De ce nu scriu

Mi-a intrat în cap că-s o femeie de afaceri care nu mai are timp să scrie pe blog. Vezi Doamne timpul ei e mai prețios de atât, sunt destui tineri fără ocupație care pot umple spatial virtual de conținut. După care m-am trezit.

În primul rând eu nu-s femeie de afaceri dacă e să mă iau după ce fac toată ziua. O oră afaceri și restul muncă fizică, uneori de creație, e drept, dar majoritatea timpului e muncă fizică brută.

În al doilea rând tinerii aceia care și-ar găsi timp să scrie nu scriu pentru mine. Sau poate sunt câțiva care pot scrie și pentru mine, dar majoritatea nu. Or eu am nevoie de scris. De scris prostii sau lucruri importante, de scris cu patos sau o lălăială, nu contează. Când îmi vine să scriu, scriu. Numai că vara cheful de scris se diluează. Și-ți vine mai degrabă să cânți, să dansezi, să citești și abia apoi să scrii. Dar trece ea și vara.

P.S. Mâine vă arăt cum am aranjat ațele în atelierul nostru de croitorie. Un fel de rezultat al muncii fizice e care vă spuneam. 🙂

(Visited 60 times, 1 visits today)
Vienela

Chiar asa! Atunci cand imi vine sa scriu, scriu fara sa imi pese de nimic altceva. Ma intrebam intr-o seara, stand in intunericul camerei, daca as mai scrie cu tot atata placere in cazul in care nimeni nu m-ar citi. Raspunsul a venit imediat si a fost categoric: da, as continua sa scriu, chiar daca ar fi numai prostioare care sa imi bucure mie sufletul.

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.