Vă dă ei

În fiecare lună dau cu subsemnatul la Bancpost să-mi plătesc rata pentru banii împrumutați acum am și uitat câți ani în cea mai importantă monedă europeană și anume franci elvețieni. Sper că îmi înțelegeți starea de bine cu care intru în bancă lunar, dar așa îmi trebuie, nu despre asta vreau să povestesc.

Eram ieri în cea mai zen stare pe care situația descrisă mai sus mi-o permite, într-o sucursală a băncii căreia nu vreau să-i repet numele.  Așteptam la caserie, știți voi acolo unde deschizi portofelul, îl răstorni și dacă după ce plătești pe ghișeu mai rămân ceva bănuți, te declari mulțumit. Și pleci. Nu era cazul meu, eu mai aveam de aștepat o vreme, aveam în fața mea…2 clienți. Dar nici asta nu-i important.

Undeva în spatele meu la un ghișeu o doamnă încerca să facă un împrumut. Evident, nu avea toate actele la dumneaei, îi mai trebuia nu știu ce act adițional. Femeia se învoise de la serviciu pentru că Bancpost are program doar până la 17,00, deci orice om care lucrează și are un program de până la ora asta, nu ajunge niciodată la bancă fără un artificiu. Urma acum ca doamna care voia bănuții să se învoiască din nou, normal că abia după ce intra în posesia actului solicitat. Duduia de la birou, sensibilizată de  lamentările clientei care nu credea că se va putea învoi prea curând, i-a venit acesteia în întâmpinare și i-a spus că pe ea o poate găsi la bancă și după ora închiderii și că poate veni fără probleme până la 19,30 că o găsește.

Continue reading Vă dă ei

Azi blogosphera are toane

Uite că a venit și vremea asta. Nu la norii de afară ma refer, ci la vremea în care se bat reporterii să-mi smulga un interviu. Not. Glumesc evident, mai sunt vreo 6 luni pana atunci. Hahahaha.

Hai bre că nu vă păcalesc, uite deja a apărut în blogospheră un interviu cu doamna toane, aici de față:

1. De ce un blog cu toane? Ce te-a făcut să spui: „Da! Voi ţine un blog!”? Ce înseamnă el pentru tine, acum, după 3 ani?

Continue reading Azi blogosphera are toane

Amestecate

N-am mai scris de mult un text pe care să-l încep fără să știu ce va urma. Să n-am nicio idee de subiect, să las cuvintele să vină așa cum gândurile mi le dictează. Acum câteva minute am deschis pagina alba de articol și-am început sa scriu. Nici titlu nu i-am dat. Așa făceam pe vremuri și n-au ieșit niște postări tocmai rele. Le recitesc uimită câteodată și-mi pare rău ca în ultimul timp știu exact despre ce vreau să scriu când încep un articol. Nu și de data asta.

La radio a început o melodie lentă. Sunt zile în care am chef să ascult melodii lente. Azi e o astfel de zi.

Mâine fetele primesc mărțișoare. Îmi amintesc cu mare drag de zilele când alergam prin curtea școlii cu pieptul plin. De mărțișoare. Eu am primit azi un card. Suficient de plin. Oare să-l leg cu șnur?

Continue reading Amestecate

Copilul Sonia şi muzica

Aseară la ieşirea de la ore, în faţa câtorva mămici, Sonia povestea despre doamna profesoară de muzică:

– Vă spun, doamna de muzică e cea mai bună doamnă. Bine, după doamna dirigintă. E o profesoară calmă care stă lângă fiecare copil şi nu se lasă până când fiecare dintre noi nu cântă perfect. Stă langa noi şi ne explică până înţelegem şi până la urmă (aici gesticula strângând din pumni) n-ai cum să nu reuşeşti.

Ştiind că ea e la început cu muzica şi nu tocmai un talent, când o auzeam vorbind aşa îmi creştea inima şi mă gândeam: “uite mă că se poate”. O întreb plină de speranţă:

Continue reading Copilul Sonia şi muzica

Poezie contemporană brută

Aseară mi-am amintit de Nichita Stănescu şi gândul m-a dus la poeţii din vremea comunismului, care indiferent dacă aveau sau nu talent, era musai ca uneori, pentru a-şi păstra un anumit statut social să scrie o poezie patriotică. Mă gândeam cum ar suna acum o opera de genul acela şi mi-a venit să scriu aşa:

Azi un crâmpei din tot ce-i bun

Îţi pare uriaş când ţi se aşează-n drum

Continue reading Poezie contemporană brută

Azi sunt trista

Nu ma intrebati de ce. Sper doar sa-mi treaca, sau mai bine zis sa uit macar in perioada sarbatorilor, pentru ca apoi sa vad in fiecare zi urmarea trista a intamplarilor din zilele astea.

Am aflat doua vesti rele. Daca de una ma pot detasa mai usor, pe cealalta nu o pot trece cu vederea. Nu pot. Am ceva pe suflet.

Nu, nu mi s-a intamplat nimic mie sau alor mei, dar nu-i bine deloc. Lucruri vechi pe care le stiai acolo, dispar acum. Adica, se intampla chestii la care nu m-as fi asteptat sub nicio forma. E ca atunci cand afli ca cei mai buni prieteni ai tai (un cluplu) se despart. Aia despre care credeai ca-s cuplul perfect, ca toate le merg din plin si catre care ne uitam uneori cu invidie, ca prea le-a fost dat lor totul, dar pe care ii iubim si ne dorim ce-i mai bine pentru ei.  Acum nu-i cazul, dar cam asa ma simt. Si daca afli asta in prag de sarbatori e si mai rau.

Continue reading Azi sunt trista

Pe scurt

  • Azi e luni 😀
  • Am ajuns totusi devreme la serviciu, dupa ce am avut o indelunga discutie cu copiii, cum ca scoala e obligatorie;
  • Astept un mail important, care daca nu vine repede, cred ca nu se mai intelege nimeni cu mine;
  • Am inceput din 16.03.2009 cura de slabire ( am 19 perchi de blugi care plsnesc pe mine)
  • Mai sunt cinci saptamani pana la Paste;
  • Astazi euro este 4.2767 lei;
  • Ieri am fost in parc si am vazut casute de pasarele facute de copii;
  • Cred ca mi se intoarce raceala;
  • Imi trebuie neaparat un alt aparat de fotografiat;
  • imi place primavara din ce in ce mai mult.

Daca am mai uitat din ele e din cauza ca nu am baut inca nici o cafea 🙂