Două ședințe de Consiliu Local și-un Congres.
Poate pentru unii se apropie vacanța, have fan (nu știu de ce tot aduc vorba de asta), la mine e încă departe, prin august cândva, până atunci am activitate din plin, atât pe plan personal, profesional, dar și politic, că despre asta mi-am propus să vorbesc cu precădere aici în acești 4 ani, și cum vă scriu eu la sfârșit de fiecare dată, au mai rămas 70 de săptămâni.
Luni – am avut ședința de CL cu rectificarea bugetară. Vă spuneam că a avut Mihaela 8 amendamente, fiecare super-argumentat, dar niciunul nu a atins urechile vreunui consilier din gașca Negoiță. Rectificarea a fost votată exact așa cum a venit de la Primărie, totul perfect. Să cheltuim, fraților! I-am zis Soniei (fiica mea) că generația ei va avea de achitat o datorie a României care e astăzi 153 miliarde de euro. Asta le lăsăm moștenire copiilor noștri. Nepăsarea noastră naște găuri imense pe care copiii noștri vor fi obligați să le achite. Dar, deocamdată, să cheltuim!!!
Marți – Azi a fost zi de citit proiecte. Se propune și creșterea salariilor președinților Consiliilor de Administrație (și implicit a membrilor consiliilor care au procent din indemnizația președintelui) de la societățile primăriei – 15.000 lei net pe lună. Adică mai mult ca primarul, dar hei, au performanțe, cumpără palmieri, mor oameni pe șantierele lor, pornesc incendii lângă ei, să-i răsplătim, că merită! La ora la care scriu acest jurnal proiectul este aprobat.
Miercuri – Ședință de buget. Ședința surzilor sau ședința în care noi întrebăm și nimeni nu răspunde. V-am spus deja de multe ori asta. Vă dați seama că e frustrant, să citești, să încerci să înțelegi din puține informații ce presupune un proiect, să vrei să pui câteva întrebări care te-ar lămuri și să nu-ți răspundă nimeni. E adevărat, avem un drive cu primăria unde putem pune întrebări în scris, și acolo uneori se răspunde, dar dacă ai uitat să întrebi ceva sau un răspuns primit mai naște o întrebare, ei bine, n-ai avut noroc. Rămâi cu întrebarea.
Joi – azi ședința de CL a început la 11 și pe la 14 eram la punctul 2. Nu glumesc, aveți înregistrarea pe net, puteți verifica. Ședința a avut 53 de puncte pe Ordinea de zi, v-am zis, unele au mers mai repede, cele cu creșteri de indicatori economici pentru proiectele înscrise în PNNR, altele au avut nevoie de mai mult timp, cum ar fi cele despre numiri de oameni în funcții de conducere pe la societățile primăriei, după ce la concursuri nu vine ”cine trebuie”.
Nu mai vorbim de proiectul ”Nicio acțiune concretă de recuperare pe zona retrocedată” pus imediat pe ordinea de zi de primar, în timp ce USR are depuse la primărie două proiecte (de peste 3 luni deja) care ar ajuta din minutul 2 să facem ceva în zona aia, nu la “Paștele cailor” când se vor termina procese neîncepute de recuperare. Le-a propus Mihaela chiar în ședința asta niște amendamente de bun simț, dar inițiatorii nimicului (adică toata gașca lui Negoiță cu PNL în frunte) au votat împotrivă, ceea ce dovedește că ei, ori nu înțeleg ce citesc, ori nu-i interesează deloc să se și întâmple ceva, și vor doar să plimbăm hârtii între primarii, avocați și săli de judecata încă 10 ani. În concluzie, inițiatorul ne propune să solicitam CGMB aprobarea unei exproprieri de valoare necuantificată, sub condiția epuizării, de către persoane neidentificate, a unor cai judiciare neprecizate și de durată necunoscută. Adică zero acțiune!
Vineri – Efectiv nu-mi aduc aminte ce am făcut vineri. A fost o nebunie cu încheierea anului școlar, poze cu diplome și copii fericiți că oficial au început vacanța de vară, părinți mândri, soare, flori, astea-mi vin în minte.
Sâmbătă – am ajuns devreme la Sala Radio, acolo unde a avut loc Congresul USR. Orice aș povesti eu de acolo nu va egala ce poate trasmite filmulețul ăsta:
Duminică – Azi am reparat prin curte stricăciunile făcute de ploaia de aseară. Trandafirii nu mai au petale, caisele sunt toate pe jos (bine, erau vreo 4 în total), curtea e plină de frunze și câteva plante au trebuit sprijinite pentru a-și reveni. Simt că mai aveam multe să vă zic, dar mă opresc aici că mâine începem o nouă săptămână. Mi-a rămas în cap ceva spus de Dominic Fritz ieri la congres: ”Nu e suficient să pui seara capul pe pernă cu inima curată, ci și să te trezești dimineața cu forța și motivația necesară pentru a continua să faci tot ceea ce poți pentru oamenii și orașul tău.”
Mai avem de parcurs 70 de săptămâni. Să fim bine!