Jurnal de consilier local – săptămâna 157

În tricou cu mânecă scurtă și șlapi, încep să scriu jurnalul cu soarele desenând umbre pe dalele terasei. Ai zice că nu mai are cine știe ce putere acum pe sfârșit de toamnă, dar aici sus reușește să păstreze o aparentă senzație de vară. Și nu mă plâng, mi-e bine.

Până joi eram  chiar pregătită să scriu în jurnal că săptămâna asta nu s-a întâmplat mai nimic, tot obișnuitele ședințe de consilii de școală și câteva discuții cu cetățenii. A fost în schimb la serviciu o vrie. Un du-te vino și-un ritm de venit, lucrat și plecat comenzi (cu încasările nu-i chiar același ritm), încât zici că toată lumea voia comanda azi, lucrată azi, livrată azi și plata anul viitor. Doar că nu se poate așa, că nu luăm produsele din raft și le trimitem. Noi le facem.

Și în timp ce la serviciu lucrurile au continuat în ritmul lor, de la primărie am primit joi două convocatoare la distanță de câteva ore. Unul din ele pentru o ședință de îndată joi la ora 20:00, iar celălalt pentru luni, tot o extraordinară, una specială cu 26 de puncte.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 157

Jurnal de consilier local – săptămâna 156

Luni– Știu că am terminat raportul trecut cu mulțumiri, dar aș vrea să-l încep și pe acesta tot așa. Pentru toți oamenii care mai speră, pentru toți cei care cred că se pot încă schimba lucruri în bine, pentru cei ce nu se lasă doborâți de pesimism, pentru oamenii buni, pentru empatici, pentru cei ce știu cum și când să dea un feedback, pentru oamenii muncitori, pentru  toți cei care au semnat petiția lansată săptămâna trecută și pentru cei care o vor semna acum: vă mulțumesc că sunteți! (link către petiție găsiți în primul comentariu) 

Marți – Azi am avut ședință la comisia de buget. Înainte de ședință a ajuns la noi și suplimentarea ordinii de zi cu 17 proiecte de modificare indicatori economici la renovările prin PNRR de la scoli, licee, grădinițe. M-am bucurat că unele proiecte din OZ inițială au plecat din comisie cu  avize negative, ceea ce înseamnă că au șanse mari să pice în ședința de Consiliu de joi. E vorba de măriri cu 300% a unor indemnizații, de creșteri de capital social și contractări de credite.

Miercuri – Și ca să lămurim odată asta cu capitalul social.  O societate comerciala are nevoie, în mod normal, de capital social  atunci când își începe activitatea. Alte creșteri de capital se fac foarte rar, când se primește în firma un nou asociat sau când firma își adaugă un obiect nou de activitate, se extinde pe o noua piață. Și sunt firme care n-au avut niciodată, pe tot parcursul activității lor, vreo creștere de capital social.  La noi la Primăria S3 nu e așa. Aici dacă primăria vrea niște mașini, ca să nu facă licitație, apelează la societăți. Dar nu încheind de la început cu acestea un contract comercial normal, ci le mărește inițial capitalul social și achită mașinile pe un contract ulterior. Practic plătește firmei sale de două ori mașinile. Ce face firma apoi cu banii e altă poveste. Cam ca asta. I-am dat Soniei 50 de lei să-mi cumpere niște șosete crem și pufoase numai bune pentru anotimpul ăsta. Când a venit de la magazin, mi-a zis că șosetele au fost 50 lei, mi-a dat și bonul și mi-a cerut banii. Am luat bonul, i-am dat banii. Nu-mi mai amintesc dacă mi-a dat și ciorapii. Dacă nu mi i-a dat, te pomenești că mai trebuie să-i plătesc o dată.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 156

Jurnal de consilier local – săptămâna 155

Am hotărât să mă bucur de ultima zi de toamnă/vară și să scriu și azi jurnalul afară, în curte, așa cum am făcut-o de foarte multe ori până acum. E ca și cum aș avea locul meu de scris jurnalul, nimeni nu mi-l ocupă duminica. Bine, în jurul meu soțul spală curtea cu un compresor dintre cele mai zgomotoase, dar nu poate el spăla, cât pot eu scrie.

Luni – Am început săptămâna cu ședință  extraordinară de Consiliu Local. A fost o ședință scurtă, n-a fost nimeni din primărie să ne răspundă la întrebări, aproape nici nu mă mai enervează asta, e și normal ca oamenii să nu vină dacă au asigurate dinainte voturile de da. Ce le mai pasă lor de întrebările consilierilor care ar vrea să și înțeleagă ce votează acolo?

Marți – am primit o sesizare de la o doamnă (e o frumusețe de femeie și deșteaptă și frumoasă, cum ar zice bunicul) care îmi semnalează că au dispărut locurile libere de parcare de langă parcul Pantelimon, ceea ce e bine, că erau acoo aproape abandonate tot felul de rable. Ceea ce nu înțelege dânsa și pun pariu că nici voi e faptul că, nu au fost trasate locuri la intrările în parc și pentru persoanele cu dizabilități. Deloc. Parcul Pantelimon e locul acela liniștit în care te poți bucura de ciripitul păsărilor și de luciul apei mai ale atunci când sănătatea ta are nevoie de asta. Doar că acum persoanele cu dizabilități care reușesc să ajungă în parc (pentru ei e ziua aceea frumoasă și rară pe care o pot petrece în natură) nu pot beneficia de unul dintre puținele drepturi pe care le au și anume acela de a putea parca gratuit pe locurile speciale pentru persoane cu dizabilități. Și în zona parcului nu poate exista nici măcar scuza că n-au avut unde le trasa. Am făcut sesizare la primărie și voi face și interpelare în ședința viitoare de consiliu, dacă nici oamenii care suferă nu ne mai sensibilizează, atunci umanitatea e pierdută. Și eu zic că încă nu-i.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 155

Jurnal de consilier local – săptămâna 154

Uneori de-a lungul săptămânii îmi notez zilnic câteva idei pe care le-aș vrea dezvoltate în jurnalul săptămânal. Săptămâna asta n-am notat nimic. Și nu pentru că nu s-au întâmplat lucruri, ci pentru că ceea ce s-a întâmplat, mi-a blocat mintea. Am văzut și-am înțeles săptămâna asta mai multe decât în toți cei 3 ani de mandat de consilier.

Si vă zic acum doar de 2. Live-ul viceprimarului la școala Mexic și panourile mincinoase ale primarului. A, că a ars iar în IOR? A 24 oară? Nu mai aducem vorba despre asta.

Despre live-ul viceprimarului vă las aici povestea toată ca să rămână scrisă, că de vorbit s-a vorbit peste tot, 99% s-a vorbit despre ceva care nu s-au întâmplat.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 154

Jurnal de consilier local – săptămâna 153

Cine ar fi crezut că pe 1 octombrie 2023, în tricou și pantaloni scurți, cu umbrela de soare deschisă (dap, m-a rupt soarele aici sus), o să-mi fac un setup drăguț și o să scriu jurnalul cu numărul 153 pe terasa casei? Eu nu. Aștept toamna cum nu vă imaginați, am schimbat hainele în șifoniere, le-am adus în față pe cele de toamnă/iarnă și săptămânile astea mi-am cumpărat două pulovere și două perechi de blugi. În apărarea mea spun doar că port încă papuci în lume și n-am dat drumul la centrală.

Revenind la ce avem noi de scris aici, s-a mai încheiat o săptămână, au mai trecut câteva ședințe de comisii și una de consiliu, a mai plecat un export (luna asta am depășit ceva record, cred) și am reușit să ne ferim cu toții de răceala/gripa sau ce circulă acum prin oraș, sper că nici la voi n-a ajuns.

Nu-mi mai vine să vă povestesc fiecare zi în parte, ca și la voi probabil, zilele seamănă una cu cealaltă și trec repede. În plus, oricât am încercat să mă odihnesc bine și să mai las deoparte din problemele pe care musai cred că m-am născut să le rezolv, observ că nu-mi iese. Poate e acum o perioadă mai aglomerată, poate sunt eu mai sensibilă toamna (deși în continuare n-o văd), dar am momente în care omul bun pe care-l știu dintotdeauna dispare și dintr-o dată simt nevoia acută de a ridica tonul. De a striga în gura mare: Oameni buni, treziți-vă! N-o să mai meargă lucrurile din inerție multă vreme, nu vor mai face alții treaba țării pentru voi, nu se ocupă nimeni în mod real ca românilor să le fie bine. Sau stați, sunt câțiva care încearcă, dar n-au nici forța nici resursele de a reuși singuri. Nimeni, niciodată n-a reușit singur. Și ăsta nu-i un îndemn la implicare, nu, nu, am renunțat la a cere asta, vedeți-vă de ce faceți acum. E doar un strigăt. Și nici măcar n-am să zic ”I told you so”, că-mi dau și eu seama că aia nu ajută la nimic.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 153

Jurnal de consilier local – săptămâna 152

Stau de câteva ore pe un scaun de pescar pe un mal de baltă din apropierea Bucureștiului. E și ceva pește aici, dacă ne luăm după taxa plătită pentru privilegiul de a privi apa și de a înfrunta vântul. De pescuit eu nu pescuiesc azi, deși am prins și m-am hrănit cu pește multe zile în copilărie. Dar azi nu. Azi doar am privit apa și-am ascultat sunetele bălții.

M-am obișnuit deja să iau laptopul cu mine oriunde mă duc duminica. Și să-l folosesc. Să scriu când am o clipă de răgaz. Și aici, pe malul lacului e doar răgaz.

Săptămâna asta agenda au ținut-o problemele cu masa de la Școala după Școală și containerele de gunoi îngropate care iau din locurile de parcare și nu e clar cum vor fi igienizate. Cu masa copiilor înțeleg că-i acum o schimbare, era unul dintre lucrurile pe care primăria nu le controla și școlile făceau singure licitațiile (vă reamintesc, primăria plătește 30 lei/copil/zi pentru masa de prânz a copiilor care rămân la școală până mai  târziu și participă la programul Scoala după Scoală). Acum i s-a da sarcină unei firme a primăriei (nu știu exact care, dar sper să aflu în ședința viitoare) să se ocupe de asta. Vă reamintesc, primăria are firme de construcții, de salubritate și de tehnologie. Nu contează, facem contract cu una să ne aducă masa pentru copii. Cum era de așteptat, până joi au fost probleme, în sensul că masa nu s-a livrat, după data asta am primit asigurări că se rezolvă. Vedem.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 152

Jurnal de consilier local – săptămâna 151

Sunt încă sub impresia puternică pe care mi-a lăsat-o reportajul Recorder pe care l-am văzut aseară, e vorba de episodul legat de reciclare. Haos, corupție și incompetență. Dacă mă întrebați pe mine, legat de instituțiile statului implicate in procesul ăsta, aș pune pe primul loc incompetența.

În fine, tocmai m-am întors de la o acțiune de igienizare a unei mici poțiuni dintr-o stradă din spatele cartierului 23 August. Vă las la sfârșit poze, da. Evident, n-am putut noi strânge tot. Fără supravegherea zonei, panouri pentru îndrumarea oamenilor către containerele de peste drum, la nici 50m, ridicarea sistematica a gunoiului și sancțiuni pentru cei care aruncă necontrolat deșeurile acolo, zona nu va rămâne curată. Și e păcat, că-i imaginea sectorului și cartierului nostru, fix aproape de intrarea oamenilor în București.

Aș fi vrut să spun că a fost o săptămână bună, au început școlile, în Consiliul Local a fost aprobat programul Scoala după școală cu tot cu 4 din amendamentele USR (vă scriu mai jos de ele pe larg, să avem de unde ne lua informația la nevoie), am reușit să mai trimitem un export (foarte rar pleacă două exporturi unul după celălalt șa distanță de o săptămână, acum a fost una din excepțiile astea), ieri am găsit timp să stau degeaba vreo 30 de minute și a fost minunat, azi am curățat o zonă din sector împreună cu câțiva colegi de partid (sper că și printre voi sunt oameni care au participat la Let’s do it Romania, eu și prietenii mei avem o istorie mai lungă cu acțiunea asta, nu ne mai implicăm acum chiar ca la început, dar spiritul e tot acela), una peste alta ar fi putut fi o săptămână bună, că de la asta am pornit. Numai că n-am, acum când scriu, sentimentul ăsta.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 151

Jurnal de consilier local – săptămâna 150

Hai că n-am mai scris de mult un jurnal pe zile, așa cum se cuvine. Și chiar dacă azi mă apuc destul de târziu de el (poate cel mai târziu din toate cele 150 de jurnale săptămânale), merită să ne întoarcem la obiceiurile bune, așa cum o să mă întorc eu mâine la mâncatul cumpătat, după un weekend plin de abuzuri culinare.

Luni – Pentru că vremea ne-o permite de acum, am încercat să fac în fiecare zi cel puțin 20 000 pași prin sector.
Evident, am început luni cu cartierul meu. Am plecat inițial pe urmele unei mașini de pompieri cu frica unui incendiu pe una din străzile din apropiere. Am mers aproape 2 ore și am spus bună seara de vreo 3000 de ori. Oamenii din zona mea ies încă în fața porților și-și petrec serile de vară discutând cu vecinii și supraveghind joaca copiilor. Treaba asta nu s-a schimbat de pe vremea când m-am mutat eu aici, în urmă cu vreo 25 de ani, și e cumva bine că nu se schimbă. Incendiul nu l-am găsit. Adică, dacă a fost, n-a fost în zona noastră.
Marți- am avut nevoie sa fac un drum mai lung pana la capătul cartierului Militari. Și nu m-am grăbit. Am vrut să mă uit la oraș cu ochii unui turist care a mai fost aici. Nu mi-a displăcut complet ce am văzut, dar per total orașul cere atenție ca un copil căruia părinții nu-i recunosc potențialul și se certă cu bunicii legat de felul în care-l îmbracă și școala la care-l dau. În Sectorul 6 am văzut aliniamente stradale drăguțe, cu copaci ornamentali bine îngrijiți, dar n-am intrat să văd situația dintre blocuri. Părerea mea e că. o urbe îți spune povestea completă doar după ce intri pe străduțele lăturalnice și vorbești cu oamenii.
Miercuri – Am văzut o mașină de la Direcția de Salubritate care spăla o stradă din sector. E drept ca era Bulevardul Decebal, dar mașina spăla. Adică arunca cu apă și-i mergeau periile. Chiar atingeau asfaltul. M-am uitat în urma ei, rămânea decent.
Am căutat pe site-ul primăriei și pe site-ul direcției și nu am găsit găsit niciun program de spălare a străzilor. Am făcut de mai multe ori interpelări pe tema asta. Am primit asigurări că se va face. 🙁 Cred că v-am mai zis asta, dacă aș fi primar, mi-aș face campanie pe problema asta cu spălatul străzilor și reducerea poluării și m-aș ține de promisiune. Și aș spăla la intervale regulate până la ultima străduță din sector. Vă spun că ar fi o diferență de la cer la pământ între griul și tristețea de acum pe care ne-o afișează eternul praf de afară și cum ar arăta totul spălat regulat. Să zicem, de dragul discuției, că în Sectorul 3 avem 500 Km de stradă (am citit undeva ca Bucureștiul are cca. 1800 Km de străzi). 10 Km dacă spălăm pe zi (cred că se poate spăla mai mult, dar continuăm așa tot de dragul discuției) și tot ajungem să curățăm fiecare colț de stradă  de 7 ori pe an. Când a intrat ultima dată o mașină de spălat asfaltul pe strada voastră? Aia zic.

Joi – În fiecare zi din săptămâna asta am avut ședințe de CA la școli, pentru că mâine începe noul an școlar și cele mai organizate dintre școli au orarul gata făcut (cum ar fi normal să se întâmple la toate). Nu se întâmplă, iar vina e ca de obicei împărțită, nu există suficienți profesori, nu există suficiente săli de clasă, nu se știe ce program au profesorii  care vor preda la mai multe școli, se suprapun ore de sport și nu există săli suficiente și lista poate continua. Ultima dintre probleme e că acest orar trebuie aprobat de CA al școlii. Dar partea grea e să ajungă să fie făcut și agreat de toată lumea. Până una alta, succes copiilor în noul an școlar și înțelepciune cadrelor didactice!

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 150

Jurnal de consilier local – săptămâna 149

Iar arde în IOR

Am auzit săptămâna aceasta expresia spusă de foarte mulți oameni, din păcate chiar și în zile diferite. E semnalul că iar arde parcul, sunt primele cuvinte care îți vin imediat ce vezi fumul. În 2023, în centrul unei capitale europene, un parc arde de mai multe ori pe săptămână de aproape 2 ani. Și poliția nu are niciun suspect. Aici suntem, deși primăria dispune de sistem de supraveghere video de câteva zeci de milioane de euro.

Și dacă vă întreabă cineva ce a făcut USR Sector 3 în speța asta, aflați că februarie 2023 a propus o hotărâre de Consiliu Local la S3 cu măsuri de protecție a zonei, inclusiv crearea unei echipe de intervenție rapidă.  Propunerea nu a ajuns pe OZ nici azi. În martie 2023 a propus alt HCL, un protocol de colaborare cu PMB cu măsuri de recuperare a parcului. Nici această propunere nu a ajuns pe ordinea de zi. La sectorul 3 Negoiță face legea prin live-uri pe Facebook și pe la televiziuni care tac. Nu știe el asta cu acorduri instituționale. Iar Poliția Locală S3 zice că nu are cașcaravetă să pună post de pază la locul nenorocirilor.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 149

Jurnal de consilier local – săptămâna 148

M-am uitat și eu, ca voi toți, de ieri încontinuu la canalele de știri (nu doar la televizor). Vă dați seama că m-am gândit direct la locul în care vor fi duse victimele. Avem 0 (zero) paturi în Romania pentru mari arși. Zero, la o distanță de 8 ani de la o altă mare tragedie din țara lui #avemdetoate.
Apoi m-a izbit lipsa procedurilor sau cel puțin nerespectarea, necunoașterea lor. Vă zic de la început că personal habar nu am cum se gestionează un incediu mare, și cu atât mai puțin unul care implică substanțe inflamabile. Doar că se vedea cu ochiul liber că se lucra haotic acolo și nicio procedură nu era aplicată. Asta în condițiile în care aceste proceduri există. Și e aproape imposibil ca ele să nu existe, de exemplu la noi la firma, în caz de incendiu, știm fiecare ce avem de făcut. Doi dintre noi pun mâna pe stingătoare și le folosesc, iar dacă ăștia doi nu pot, îi înlocuiesc alți doi. Unii eliberează căile de evacuare și se asigură că oamenii ies, altcineva oprește curentul electric, eu sun la 112 și în maxim 100 de secunde toată lumea părăsește locul incendiului. Asta așa, la nivel micro.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 148