Ce am invatat traind in Romania

Ce am învățat trăind în Romania?

Am să vă povestesc câte ceva și poate veți trage voi singuri concluziile și vă veți da seama ce-am învățat.

Era o dimineață frumoasă de iarnă și doi copii se uitau pe fereastra casei la fulgii mari de zăpadă ce se luptau să acopere asfaltul gri. În bătălia asta copiii țineau, evident, cu zăpada și cu armata ei numeroasă de fulgi. Sperau ca pe seară să iasă la joacă, să facă un ghețuș pe care să alunece cât mai mult cizmulițele lor noi. Să-și țină echilibru cu mâinile întinse în laterale ca niște aripi subțiri. Să simtă că plutesc pe gheață. Ce fericiți erau că în țara lor exista zăpada!

Altă dată, aceiași doi copii se uitau la bunica lor cum pe cotlonul din curte amesteca cu o lingură mare de lemn în magiunul de pe foc. Toată curtea mirosea a bine, a delicios chiar. Zahărul nu se găsea și bunica hotărâse să le facă  nepoților magiun din recolta celor trei pruni din curte. Știa ea că nepoților le place foarte mult să-și întindă pe pâinea proaspăt scoasă din cuptor, minunata pastă de fructe. Ce bine că bunica putea face minuni din mai nimic!

Continue reading Ce am invatat traind in Romania

De la peruci la cărți într-o oră

Sâmbătă seara am fost la petrecerea unei prietene de-a copilelor. Pentru că fetei îi plăcea o jucarie anume, ne-am străduit să i-o facem cadou, dar cum noi tre’ să luăm cadou la dublu, a doua alegere a fost o perucă. De fapt era doar o coadă pe care o puteai atașa părului tău printr-o clemă, ceva banal oricum. Da, dacă ar fi totul așa simplu…

Sonia și Iulia au coalizat și mi-au reproșat că lor nu le iau niciodata așa jucării frumoase, iar de fiecare dată când merg la ziua altor copii acestora le luăm numai lucruri cool ( fie vorba între noi, din peruca aia curgea o grămadă de păr, am văzut în timpul petrecerii și mi-a părut rău că i-am luat copilei asta, dar răul era deja făcut).  😀

Măi, li s-a pus pata pe coada aia și neapărat au vrut să aibă și ele. Inițial le-am zis că eu nu dau banii pe așa ceva.  Sonia mi-a replicat: Mami, tocmai ce-ai făcut-o! 🙁  Oricum au înțeles ideea și  s-au dus la tataie, l-au pupat pe amândoi obrajii și-au făcut rost de bani.

Continue reading De la peruci la cărți într-o oră

Ce-ai lua cu tine pe o insulă pustie?

Copilul Sonia, nu-i nici pe departe un geniu. Bine, nu-i nici un copil obişnuit, dar până la urmă nici nu cred că există copil obişnuit. Sau sunt prea cuminţi, sau prea obraznici, prea talentaţi sau total lipsiţi de talente şi putem discuta  mult şi bine pe temă, dar asta vreau să vă spun acum, ci cu totul altceva.

Săptămâna trecută la şcoală, într-un fel de joc-concurs, nu ştiu exact ce-a fost, copiilor din clasa fetelor li s-a cerut să răspundă la întrebarea din titlu: “Ce-ai lua cu tine pe o insulă pustie, dacă ai avea voie să alegi o singură chestie?” Ăştia mici au început să-şi dea cu părerea şi să spună fiecare ce-ar lua. Iulia de exemplu a spus că şi-ar lua cu ea aragazul şi credeţi-mă, nu-i mâncăcioasă deloc şi nici nu cred că ştie să-l aprindă, dar aşa a gândit ea atunci.

 Au fost fetiţe care au ales să ia cu ele păpuşi, biciclete, ba chiar una a ales să o ia pe mama cu ea. Nu-i rău, mai ales ca doamna nu le-a interzis să aleagă persoane. Acum stau şi mă gândesc, Iulia de ce nu m-o fi luat  pe mine? Probabil s-a gândit că ar rămâne sora ei fără mamă. Hmm… tre să lămuresc treaba asta. Eniuei. În tabăra baieţilor cică au fost câţiva care şi-ar fi luat cu ei prietenii, dar majoritatea au ales să-şi ia calculatorul. 

Continue reading Ce-ai lua cu tine pe o insulă pustie?

Dacă ar fi să alegi o vârstă

Aseară am văzut în sfârşit The Twailait Saga- New Moon. Nu mi-a plăcut, mi s-a părut aşa, de copii ca să fiu drăguţă, însă m-a dus cu gândul în altă parte. Fata din film vroia să devina vampir nemuritoare şi se grăbea, pentru  ca nu cumva să îmbătrânească prea mult  înainte de schimbare. Avea 18 ani.

Mă gândeam, dacă noi am fi nemuritori şi am avea posibilitatea să putem înainta în vârstă, fizic, atât cât vrem, unde ne-am opri? Care ar fi înfăţişarea cu care am vrea să parcurgem sutele de ani ce ar urma din viata noastra fără de sfârşit? Aberez. Dacă filmul nu mi-a ţinut mintea destul de ocupată, am dat-o în altele.

Eu m-am gândit şi sunt sigură ca aş alege să mă opresc la 30 de ani. Mi se pare vârsta perfectă. Aş fi fost încă destul de tânără să pot părea de 25 când vreau şi cu aceeaşi uşurinţă aş fi putut arăta de 35 când aş fi considerat de cuviinţă. În plus, aş fi avut deja copiii, care ar fi în jur de 4 ani şi n-ar fi fost deloc rău să rămână aşa. Mici şi drăgălaşi. 😀

Continue reading Dacă ar fi să alegi o vârstă

Alegeri

E clar am îmbătrânit rău. Ştiu sigur că am votat în 20 mai 1990. Ştiu cum am stat la coadă, una din cele pe mai multe rânduri ca să alegem. Îmi amintesc cum vorbeam cu părinţii, colegii, vecinii şi evident cu toţi necunoscuţii care se nimeriseră pe lângă noi. Eram foarte entuziasmaţi şi cei mai în vârstă spuneau că e prima dată când nu-i vor tăia pe toţi cei care candidează.  😀

După votare am fost la cofetărie cu colegii, deh nu prea erau paburi pe vremea aia, apoi la cinema. Cam astea erau distracţiile admise pentru noi, elevii de liceu.

Aseară mi-am adus aminte de prima mea votare (nu ştiu de ce nu-s sigură, parcă mai votasem odata înainte, parcă facuse Ceauşescu un referendum la care au avut drept de vot toţi cei care împliniseră 16 ani la vremea aia).

Continue reading Alegeri

Intre doua bune

doua buneSunt momente in viata in care esti pus in situatia de a alege. Nu intre bine si rau, ci intre doua rele sau doua bune. Sa lasam azi raul si sa ne legam de alegerea intre doua bune.

Nu le putem alege pe amandoua, asa e situatia data. Trebuie musai sa alegem una. Asa ca punem in balanta beneficiile si neajunsurile fiecarei variante. Da, chiar si “bunele” au neajunsuri.  Totul este sa le constientizam inainte de alegerea propriu-zisa sau in cazul in care le aflam mai tarziu sa incercam sa minimizam efectele negative. V-am pierdut? Sa luam un exemplu:

Gigel are de ales intre Gina si Gabi. Bune amandoua. 😀

Continue reading Intre doua bune

30 noiembrie

Am fost la vot  numai jumatate din cei cu drept de vot din casa. Adica eu si mama soacra ( bine au fost si fetele, dar, de data asta ele nu se pun). Eu am vrut neaparat sa merg la vot, pentru ca avem prea putine drepturi in tara asata si asta e unul dintre ele ( imi scapa celelalte 🙂 )  .

 Nu aveam idee cu cine sa votez si nici nu am facut nimic in sensul de a  indrepata aceasta situatie ( nu m-am documentat cum s-ar zice). Daca ma documentam, imi lua ceva timp si timp nu sunt dispusa sa dau. Asa ca, m-am hotarat in cabina de vot 😀 .

Am luat primul buletin de vot, l-am deschis si am inchis ochii. Stampila a cazut pe Prigoana. Ca sa fac dreptate, adica sa nu se supere nimeni, pe celalalt buletin am ales cu buna stiinta un alt partid. Gata. Am luat buletinele si le-am bagat in urna.

Continue reading 30 noiembrie