Jurnal de consilier local – săptămâna 157

În tricou cu mânecă scurtă și șlapi, încep să scriu jurnalul cu soarele desenând umbre pe dalele terasei. Ai zice că nu mai are cine știe ce putere acum pe sfârșit de toamnă, dar aici sus reușește să păstreze o aparentă senzație de vară. Și nu mă plâng, mi-e bine.

Până joi eram  chiar pregătită să scriu în jurnal că săptămâna asta nu s-a întâmplat mai nimic, tot obișnuitele ședințe de consilii de școală și câteva discuții cu cetățenii. A fost în schimb la serviciu o vrie. Un du-te vino și-un ritm de venit, lucrat și plecat comenzi (cu încasările nu-i chiar același ritm), încât zici că toată lumea voia comanda azi, lucrată azi, livrată azi și plata anul viitor. Doar că nu se poate așa, că nu luăm produsele din raft și le trimitem. Noi le facem.

Și în timp ce la serviciu lucrurile au continuat în ritmul lor, de la primărie am primit joi două convocatoare la distanță de câteva ore. Unul din ele pentru o ședință de îndată joi la ora 20:00, iar celălalt pentru luni, tot o extraordinară, una specială cu 26 de puncte.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 157

Jurnal de consilier local – săptămâna 156

Luni– Știu că am terminat raportul trecut cu mulțumiri, dar aș vrea să-l încep și pe acesta tot așa. Pentru toți oamenii care mai speră, pentru toți cei care cred că se pot încă schimba lucruri în bine, pentru cei ce nu se lasă doborâți de pesimism, pentru oamenii buni, pentru empatici, pentru cei ce știu cum și când să dea un feedback, pentru oamenii muncitori, pentru  toți cei care au semnat petiția lansată săptămâna trecută și pentru cei care o vor semna acum: vă mulțumesc că sunteți! (link către petiție găsiți în primul comentariu) 

Marți – Azi am avut ședință la comisia de buget. Înainte de ședință a ajuns la noi și suplimentarea ordinii de zi cu 17 proiecte de modificare indicatori economici la renovările prin PNRR de la scoli, licee, grădinițe. M-am bucurat că unele proiecte din OZ inițială au plecat din comisie cu  avize negative, ceea ce înseamnă că au șanse mari să pice în ședința de Consiliu de joi. E vorba de măriri cu 300% a unor indemnizații, de creșteri de capital social și contractări de credite.

Miercuri – Și ca să lămurim odată asta cu capitalul social.  O societate comerciala are nevoie, în mod normal, de capital social  atunci când își începe activitatea. Alte creșteri de capital se fac foarte rar, când se primește în firma un nou asociat sau când firma își adaugă un obiect nou de activitate, se extinde pe o noua piață. Și sunt firme care n-au avut niciodată, pe tot parcursul activității lor, vreo creștere de capital social.  La noi la Primăria S3 nu e așa. Aici dacă primăria vrea niște mașini, ca să nu facă licitație, apelează la societăți. Dar nu încheind de la început cu acestea un contract comercial normal, ci le mărește inițial capitalul social și achită mașinile pe un contract ulterior. Practic plătește firmei sale de două ori mașinile. Ce face firma apoi cu banii e altă poveste. Cam ca asta. I-am dat Soniei 50 de lei să-mi cumpere niște șosete crem și pufoase numai bune pentru anotimpul ăsta. Când a venit de la magazin, mi-a zis că șosetele au fost 50 lei, mi-a dat și bonul și mi-a cerut banii. Am luat bonul, i-am dat banii. Nu-mi mai amintesc dacă mi-a dat și ciorapii. Dacă nu mi i-a dat, te pomenești că mai trebuie să-i plătesc o dată.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 156

Jurnal de consilier local – săptămâna 155

Am hotărât să mă bucur de ultima zi de toamnă/vară și să scriu și azi jurnalul afară, în curte, așa cum am făcut-o de foarte multe ori până acum. E ca și cum aș avea locul meu de scris jurnalul, nimeni nu mi-l ocupă duminica. Bine, în jurul meu soțul spală curtea cu un compresor dintre cele mai zgomotoase, dar nu poate el spăla, cât pot eu scrie.

Luni – Am început săptămâna cu ședință  extraordinară de Consiliu Local. A fost o ședință scurtă, n-a fost nimeni din primărie să ne răspundă la întrebări, aproape nici nu mă mai enervează asta, e și normal ca oamenii să nu vină dacă au asigurate dinainte voturile de da. Ce le mai pasă lor de întrebările consilierilor care ar vrea să și înțeleagă ce votează acolo?

Marți – am primit o sesizare de la o doamnă (e o frumusețe de femeie și deșteaptă și frumoasă, cum ar zice bunicul) care îmi semnalează că au dispărut locurile libere de parcare de langă parcul Pantelimon, ceea ce e bine, că erau acoo aproape abandonate tot felul de rable. Ceea ce nu înțelege dânsa și pun pariu că nici voi e faptul că, nu au fost trasate locuri la intrările în parc și pentru persoanele cu dizabilități. Deloc. Parcul Pantelimon e locul acela liniștit în care te poți bucura de ciripitul păsărilor și de luciul apei mai ale atunci când sănătatea ta are nevoie de asta. Doar că acum persoanele cu dizabilități care reușesc să ajungă în parc (pentru ei e ziua aceea frumoasă și rară pe care o pot petrece în natură) nu pot beneficia de unul dintre puținele drepturi pe care le au și anume acela de a putea parca gratuit pe locurile speciale pentru persoane cu dizabilități. Și în zona parcului nu poate exista nici măcar scuza că n-au avut unde le trasa. Am făcut sesizare la primărie și voi face și interpelare în ședința viitoare de consiliu, dacă nici oamenii care suferă nu ne mai sensibilizează, atunci umanitatea e pierdută. Și eu zic că încă nu-i.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 155

Jurnal de consilier local – săptămâna 154

Uneori de-a lungul săptămânii îmi notez zilnic câteva idei pe care le-aș vrea dezvoltate în jurnalul săptămânal. Săptămâna asta n-am notat nimic. Și nu pentru că nu s-au întâmplat lucruri, ci pentru că ceea ce s-a întâmplat, mi-a blocat mintea. Am văzut și-am înțeles săptămâna asta mai multe decât în toți cei 3 ani de mandat de consilier.

Si vă zic acum doar de 2. Live-ul viceprimarului la școala Mexic și panourile mincinoase ale primarului. A, că a ars iar în IOR? A 24 oară? Nu mai aducem vorba despre asta.

Despre live-ul viceprimarului vă las aici povestea toată ca să rămână scrisă, că de vorbit s-a vorbit peste tot, 99% s-a vorbit despre ceva care nu s-au întâmplat.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 154

Jurnal de consilier local – săptămâna 153

Cine ar fi crezut că pe 1 octombrie 2023, în tricou și pantaloni scurți, cu umbrela de soare deschisă (dap, m-a rupt soarele aici sus), o să-mi fac un setup drăguț și o să scriu jurnalul cu numărul 153 pe terasa casei? Eu nu. Aștept toamna cum nu vă imaginați, am schimbat hainele în șifoniere, le-am adus în față pe cele de toamnă/iarnă și săptămânile astea mi-am cumpărat două pulovere și două perechi de blugi. În apărarea mea spun doar că port încă papuci în lume și n-am dat drumul la centrală.

Revenind la ce avem noi de scris aici, s-a mai încheiat o săptămână, au mai trecut câteva ședințe de comisii și una de consiliu, a mai plecat un export (luna asta am depășit ceva record, cred) și am reușit să ne ferim cu toții de răceala/gripa sau ce circulă acum prin oraș, sper că nici la voi n-a ajuns.

Nu-mi mai vine să vă povestesc fiecare zi în parte, ca și la voi probabil, zilele seamănă una cu cealaltă și trec repede. În plus, oricât am încercat să mă odihnesc bine și să mai las deoparte din problemele pe care musai cred că m-am născut să le rezolv, observ că nu-mi iese. Poate e acum o perioadă mai aglomerată, poate sunt eu mai sensibilă toamna (deși în continuare n-o văd), dar am momente în care omul bun pe care-l știu dintotdeauna dispare și dintr-o dată simt nevoia acută de a ridica tonul. De a striga în gura mare: Oameni buni, treziți-vă! N-o să mai meargă lucrurile din inerție multă vreme, nu vor mai face alții treaba țării pentru voi, nu se ocupă nimeni în mod real ca românilor să le fie bine. Sau stați, sunt câțiva care încearcă, dar n-au nici forța nici resursele de a reuși singuri. Nimeni, niciodată n-a reușit singur. Și ăsta nu-i un îndemn la implicare, nu, nu, am renunțat la a cere asta, vedeți-vă de ce faceți acum. E doar un strigăt. Și nici măcar n-am să zic ”I told you so”, că-mi dau și eu seama că aia nu ajută la nimic.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 153