Citind la Cami despre felul în care rezovă Cip al ei treburile bărbătești ale casei, mi-am amintit de eterna mea problemă cu Sorin, și anume o trusă de șurubelnițe, patenți si chei de tot felul de la Ikea, pe care eu nu l-am lăsat s-o cumpere pe motiv că aveam oricum acasă o grămadă de șurubelnițe, patenți și chei. Asta se întâmpla acum vreo 5 ani.
De atunci, vă dați seama, au existat nenumărate situații în care Sorin avea nevoie ba de o cheie al cărui număr nu se găsea în cele 25 de chei deja prezente în garaj, ba de un patent cu vârf subțire, altfel decât cele aflate în cele 5 truse de scule pe care le are deja, ba de o șurubelniță subțire cu magnet, ba…
Ei, de fiecare dată când el nu găsește o sculă potrivită, nu ratează ocazia de a-mi aminti că dacă ar fi avut el trusa aia de scule de la Ikea, cu siguranță acolo s-ar fi găsit ce-i trebuia. Ba, uneori, când îl mai cheamă câte un prieten să-l ajute să instaleze ceva sau să-și repare fieștece, parcă îl văd cum se oprește în ușă înainte de a pleca și ușor încruntat zice:
Doctorul meu nu era în spital, dar aveam și eu și asistentele instrucțiuni clare de a-l chema indiferent de zi sau oră. S-au ocupat ele, în timp ce eu treceam prin toate stările de dinaintea venirii pe lume a celor mai scumpe fetițe din lume și prin neîncrederea că doctorul meu, de care depindam cu totul, poate era ocupat cu altceva atunci la început de weekend.
Dar să începem cu începutul.
Citeam
Mă știți că nu sunt prea harnică în weekend, dar de săptămâna asta m-am hotărât (sper să mă și țină) să public în fiecare dumincă un episod dintr-o poveste pe pagina de facebook a blogului. E o poveste de dragoste și năbădăi dintre un băiat gras (care n-a fost mereu așa) și-o fată slabă. Trebuie să-i răsplătesc și eu cumva pe cei care mă like. 😀 Povestea de azi o puteți citi 