Cea mai proastă idee posibilă e să vină urâta zi de luni după frumoasa zi de duminică. Nu putea să urmeze măcar o prietenoasă zi de joi, ca sa nu spun vineri?
Păi stai tu duminica cu familia şi prietenii la palavre, la băute, grătare, piscină, filme sau după caz, somn şi după aşa o zi de relaxare şi desfrâu apare ea, lunea. Cu multă muncă şi sarcini care mai de care mai greu de evitat, cu mersul la clienţi şi rezolvat de sesizări, oameni care te aşteaptă sau cu acte de obţinut de pe la autorităţi, adică de la oameni care nu te aşteaptă. 😀
Păi e corect? Dacă venea după duminică o zi de joi, alta era situaţia. Joia e cea mai frumoasa zi din săptămână. Ce trebuia rezolvat urgent ai făcut luni, marţi sau miercuri şi dacă totuşi a rămas ceva pentru joi poţi amâna relaxat pentru vineri, atunci când cheful de muncă e la cote maxime. 🙂
Azi aş fi vrut ca şedinţa de dimineaţa să se ţină într-un parc. Să ne întâlnim toţi la intrare, îmbrăcaţi de birou, cu mărgele si pantofi cu cămăşi şi cravate şi aşa cum suntem să ne aşezăm pe iarbă în cerc, ca ăia din Misa. Iolanda de la butiq să ne aducă cafea în pahare de plastic, iar pentru cei mai subţiri dintre noi şi covrigi. 😀
Iubesc saptamanile scurte. Ca asta. 🙂
Mda, noi ăştia mai bătrâni ne revenim mai greu din beţie, aşa că mi-am luat o zi în plus din concediu pentru a nu mă prezenta la muncă franjuri.
O colegă ne întreba ieri dacă noi venim cu drag la serviciu…
Din nou vreme urata (pentru voi) din nou stare misto (pentru mine).