Un weekend

Îmi vine din ce în ce mai greu să scriu aici. Și n-am nicio explicație pentru asta. Timp s-ar găsi, inspirație la fel, o cafea bună care să-mi țină companie de asemenea, dar uite că totuși nu scriu. Stați că mă mut pe terasă cu laptop cu tot că parcă altfel se scriu poveștile de acolo. Numai că de fiecare dată trebuie să iau cu mine o lavetă și niște servețele să șterg pârdalnica de masă cu geam care nu rămâne curată mai mult de o oră acolo sus.

Să nu vă luați niciodată masă cu geam sus pe terasă. E praf mult la București. Gata, e iar ca nouă:

Continue reading Un weekend

De ieri pana azi

Sau de la tiramisu la Saroo.

Ieri dimineață am executat rapid un tiramisu. Aveam tot ce-mi trebuie în frigider/camara și-l fac mereu după rețeta lui Adi Hădean. E super-gustos și extrem ușor de făcut, practic e prăjitura puturosului.

Apoi am plecat la sală, unde era un haos de nedescris, ceva concurs de înot și toată lumea era la bazin. Dar asta însemna că sala de fitness a fost goală, deci ne-am făcut de cap toți 4:

Continue reading De ieri pana azi

Mergem la tara

Am hotarât ca weekendul acesta să mergem la țară, la Sihleanu. Ce dacă plouă, ce dacă probabil nu vom ieși din casă. M-a cuprins așa un dor de părinți că nici cea mai mare ninsoare nu mi-ar sta acum în cale.

Să-mi beau cafeaua în bucătăria lor de vară, să simt mirosul ploii de pe frunzele florilor din grădină, să văd ulița cu oameni cărora ploaia le face întotdeauna bine, asta înseamnă încărcare de baterii pentru mine (mi-am adus aminte că nu mai am baterii nici pentru mouse nici pentru telecomandă, să nu uit să iau).

După câteva săptămâni destul de încărcate, peste care apasă greu faptul că nu mă pot deplasa cu mașina pentru că n-am carnet (îl iau pe 29 octombrie), un drum la țară, către origini, ca să zic așa, nu are cum să fie ceva ce să nu-ți dorești.

Continue reading Mergem la tara

Balcic in 2 zile

balcicDacă mă întrebați pe mine, nici nu vă trebuie mai mult pentru a descoperi zona. E o destinție minunată pentru un weekend la mare sau un sfârșit de săptămână plin de frumusețe. Dar atât.

Noi am plecat sâmbătă pe la 8 dimineața din București și am ales drumul scurt, adică varianta cu bacul  BucurestiCălărași-Silistra (trecere cu bacul)-Dobrich-Balcic, adică un pic peste 250 km. Aflasem de pe net că drumul de după graniță e o perioadă nu tocmai prietenos, dar am avut o surpriză, bulgarii și-au reparat drumurile și am mers cât se poate de bine.

Pe la 9,30 traversam Dunărea cu bacul după ce am plătit o taxă de 35 lei (pentru că aveam numere de București, așa mi s-a părut). Cu încă 10 minute la vamă și la cumpărat vinietă de Bulgaria (7 zile 35 lei), după încă ceva pauze, ba de-o țigara, ba de-o gură de aer, am ajuns în jur de ora 13,00 la Balcic.

Continue reading Balcic in 2 zile

In sfarsit o zi libera

mos nicolaeNu-i tocmai liberă-liberă pentru că suntem tot cu gândul la lucru și cum să reușim noi până la sfârșitul anului să mulțumim și clienții, și angajații, și furnizorii, și nu în ultimul rând, după un an în care am tras ca nebunii, să nu cumva să rămânem noi cu un gust amar ca rezultat al muncii noastre.

În fine, azi e sărbătoare, doresc să felicit și eu toți copiii (mari și mici) care azi și-au găsit daruri în ghetuțe și să le spun la mulți ani! celor care azi își serbează onomastica.

In rest am descoperit că fiica-mea mă are în telefon cu numele ”treci acasă” și de săptămâna viitoare încep să vă învăț câte ceva despre croitorie, că am învățat, în acești ultimi trei ani de când stau prin atelier,  atât de multe lucruri mărunte și importante pe care am observat că nu le știu nici oameni care au lucrat câte 30 de ani în croitorii mari, încât am zis că n-ar strica să vi le spun și vouă. Poate vrea cineva să învețe. Așa că o zi pe săptămână vom avea lecția de croitorie. 🙂

Continue reading In sfarsit o zi libera

Sunt aici

N-am nicio explicație pentru faptul că n-am chef de scris. Citesc, muncesc, alerg, merg la spectacole, îmi fac griji pentru ziua de mâine a mea și-a alora, cochetez cu gândul de a merge la vot, dar nu-mi vine  să scriu. Bineînțeles că va veni o zi în care îmi va părea rău, și doar asta mă face ca acum să intru aici, să-mi mai amintesc parolele și să încerc să leg cuvinte.

Am observat că în perioadele cu stres mare nu pot scrie. Practic îmi blochez orice pornire de a scrie până după ce trece sau dispare sursa stresului. După asta parcă îmi reapare dorința de umple valiza asta cu amintiri. Numai că în ultimul timp stresul ăsta nu se mai dă dus și starea mea nu-i chiar una dintre cele mai bune. Cu toate astea lucruri se întâmplă și nu vreau să le las nemenționate pentru că-s ale mele și le vreau adunate aici.

Am povestit duminică pe facebook cum mi-am pierdut geanta la Dedeman. Așa senzație de neputință (adevărul este că mai proastă de atât nu pot fi) n-am mai simțit de multă vreme, adică să fiu convinsă că ceva rău s-a întâmplat exclusiv din vina mea. Noroc cu oamenii cinstiți care vin la cumpărături în Dedeman. Asta-i postarea de pe FB, nu are rost să vă spun acum cu alte cuvinte cum a fost: Continue reading Sunt aici

Un weekend la Transilvania House

Transilvania House e o pensiune de 4 margarete din Breaza. A găsit-o Ioana săptămâna trecută când căuta în disperare un loc aproape de București unde să mergem în gașcă și în care să uităm de lume pentru un weekend. Și cum cerințele copiilor erau ca locul ales să aibă musai piscină (da, exact, suntem dependenți), a ales, dintre mai mule oferte, Transilvania House.

Trebuie să recunosc că am plecat de acasă cu ceva ideei despre ce ne așteaptă, comentariile de pe site-urile de travel nu erau deloc flatante pentru oamenii de acolo, dar totuși am ales să mergem. Am zis că suntem împreună și sigur ne vom simți bine indiferent de ce va fi la fața locului.

Am avut dreptate, ne-am simțit foarte bine, ne-am distrat, am mâncat, ne-am jucat și mai presus de toate ne-am bălăcit până la epuizare.

Continue reading Un weekend la Transilvania House

Daca e luni e un nou inceput

N-am un articol pentru azi, în weekend am fost la Târgoviște odată cu ninsoarea. A nins acolo toată ziua ca-n povești și dacă punem la socoteală filmul cu Moș Crăciun pe care l-am văzut și salata de boeuf pregătită de Adriana, cumnata mea, pot zice că am petrecut sărbătorile de iarnă. 😀

De azi vreau să încerc o cură de slăbire (stați nu dați cu pietre), dacă nu iau măsuri urgent s-ar putea să merg la cumpărături de haine mai des decât am făcut-o vreodată. Așa că de azi mănânc slănină, carne, șuncă și brânză telemea. Sper să nu-mi aduc aminte prea des că pe lumea asta există prăjituri. Nici măcar fructe n-am voie în primele două săptămâni. Dar, noi să fim sănătoși! Cel mai greu îmi e cu cafeaua, care era la mine cu multe lingurițe de zahar. Azi mi-am făcut un ceai fără zahăr. Da, știu, suferă baba la frumusețe! 🙁

Săptămână frumoasă și vouă!

Copiii vor plimbări în weekend

Pentru că la școala fetelor vineri e Bazarul și anul acesta vin și copii din alte Licee Waldorf din țară (s-ar putea ca asta să fie o tradiție de care eu aflu abia anul acesta), la noi va sosi joi Ioana, o fetiță din Sibiu si Bogdan, coleg cu ea. Mi se pare o chestie foarte faină asta cu cazarea copiilor din provincie la casele gazdelor din București, se leagă altfel prieteniile între copii. Ioana si Bogdan vor locui la noi până duminică așa că intenționăm să le arătăm un pic orașul și să-i facem să se bucure cât mai mult de vacanța la București.

Cum eu sunt neieșită din casă de vreo jumătate de an, am nevoie de ajutorul vostru să-mi recomandați ceva locuri frumoase de vizitat în Bucuresti in weekendul ce va veni. 

Ca să nu ziceți că vă rog chestii fără să vă povestesc ceva, ei bine anul ăsta la bazar am decis împreună cu fetele să facem… nimic. În fiecare an stăteam și vindeam chestii toată seara.  Ba lucruri făcute de noi în atelier, ba prăjituri… Mai țineți minte tartele de anul trecut? Acum e timpul să mai și cumpărăm. Vrem doar să ne plimbăm prin tot bazarul și să ne cumpărăm lucruri drăguțe pentru brad. Abia aștept!

Continue reading Copiii vor plimbări în weekend

O zi în pijamale

Mi-am dorit de multă vreme să am o zi, una singură, în care să rămân în pijama de dimineață până seara. Să nu fie nevoie să ies din casă, deși mi-e dor de oameni de nu vă spun.

Ei bine, ziua asta minunată s-a întâmplat ieri, și cu tot regreul că nu m-a prins în pijamaua mea preferată, a fost o zi cum nu mai avusesem de mult. Și pentru că de zile grele ați tot auzit de la mine, aș vrea să văspun câteva cuvinte și despre o zi frumoasă și ușoară. Zi fără cumpărături, fără muncă, fără curățenie (ok, am strâns câteva lucruri, dar asta nu se pune), fără gătit (trăiască mama soacră care face totul ca la carte, ba ieri ne-a răsfășat și cu nucă cu zahăr ars. Ați trăit degeaba dacă n-ați mâncat așa ceva).

Era să zic și fără lecții, dar aici n-am avut încotro și-am lucrat cu fetele la un referat despre Leonardo da Vinci, am făcut planșe, ne-am documentat (știați că Leonardo a fost vegetarian?), am așezat în pagină, mai multe nu vă pot spune că miercuri e susținerea referatului și trebuie să păstrăm și ceva surprize pentru audiență.

Continue reading O zi în pijamale