Tag: vacanta

Concediul în cuvinte, imagini și cărți

Am plecat vinerea trecută cu bagaje și gânduri de odihnă către locuri pline de soare blând și oameni dragi. Am stat două zile la părinții mei la Sihleanu, un sat brăilean cu istorie veche și plajă nouă. Mi-am luat cu mine o singură carte, Întâlnire cu viața de Cecelia Ahern.

Am stat la plajă pe malul Buzăului două zile înainte de plecarea la mare, ne-am antrenat un pic pielea pentru soarele litoralului. A fost perfect. Apa Buzăului a fost mică și l-am putut trece în picioare, am făcut plajă pe malul celălalt, pe un prund de nisip proaspăt apărut. 

Am început să citesc din carte pe plaja din Sihleanu și am făcut acolo cunoștință cu Lucy Silchester și scrisorile ei primite de la Viață, de la viața ei, desigur. Vă dați seama că în pauzele de râs și bălăceală mă gândeam cum ar fi să mă pot întâlni și eu cu viața mea, deși am vaga impresie că mi-e tot timpul în preajmă.

Continue reading Concediul în cuvinte, imagini și cărți

Cum suport ratarea unui concediu

Sau cum o regret mai puțin. 🙁

Săptămâna trecută tălpile mele trebuiau să lase urme adânci în nisipul de pe plajele Greciei. Vacanța noastră de anul acesta e compromisă și nici măcar nu se întrevede în viitorul apropiat o alta. Dar nu ne plangem noi numai dintr-atat.

work in progresSuntem aproape de termenul final de predare cu cea mai mare comandă pe care am avut-o până acum. E minunat să vezi că dintr-o pânză albă poți scoate niște chestii pline de culoare și frumos asamblate, ca să spun așa. Uiți și de plajă și de slapi (apropo de șlapi, ieri am plecat până la magazinul de electrice, ce e la două strazi de noi si mi s-au rupt papucii pe drum. Am avut parte de ceva experiență cu simțit căldura la tălpi numai că în loc de nisip a fost asfalt).

Ieri mă gândeam deja cum voi plănui eu un alt concediu și cum de data asta vom pleca. Sorin face de câteva zile glume cu mine, ceva în genul: Eu vreau să mai mergem în Grecia. Pai, am mai fost, îl întreb eu simțind că mi se răsucește cuțitul în rană. Nu, dar am mai vrut, răspunde el și se mai și amuză. Mda, e ușor de suportat faptul că în timp ce trebuia să mă pârlesc la soare sau să mă bălăcesc în mare, m-am pârlit la presa în fața căreia stau de trei săptămâni și care nu are mai mult de 190 grade. Unde mai pui că mă bălăcesc maxim la duș.

Continue reading Cum suport ratarea unui concediu

De-ale casei

Mă trezesc dimineața. Atât cât pot mă țin de cuvânt. Uneori scriu, alteori, cum a fost azi de exemplu, n-am chef. Îmi fac cafeaua fără să dau drumul hotei pentru ca aroma ei să pătrundă și în cel mai îndepărtat colțal casei.

Intru în baie să fac un duș scurt așa, de vineri dimineață, dar am de gând să-mi săpunesc și capul să mai sperii din pureci. Dau drumul apei și curge direct de 35 grade cât îi spune bateria simandicoasă cumpărată dintr-o excursie în Belgia. E nemțească. Mă întorc cu ochii pe jumătate închiși și caut un șampon pe raftul cu de toate. Ar trebui să fie multe. Vreo 4. La noi aproape fiecare are altă preferință la șampon. Nu-i niciunul. Mă șterg la ochi și mă mai uit o dată. Nimic. Nada. Niente. Nothing. Erau pe rafturi geluri de duș de toate felurile, erautretamente de păr, balsamuri, uleiuri aromate, scrob, mai puțin șampoane.

Nu mai devreme de sâmbăta trecută am luat cu mâna mea din supermarket două șampoane noi, dar nici cele vechi nu erau terminate. Unde naiba sunt? Și atunci mi-am amintit. Mi-am amintit că am două fete certate cu dușul. Nu în sensul că nu se spală, ci în ideea că nu-l folosesc. Ele preferă cada și cum noi adulții nu prea mai avem timp s-o folosim, e toată numai a lor. Le uită Dumnezeu în cadă câteva ore în fiecare seară. Când iese una intră cealaltă așa că dacă ai trebă seara în baia de sus, n-ai avut noroc. Revenind la șampoane, am înțeles cine-i hoțul.

Continue reading De-ale casei

Să-mi fie de bine

Acum că vacanța s-a încheiat (fie vorba între noi, eu mai am o săptămână de concediu, așa de reveneală), ne vom citi din nou în fiecare zi, cu bune și cu rele. Să sperăm că vor fi mai multe bune.

Am însă una rea, așa de început. Vă mai amintiți cum am pornit eu în concediu cu gândul c-o să-mi respect mesele și gustările, că n-am să mă abat de la iaurturile mele, că voi face extrem de multă mișcare…ei bine, în afară de partea cu mișcarea  nu m-am ținut de nimic, am mâncat în ultimele două săptămâni mai multă ciocolată decât în ultimii doi ani și tot așa. Cu câte kg credeți că m-am întors? Cu 2,2 (douăvirgulădouă) kg în plus.

Acum, nu e ca și cum am fost luată prin surprindere de greutatea arătată de cântar, dar dacă mă gândesc la cât am așteptat să scadă kg astea…

Continue reading Să-mi fie de bine

Azi reintram în România

S-a întâmplat ceva cât am lipsit?

Azi plecăm de la Budapesta și ne oprim undeva pe Transalpina pentru o ultima noapte de excursie, pentru că nu se face să cutreieri Europa și să nu fi văzut zona asta.

A fost frumos, a fost de vis, ca să zic așa. A fost Budapesta, Salzburg, Strasbourg, Paris, Bruxelles, Luxemburg, SAlzburg din nou, Budapesta din nou și azi Sibiu. Suntem acum cu bateriile încărcate și cu amintiri cât pentru 6 concedii. O să încerc săptămâna care vine să vă povestesc cum a fost. Aș vrea să vă povestesc pe zile și cu tot cu cheltuieli. A, și cu poze, evident.

Până atunci mai am două zile de concediu, așa că vă rog să mă lăsați să mă bucur de ele. 🙂

Continue reading Azi reintram în România

10.08.2011

Ce-aș vrea să-mi amintesc peste ani legat de ziua asta?

A fost o dimineață cu nori și ploaie. Am vazut-o la prima oră când cu părul nepieptănat am plecat pe stradă până la magazinul din colț (noi chiar avem un magazin fix în colț) să-mi iau zahar și lapte. Am strâns apoi în grabă și printre picături rufele de pe sârmă, știu, ar fi trebuit să fac asta înainte de a pleca la magazin, dar cereți prea mult de la un om abia trezit, așa că unde aproape ca atunci când au fost scoase din mașină, le-am aruncat de-a valma în fotoliu. O să hotărăsc mai târziu ce fac cu ele. Acum vreau să-mi gust cafeaua cu zahar și mult lapte. Mmm, gustul cafelei băută pe ploaie e altul, mult mai profund față de cel al zilelor însorite.

O pisică a dormit la mine în birou. Nu-i pisica mea, nu-i nici măcar a vecinilor, dar pentru că las noaptea ușa deschisă la birou și-a făcut un obicei din a dormi aici. Pisică vagaboanda, cine știe unde e casa ei de fapt, pentru că ziua nu o văd deloc.

Azi trebuie să pregătesc actele pentru contabilă, sunt un pic în urmă cu ele pentru că am avut mult de lucru în atelier și am zis că-i bine să dau și eu o mână, două mâini, de ajutor.

Continue reading 10.08.2011

Luni după weekend

Deși mă așteptam la cel mai liniștit weekend de anul ăsta (se anunța căldură, copiii erau la țară la bunici, nu lucram sâmbata…), el s-a desfășurat exact pe dos.

Vineri seara primesc telefon de la țară și aflu că Iulia se văita că o doare în partea dreapta jos aproape de încheietura piciorului. Vorbesc cu mama, vorbesc cu copilul și hotărâm că-i treabă serioasă și că trebuie dusă la doctor că nu te joci cu apendicele.

Sâmbătă la 9 admiram în viteză holdele din Bărăgan în drum spre Brăila, unde mergeam să luăm copiii de la bunici, da copiii, pentru că Sonia nu voia să rămână acolo fără sora ei. În plus, cu ele la bunici era și verișoara lor, Mara, care spera să-și petreacă vacanța acolo cu Sonia și Iulia și pe care n-o puteam lasa singură la bunici, așa că sâmbătă pe la patru jumătate după amiaza, dupa aproape  500 de km parcurși, eram înapoi în București, ne pregăteam să mergem cu Iulia la doctor.

Continue reading Luni după weekend