Ferratum, creditele și Costel

Costel este vecinul pe care-l avem cu toții, doar că al meu e mai cu moț. Se îmbracă bine, e respectuos, merge zilnic la muncă (e stivuitorist), câștigă decent doar că, din când în când, vine și se împrumută de bani la soțul meu. Nu mulți. Ba 30 lei, ba 50, cel mai mult a cerut 200 lei cu o singură excepție, vă povestesc… Deși Costel și-a făcut un obicei din a împrumuta bani de la noi, îi aduce întotdeauna înapoi în ziua de salariu și plusează mereu cu o cutie de bomboane sau o bere, două. Mi-e tare drag de el pentru treaba asta.

S-a întâmplat însă ca în decembrie anul trecut să aibă din nou nevoie de bani. Mai mulți. Vreo 800 lei. Era mama lui internată la spital și avea nevoie de bani pentru operație. Împrejurările au făcut ca și noi să nu stăm tocmai pe roze în perioada aia și să nu-l putem ajuta. Mi-a părut tare rău, era o perioadă extrem de aglomerată și pentru noi cu atelierul la sfârșit de an, încât probabil nici n-am tratat cu toată atenția nevoia lui din momentul acela.

A făcut greu rost de bani atunci, nu știu detalii, cert este că azi aș fi putut să-i fiu de folos mult mai mult, recomandându-i un credit rapid de la Ferratum, care să-i rezolve problema civilizat. Nu aflasem atunci de existent lor, dar azi îi știu și sincer vă spun, uneori te pot salva dintr-o situatie extreme de neplăcută.

Continue reading Ferratum, creditele și Costel

Digital Divas 2014

A venit vremea posturilor scrise pe terasa. E mi-nu-nat. Nu-i cald deloc, sunt flori în jur, sunt păsărele… Si cireșe în castron. Ce-ți poți dori mai mult? Eu știu. Îți poți dori mai multe clipe din astea.

Și acum ar trebui să scriu. Să povestesc cum a fost ieri la Digital Divas 2014, conferință pentru online-ul feminine organizata de Evensys în colaborare cu Avon România la palatal Ghika de data asta.

Mi-am făcut intrarea ca o divă. Vă spun întâi că n-am fost niciodată într-o locație în care mașina să-mi fie parcată de un valet, și în loc de cheie să am la mine pe toată perioada evenimentului un cartonas cu număr. A fost…interesant. Cum începuse ploaia, am fost condusă cavalerește de la mașină până la intrarea în palat (adică fix 3 pași) de un domn care ținea deasupra mea o umbrela uriașă.

Continue reading Digital Divas 2014

Prima comanda prin foodpanda

– Sori, vino să-mi instalezi și mie o aplicație nouă pe telefon!

Sorin dă ochii peste cap și-mi ia telefonul din mână.

– Cum se cheamă?

foodpandaFoodpanda, îi răspund repede ca să nu creadă că nu știu ce vreau. Îmi doresc să comand ceva de mâncare și asta zice că-ți arată restaurantele din zona ta cu ofertele lor, cu timpul estimat până la sosirea comenzii, cu valoare minimă, știi tu…

Continue reading Prima comanda prin foodpanda

Pe internet cu nume si prenume sau anonim?

Nu mi-am dorit  niciodată să-mi ascund identitatea nici în online si cu atat mai putin în offline, exact așa cum nu mi-am dorit niciodată să mă fi născut băiat . Asta pentru că până acum n-am avut nimic de ascuns, iar dacă am vrut să transmit cuiva ceva, am învățat că-i frumos ca mesagerul să aibă identitate. Asta nu mi-a adus niciun dușman de care să știu și m-a îmbogățit cu câțiva prieteni.

Aș fi avut însă mai multe sau altceva de zis dacă nimeni n-ar fi știut cine sunt? Nu știu. Abia acum mi-a venit în gând asta. Poate și pentru că n-am vrut niciodată să atac pe cineva (politicienii și popii nu intr, ei nu-s cineva), n-am avut nimic de împărțit cu nimeni, nu-mi place scandalul și urăsc mitocănia. Și totuși…

Cum m-aș comporta ca anonim pe net? Mă bate gândul să experimentez asta, nu pentru a face cine știe ce nefăcută, ci pentru a mă cunoaște pe mine și din postura asta, de nimeni. Acum, eu cred că m-aș comporta la fel, dar cine știe ce avocat al diavolului mă voi face și, mai grav, mi-e frică să nu rămân așa. Se știe că orice  plăcere se sfârșește atunci când o alta îi ia locul. Și dacă-mi va plăcea? Mai ales că există voci care susțin că anonimii sunt mai valoroși decât cei cu o identitate clară pe net.

Continue reading Pe internet cu nume si prenume sau anonim?

Sunt sau nu dependenta de online

Mă întreba săptămâna trecuta Vienela și am găsit azi timpul necesar pentru a sta un pic și a-mi pune gândurile în ordine.

Nu-s dependentă, vine concluzia mea după două minute de gândire. Nu, nu-s. Dacă s-ar desființa mâine internetul și ar dispărea și computerele, aș suferi o vreme, dar nu după internet, ci după oamenii cu care nu mai am cum sa iau altfel legatura dacă n-am net. Probabil că după o scurtă perioadă i-aș găsi eu cumva.

Am multe plăceri care n-au legătură cu online-ul: citesc, scriu, gătesc, cos (acum mai putin că de vreo doua zile renovăm), mă plimb, mă întâlnesc cu prietenii, conduc mașina, pedalez, mă joc, am ce face.

Continue reading Sunt sau nu dependenta de online

Fetele din online nu se tem de offline

M-am gândit mult înainte de a scrie postul ăsta, practic de când am părăsit sala în care s-a desfășurat ediția de anul acesta al conferinței Women on Web organizata de Evensys și Activia, eveniment ajuns anul acesta la cea de-a treia ediție.

Fie datorită faptului că vorbitorii de anul acesta au făcut aproape toți referire la timpul prea mare petrecut online, la faptul că viața offline ne este afectată din cauza timpului petrecut pe net, fie pentru că în acești trei ani am mai căpătat ceva experiență în online și cu siguranță multă experiență offline, am simțit nevoia de a spune ce cred eu despre online, despre timpul petrecut aici, despre cât de mult ne afectează nouă, femeilor, viața de familie online-ul și despre cum înțeleg eu să ne organizăm pentru ca din îmbinarea asta dintre online și offline să obținem o viață frumoasă.

Am să iau trei exemple dintre vorbitorii de la Women on Web:

Continue reading Fetele din online nu se tem de offline

Săptămâna 15

Ziua 107 – 62,7 kg

Alooo, voi auziți ce spun eu aici? 62,7kg. Cântam dimineață de bucurie, cred că n-am mai avut o scădere de 500g în 7 zile de pe la primele săptămâni. Și când mă gândesc că am mâncat vreo 12 cornulețe făcute de mama într-o seară, parcă tot nu-mi vine să cred. Poate că totuși km aia facuți săptămânile trecute și-arată acum rezultatele. Sau să fie de la faptul că am înlocuit iaurturile Danone cu alea Activia? Apropo de Activa, azi merg la conferința prezentată de ei și organizată de Evensys: Women on Web.

Revenind, sunt foarte încântată de greutatea la care am ajuns, dar nu-s nici pe departe mulțumită. Chiar dacă până acum au plecat 4,9kg, n-am ajuns nici la jumătatea celor care trebuiesc îndepărtate. Dar cu răbdare și ambiție reușim noi să scăpăm și de astea. A, uite și poza de care spuneam, numai că n-am avut timp să mă îmbrac cu blugii ăia de atunci, oricum o idee tot vă puteți face:

Continue reading Săptămâna 15

Dacă e vineri e zi specială pentru fete

A mai trecut o săptămână, am mai îmbătrânit un pic, ne-am mai deșteptat o țâră, acum e timpul pentu Women On Web sau pe scurt WOW.

Știu că nu toate fetele au reușit să prindă un loc în sală, așa că ar fi  fain dacă stând pe scaunul tău de la birou ai fi alăturii de noi, urmărind transmisia live a evenimentului chiar de aici de pe toane, iar sala te-ar simți doar la un click distanță:

Așa vă putem vedea reacțiile în timp real pe twitter, unde vă rog să folosiți hastagul #wow11 dacă vreți ca părerile voastre să poată fi văzut și de către participanții din sală.  Conferința are startul la 14,00, dar fetele încep să se adune de pe la 13,00.

Continue reading Dacă e vineri e zi specială pentru fete

Concluzii experiment

Am încercat acum o săptămână să citesc și să comentez într-o singură zi 50 de bloguri  și-am reușit. Iată concluziile:

  • am citit (când spun citit nu mă refer la scanarea pe diagonală)  cam 100 de articole de pe bloguri, din păcate au fost și locuri pe unde autorii nu mai trecuseră de câteva luni.
  • am reușit să scriu în jur de 60 de comentarii. Pe la 56 le-am pierdut șirul , dar nu mă mai puteam opri.
  • au fost două bloguri unde chiar am revenit cu comentariile, iar de la unul din ele, adica  Daily Cotcodac , am câștigat cu ocazia asta un mani/pedi la Funky salon, unde am fost azi. Dap, am niște unghii de toată frumusețea. Mulțumesc!
  • 44% dintre blogurile comentate sunt la mine în blogroll, restul au oricând șansa să intre acolo.
  • raportul bloguri scrise fete, versus bloguri scrise de baieți a fost cam fifty- fifty. N-am avut nicio secunda intenția să fie așa.
  • 50% din comentarii au primit răspuns de la autorul articolului. Dintre aceștia 55% au fost băieți, deci mi-au răspuns din politețe. 😀
  • din cei 50% care n-au băgat în seamă comentariul pe blogul lor, 28% au comentat la articolul despre experiment și 2 dintre ei mi-au trimis mail de mulțumire. Ba, Anka mi-a oferit chiar cerceii pe care i-am admirat la ea pe blog. 😀
  • Traficul pe toane.ro în ziua cu pricina a crescut  cu 71%, iar vizitele cu 122%. Nu vă bucurati prea tare. 27% din creștere se datorează celor 4 RT de pe twitter. Trageți voi concluziile aici, că eu am înțeles ce era de înțeles. 😀
  • Cel mai bun reffer dintre bloggeri comentați a fost makavelis.

Continue reading Concluzii experiment

Bunica şi calculatorul

Acum vreo două săptămâni a venit în vizită la noi bunica fetelor, de la ţară.

 Eu mă bucur mult că fetele au o bunică la ţară. Este  vorba de mama mea, cea care mi-a spus într-o zi că vrea să-i tipăresc blogul ca să-l citească şi ea. 😀  Ai mei au stat toată copilăria mea la oraş şi acum la pensie, a lor nu a mea, şi-au construit o căsuţă cu verandă şi pridvor,  în satul în care s-au cunoscut. Romantici ăştia bătrâni, ce să zic…

Cât mama a stat la noi, fetele au fost pe ea cât au putut de mult. În timpul în care ele erau la şcoală, bunica respira. În perioada asta de respiro, mama s-a aşezat într-o zi pe scaun în faţa calculatorului şi a încercat să facă ceva. E de la sine înţeles că în afară de momentele în care îl şterge de praf, bunica n-a pus niciodată mâna pe calculator, deşi n-ai zice că-i aşa bătrână.  A fost , în schimb, atentă la felul în care foloseam noi maşinăria fără de înţeles  şi a stiut că trebuie să mişte de mouse.  I s-a deschis în momentul următor o pagină de poveste frumos ilustrată ,  lăsată pornită probabil de copilul Iulia, care butonase înainte de  a pleca la şcoală. De poveste i s-a părut bunicii iniţial, dar şi-a dat seama imediat că pe ecran erau nişte cerinţe de aritmetică, e drept, uşoare pentru bunici.

Nu ştiu cât timp a petrecut mama uitându-se prin magic desktop ( da, s-a descurcat, dar ce pretenţii să avem  când şi copiii de 3-4 ani se descurcă cu softul asta?). 

Continue reading Bunica şi calculatorul