Month: November 2011

Voi anul ăsta la ce cadouri v-ați gândit?

Nu-mi spuneți că e devreme, mai sunt doar câteva zile pînă la Moș Nicolae și mai puțin de o lună până la Crăciun.

Trebuie să recunoaștem că oricât am fi de săraci, oricât de mult ne-ar fi afectat criza sau mai concret,deși salariile ne sunt din ce in ce mai mici si cheltuielile din ce în ce mai mari, nu putem lăsa sărbătorile să treacă fără să le luam celor dragi cadouri de Crăciun dintre cele mai frumoase.

Țin minte că pe vremuri, copil fiind, mă bucuram și de cea mai mică jucărie, iar apoi pe măsură ce-am crescut au început să crească și pretențiile mele. Voiam tot felul de lucruri complicate iar părinții mei se dădeau peste cap, numai să mi le poată oferi. Adevărul este că eram un copil bun și din cauza asta voiau ei să fiu de fiecare dată încântată de cadou. Stiți de ce zic că eram copil bun? Pentru că și eu le luam lor cadouri. Bine, eu de fiecare dată mă străduiam să le iau ceva care le placea, dar de care, la o adică, să mă pot folosi și eu. 😀 Așa fac și acum cu Sorin. Îi spun, de exemplu, ca vreau să-i iau de Crăciun un aparat de făcut masaj de care cine credeți că se va folosi cel mai des? Exact!

Continue reading Voi anul ăsta la ce cadouri v-ați gândit?

Normalitatea într-o lume perfectă

Într-o lume perfectă oamenilor le-ar păsa nativ de semenii lor. Într-o lume perfectă nu s-ar plânge nimeni  și noi toți am pune mâna să ajutăm acolo unde putem și mai ales acolo unde ne pricepem. Într-o lume perfectă proiectele de responsabilitate socială n-ar exista. Sau poate ar exista, dar atunci ele s-ar numi simplu, normalitate.

Din păcate nu trăim într-o lume perfectă, ne-am obișnuit să ne obținem cu greu normalitatea, și ne  bucurăm că există companii care dincolo de alte responabilități și-o asumă și pe aceea de a iniția, susține și mai ales finanța programe de responsabilizare socială, care au menirea de a stimula membrii comunităților, de a face trecerea de la modelul cetățeanului care așteaptă ca altcineva să-i rezolve problemele, la modelul cetățeanului membru activ al comunității, care identifică o problemă și găsește soluțiile ca s-o rezolve. Una dintre aceste companii este Rompetrol, despre care vă tot vorbesc de la începutul toamnei, care pentru al treilea an consecutiv a susținut și anul acesta programul de responsabilitate socială Împreună pentru fiecare.

Programul oferă șanse. Dacă ai avea o idee care ar duce la ușurarea vieții în comunitatea din care faci parte, nu ți-ar plăcea să știi că cineva te susține financiar și ție nu-ți rămâne decât s-o pui în practică? Dacă ai avea în orășelul tău de provincie un teren viran, n-ai vrea să ți se ofere șansa de a-l transforma într-un teren sportiv? Anul acesta asta s-a întâmplat la Năvodari, anul viitor se poate întâmpla în oașul tău.

Continue reading Normalitatea într-o lume perfectă

Ce-am mai scris

Știu că voi credeți că m-am cam lenevit, dar nu e chiar așa, muncesc zilele astea mai mult ca niciodata sau, mai bine zis, în mai multe direcții ca niciodată. Pentru că urmează pentru mine un weekend la fel de plin ca oricare altă zi a săptămânii, am zis că nu-i frumos să-mi las cei câțiva cititori cu ochii în soare, ci ar fi fain să-i trimit să citească ce am scris săptămâna asta prin alte părți:

  • Luni pe mamistie.ro am adus vorba despre bani și copii, un subiect fără limită dacă ar fi să discutăm, de data asta eu am încercat doar să spun că recompensarea faptelor bune e indicată, dar până la o vârstă ar trebui să ne ferim să le oferim premii sau cadouri în bani copiilor noștri.
  • Miercuri am scris din nou despre lectură și copii  pe mamistie.ro.  A fost de fapt un fel de tragere de mânecă pentru mine, fetele au crescut și eu nu le-am dus încă la bibliotecă. 🙁
  • Tot miercuri am scris pentru maibun.ro o pledoarie pentru necesitatea unei mașini de spălat vase. Între timp am și achiziționat una în controversata zi de black friday. Pentru mine a fost la fix, ca să zic așa, reducerea de 130 lei cu care am luat mașina. Aș fi luat-o si fără reducere pentru că-mi trebuia, dar dacă s-a putut așa cu atât mai bine. 🙂
  • Azi a apărut pe mamiștie.ro un prim episod de foileton despre viața cu gemeni, și povestea începe, cum altfel, din ziua în care am aflat că vor fi doi bebeluși. Pe atunci nici nu bănuiam că vor fi două fete. Cucuiete. 🙂

Continue reading Ce-am mai scris

Am reînceput să ne uităm la televizor

Cred că a fost o vreme de 3-4 ani în viața mea în care m-am uitat la TV numai când mergeam la ai mei la țară. Iarna. În rest, nu mai știam nici să umblu cu telecomanda, așa de străin îmi era aparatul mare, plat și negru care ocupă un loc central nu doar în sufragerie, ci în fiecare din cele 5 camere ale casei, plus unul mic în atelier.

Dar….

Unii producători s-au cam prins că-și pierd mare parte din telespectatori și-au început să cumpere formate de succes de pe afară și uite că acum am fiecare seară ocupată cu câte-o emisiune, excepție fac lunea și duminica când mă uit la filme sau joc cărți.

Continue reading Am reînceput să ne uităm la televizor

Ce amuzant, totuși!

Ce amuzant, totuși! Să crezi că un om l-ar putea cunoaște cu adevărat pe altul. Te poți obișnui cu celălalt atât de mult încât să poți rosti cuvintele în același timp cu el, dar nu vei ști niciodată de ce celălalt spune ceea ce spune sau face ceea ce face, pentru ca nici măcar el nu știe. Nimeni nu înțelege pe nimeni.

Și totuși trăim cumva împreună, în pace de cele mai mlte ori, și rezolvăm lucrurile cu o rată a succesului destul de ridicată, astfel încât oamenii continuă să încerce. Oamenii se căsătoresc și multe căsătorii sunt reușite, au copii și majoritatea acestora ajung oameni cinstiți, au școli și afaceri, fabrici și ferme care funcționează la un nivel acceptabil – toate astea fără să aibă habar ce se petrece în capul celorlalți.

O scot cumva la capăt, asta fac oamenii.

Continue reading Ce amuzant, totuși!

Românii sunt oameni buni

Da, vrem să fim mai tari ca google. Să-l facem să-și schimbe părerea despre noi.

Românii au făcut de-a lungul timpului lucruri mărețe, care au influențat mai mult decât am crede istoria omenirii și am de gând să vă enumăr astăzi câteva dintre acestea, pentru a dovedi că românii sunt deștepți, creativi, inventivi și nu în ultimul rând, mândrii că sunt români.

Și n-am să vă vorbesc despre românii deja celebri pe care îi știm cu toții și cu care ne mândrim de câte ori avem ocazia, ci de românii poate la fel de inteligenți și inventivi , dar care nu sunt așa cunoscuți de publicului larg roman și cu atât mai puțin de străinii de rând.

Știați, de exemplu, că  Aurel Perșu – a stabilit acum aproape 90 de ani că automobilul cu cele mai corecte forme aerodinamice trebuie să fie proiectat având forma unei picături de apă în cădere? A construit în Germania din banii proprii un automobil și a parcurs cu el 120,000 km cu o viteză  medie de 80 km/oră . A adus automobilul în Romania și l-a donat muzeului National Tehnic Dimitrie Leonida.  General Motors  si Ford au facut propuneri pentru achizitionarea patentului fără a garanta însă și construirea acestuia, fapt ce l-a determinat pe Perșu să le refuze ofertele. El a fost unul dintre cei ce au dovedit că românii sunt creativi.

Continue reading Românii sunt oameni buni

Le-am bătut sau nu le-am bătut pe fete

că de meritat o meritau sigur. 😀

Am scris azi pe mamistie un articol în care povestesc cum am rezolvat eu treaba cu bătaia copiilor, care nu-i indicată, desigur, dar despre care fetele mele au aflat că există.

Îmi aduc aminte cum am incasat eu cea mai mare bataie de la ai mei, atunci cand copil fiind am plecat pe la alte blocuri, aproape din alt cartier si am stat pana pe la 12 noaptea. Părinții m-au căutat atunci cu toți vecinii, era și în vremea în care se zvonise că se fură copii, așa că eu cred că atunci i-am adus la limita disperării. Și mi-am luat-o. Adică m-a dus maică-mea din fața blocului până in casă ținându-mă de păr. N-am atins nici-o treaptă și locuiam la etajul trei.

Credeți că le-am purtat pică părinților sau ceva de genul  acesta? Nici vorbă, știam exact ce le-am făcut și aproape că m-aș fi supărat dacă treceau peste asta fără să fiu pedepsită mai aspru, nu cum făceau de fiecare dată, tăindu-mi porția zilnică de ciocolată. 😀

Continue reading Le-am bătut sau nu le-am bătut pe fete

Cum văd copiii laudele

Aseară le-am luat pe fete de la școală și ca de obicei, pe drumul spre casă le-am întrebat ce-au făcut la ore și ce teme au. Mi-au spus că la geografie au tema despre Europa, că la tehnologie nu știu ce lucrare au început, că Sonia a spălat instrumentele de lucru, chestii din astea, până în momentul în care Iulia, a scos un sunet de parcă și-ar fi amintit ceva foarte important și mi-a spus:

-Mami, azi doamna de muzică m-a lăudat în fața clasei.

Continue reading Cum văd copiii laudele

Nu mai am cafeaaaa

Ok, mai am câteva capsule de expresso, dar mi s-au terminat proviziile și nu doar cele pe care le-am primit odată cu micuțul Tassimo, ci și cele cumpărate de mine de pe la Metro, Cora, Auchan (în jur de 20 lei 16 sau 8 porții de cafea) sau de pe unde ma mai duce pe mine interesul. O să ziceți, frate, da câte cafele bei tu? Heheh, de ce mi-a fost frică n-am scăpat, nu eu le beau pe cele mai multe, ci prietenii și familia, care s-au abonat cu toții la Tassimo. Mai că-mi vine să-i pun parolă.

Hai mă că exagerez, nu-i chiar așa rău ca atunci când îți vine poftă de-o cafea să-ți poți face printr-o apăsare de buton, atunci când ți se umple casa de prieteni să-i poți servi pe fiecare cu ce fel de cafea dorește și să știi apoi să aplanezi conflictele care se iscă, că de ce aia are mai multă spumă, de ce ailaltă are lapte și a mea nu are, cum de aia e în trei nuanțe de maro, chestii din astea.  Eh, dacă am fi avut toți aceleași gusturi ar fi fost mult mai simplu pentru mine, dar așa…

Cel mai mișto e că acum cei mai mulți dintre ei vor să aibă un Tassimo al lor și au de gând să-și cumpere. Hehe, abia aștept să merg și eu în vizită la dumnealor. 😀

Continue reading Nu mai am cafeaaaa