Alo, Timisoara, se aude acolo la voi?
Există o fată în orașul ăsta frumos al vostru, pe nume Valentina. O fată ce a renunțat la slujba de grefier la tribunalul din oraș, pentru a putea avea grijă de fetița ei de 4 ani. Acum a înscris-o pe cea mică la grădiniță și ea lucrează la o cantina în apropierea casei, unde câstigă 800 lei/lună. Luna asta a fost rugată să-și ia concediu și a primit doar 200 lei. Numai chiria locuinței în care stă cu fetița este de 500lei/lună și, deși încearcă să meargă în weekenduri să servească pe la nunți pentru a câștiga un ban în plus, timp în care își lasă fetița cu o vecină mai în vârstă, luna asta Valentina nu a reușit să-și plătească chiria, iar vineri pe 01.07.2011 va fi evacuată cu copilul în stradă.
Știu, sunt multe cazuri de genul ăsta și nu putem să-i ajutăm pe toți, dar ăsta e cazul meu pentru că ea e o fată muncitoare care are tăria de a nu cere nimic. De aceea ne revine nouă sarcina de a o ajuta. Săptămana trecută și eu și Ioana (care a scris mai pe larg de caz aici) am primit un SMS de la prietena cea mai buna a Valentinei care ne spunea așa:
”Buna! Sunt colega cu Valentina de la Timisoara careia dvs i-ati trimis pachet, fac apel la dvs pentru a o ajuta cu totii. Luna aceasta nu a reusit din cei 800 lei pe care ii cistiga sa acopere costul chiriei, iar peste citeva zile risca sa doarma pe strada cu fetita. Daca puteti sa o ajutati, orice suma e binevenita, trebuie sa stringem mina de la mina 500 lei sa o putem ajuta. Va multumesc!”
Hmm, au fost câteva zile de vreme excelentă, nici cald nici frig, exact așa cum aș vrea să fie acolo unde trăiesc. Ok, îmi place și plaja însorită dar asta doar în concedii nu în zilele în care eu am de lucru de dimineața până seara. Prefer ca atunci când fac o pauză de la lucru să ies afară și să pot respira, nu să fiu obligată să stau tot în aer condiționat. 🙁