără vreo treabă care trebuie rezolvată la prima oră, dar n-am ajuns încă atât de zen.

Azi e ultima zi de lucru, dar nu-i o zi lejeră. Cine are zile lejere înainte de concediu merită un premiu pentru organizare din partea mea. Sorin al meu abia ieri și-a luat inima în dinți și i-a spus unui client, care voia urgent niște cămăși, că nu i le poate face decât atunci când revine din concediu. Aproape mi-am făcut cruce, el nu amână pe nimeni, niciodată.

Continue reading Ultima zi de lucru

Voi intelegeti ca e august?

Adică în nici o lună îi spunem adio verii? Cum care vară? Asta cu ploi și răcoare care nu pot spune că mi-a displăcut, mai ales că noi am petrecut-o în atelier.

Ieri am fost din nou la Oratia ( cei care aveți facebook si nu ati dat încă like paginii taberei, habar nu aveți ce pierdeți) să ne recuperăm copiii supraviețuitori. Copii care ne-au  făcut acolo, la sosire, o demonstrație cu o mică parte din ce au învățat ei în săptămâna de tabără. Bine, dacă vă uitați pe wall-ul taberei vedeți ca într-un jurnal, poze cu ei în fiecare zi de tabără. Noi, părinții, am văzut ieri în plus, o echipă de copii determinați, care ne-au depășit cele mai optimiste așteptări, care si-au învins temerile și au reușit să facă lucruri de care îi credeam, cu siguranță, în stare, dar nu într-un timp atât de scurt.

Continue reading Voi intelegeti ca e august?