Dacă nu mai ştiţi ce să gatiţi şi vă gândiţi la ceva răcoros şi de post, vă invit la o supă cremă de cartofi dulci cu ghimbir. Belea.
See you later, dragii mei!
Dacă nu mai ştiţi ce să gatiţi şi vă gândiţi la ceva răcoros şi de post, vă invit la o supă cremă de cartofi dulci cu ghimbir. Belea.
See you later, dragii mei!
Azi a inceput saptamana mare, n-am tinut pana acum post, n-am sa tin nici de acum in colo, stiu, sunt o pacatoasa. In schimb, in afara de faptul ca mananc orice, incerc ca pe celelalte planuri sa respect ce zice scriptura. A, in afara de partea cu sexul. Nici pe asta nu o tin, stiu, sunt pacatoasa pacatosilor.
Dupa ce ca iarna inca n-a plecat definitiv, a picat anul asta si Pastele devreme. Parca in alti ani aveam de ales intre pantofi si sandale pentru ziua de Paste, anul asta ma gandesc, in cel mai fericit caz, la niste ghetute. 🙂
Ma doare capul ingrozitor. Promit ca azi ma odihnesc si sper sa-mi treaca. Pana atunci va las cu un filmulet amuzant. Amuzant pentru cine il priveste, se intelege. 😀
Al meu a fost plin cu de toate. Vineri am fost la curs de fotografie. Am aflat acolo o gramada de lucruri noi (noi pentru mine). Intr-o zi le voi sherui cu voi. 🙂
Sambata am umblat dupa cadouri de Craciun, luminite si decoratiuni. Asta mi se pare cea mai frumoasa perioada din an, dar asta v-am mai spus. 😀 Am avut si oameni dragi in vizita in weekendul asta, am vazut filme, am pictat, am citit, ne-am jucat, am facut poze (cum altfel). N-am avut timp de net.
Zilele a trecut foarte repede si dimineata m-am trezit ca e luni. 🙂
Am facut fix doua ore de la Aeroportul Baneasa pana la Brasov.
La aeroport l-am dus pe varul meu Georgian care pleca la sora lui Cristina, in Belgia. Initial am crezut ca vede el la Bruxelles inainte sa ajungem noi in Predeal. Din fericire drumul a fost mai mult decat liber si am ajuns fara se ne grabim deloc, in doua ore. Evident ca in lipsa cozilor infernale de la intrarea in Predeal, am ratat intrarea spre Clabucet si ne-am continuat drumul pana la Brasov. Era pacat sa venim la munte si sa nu vedem Brasovul. 🙂
Pana la urma dupa o ora petrecuta in orasul de sub Tampa ne-am intors si ne-am cazat. Undeva in dreapta se vad de pe terasa camerei crestele inzapezite. In mai putin de o luna va fi si plin de schiori drumul din fata complexului Le Chalet. Acum partia e verde. 🙁
As vrea sa mai scriu cate ceva, dar am s-o fac mai tarziu, poate va arat si ceva poze, sa gasesc intai aparatul. Acum ma asteapata lumea la piscina. Deh, daca nu-i zapada, suferim ce sa facem. 😀
Să aveţi o săptămână excelentă!
Am o problemă. În fiecare zi lucrătoare, când sunt nevoită să duc copiii la şcoala şi apoi să semnez condica într-o întreprindere, gândesc aşa: “Lasă că vine weekend-ul şi scot eu atunci pârleala, de n-am să dormmm, până pe la 11.00.”
Când vine sâmbăta, mă trezesc fără excepţie la 7,30. Şi duminica la fel.
Cazul de azi:
Sandi Thom-I wish i was a punkrocker
Asculta mai multe audio Incredibil
Bronșită. Tuse. Antibiotice.
Bronșită rea. Tuse seacă. Ceaiuri. Antibiotice. Școală. Pregătiri pentru școală. Tuse.
Ne asteapata ca de obicei un weekend plin. Fiecare ne vom ascunde sau vom da piept cu soarele in functie de starea de spirit.
Sa ne bucuram de vara!
Azi e vinerea cu pricina. Ma duc sa-mi vad parintii sa iau o gura de aer curat si cel mai important, sa-mi iau felele acasa de la bunici.
Au fost plecate o luna de zile. Este cea mai mare perioada in care au stat ele fara parinti si mai ales parintii fara ele. 😀
Imi zicea Iulia la un moment dat in perioada asta: “Mami daca ti-e dor de mine, vezi ca am o poza pe birou la mine in camera.” 🙂 Abia astepta sa le vad mai ales ca mama imi spune ca au crescut intr-o luna cat alti copii intr-un an….