Hai România!

Că sunt fan sport cred că nu mai trebuie să vă spun. Că țin cu România oriunde m-aș afla, iar cred că nu mai trebuie să vă spun. Și că suntem în plină desfășurare a celei mai importante competiții sportive mondiale, respectiv Jocurile Olimpice, e evident pentru toată lumea. Chiar acum când scriu postul ăsta, gimnastele noastre evoluează în concursul pe echipe. Evident că sunt cu un ochi acolo, așa că mă iertați dacă sunt incoerentă.

Ideea este următoarea: probabil că ați aflat că Farmec este Sponsorul Principal al Lotului Olimpic al României. Adică mai concret 1% din încasările obținute din vânzarea produselor Gerovital merg către sport. Dar cei de la Farmec nu s-au gândit doar la sportivi, ci și la noi, publicul spectator (ok, telespectator) al Jocurilor Olimpice. La noi cei care urmărim din fotolii și stăm cu inima cât un purice când evoluează ai noștri, la noi cei care strigăm ”stai” la coborâri și avem tot timpul ceva de comentat legat de greșelile celorlalți, desigur.

Nu-i așa că ai vrea să le poți spune și tu alor noștri succes? Nu-i așa că ai vrea ca după ce faci asta să ai șansa de a câștiga un tricou cu semnătura uneia dintre gimnastele noastre prezente la Londra? Ei bine, nu trebuie decât să-ți scrii mesajul aici  și să mă anunți cumva și pe mine că ai făcut asta (cu link în comentarii, tagul pe facebook nu-i suficient și nici recomandat :D). Mesajul ce mi se va părea cel mai original, va câștiga tricoul cu autograf.

Continue reading Hai România!

Cum știi că ți-au crescut copiii

De ani de zile, mai exact 12, pregătesc fetelor mele zilnic micul dejun, cu mici excepții când am fost suplinită de mama soacră sau când copilele își petreceau vacanțele la cealaltă bunică. Era un ritual pe care îl făceam cu drag, dar aproape din inerție. Știam că asta e treaba mea, să fie micul dejun pregătit zilnic pentru copile.

Ieri de dimineață Sonia robotea în bucătărie. Tăia felii de pâine, le ungea cu brânză topită, le adăuga câte-o felie de șuncă de Praga și le băga în sandwich maker.

O întreb frecându-mă la ochi: Ce faci copile? Nu-mi spune că-ți pregătești micul dejun. 

Continue reading Cum știi că ți-au crescut copiii

Scurte de luni

  • Am avut un weekend foarte fain petrecut la ai mei. Am fost și-o tură la Lacul Sărat, ne-am prăjit un pic.
  • Au început JO de la Londra și la fel ca acum 4 ani am urmărit-o pe Alina în prima zi de concursuri cum câștigă prima medalie pentru România. Succes și celorlalți sportivi români aflați cu treabă la Londra. 🙂
  • Deși căldura nu dă semne de oboseală, noi muncim cu drag și spor, indiferent de cine locuiește la Cotroceni. 😀
  • Deși o să ziceți că-s o mama rea,  nu le-am lăsat pe fete în vacanță la bunicii de la Brăila. Au un program de vară cu multă matematică, dar și cu multe ore de dans și înot.

Femeie normală, ești importantă!

Într-o lume în care specialiștii îți spun că nu-ți poți tonifia musculatura decât la sală, deși tu ai de stat la birou 9 ore/zi și doi copii care te așteaptă acasă să te joci cu ei și să stați la taclale și la depănat amintiri, evident că alegi varianta în care îți petreci timpul alături de familie.

Într-o lume în care nutriționiștii te îndeamnă să alegi tot felul de meniuri complicate și tu ajungi acasă și acolo te îmbie miros de cozonac făcut de soț și tot ce mai poți face tu e să-l mănânci cu iaurt :D.

Într-o lume în care hainele de firmă sunt un must iar pantalonii scurți și culorile neon sunt la mare căutare, tu îți dai seama că-ți vine kaki-ul de minune și nu mai ești la vârsta la care pantalonii scurți sunt o opțiune (eu totuși mi-am cumparat vara asta trei perechi de pantaloni scurți, așa, ca o aroganță 😉 ).

Continue reading Femeie normală, ești importantă!

Pomii de azi și de altă dată

Am în curte doi pomi fructiferi, un măr și-un păr. I-am cumpărat micuți de tot acum 4 ani, ne-am uitat la ei ca la icoane să-i facem mari și să mâncăm fructe din ei. La umbra nici nu ne-am gândti, mai degrabă voiam să astupe cu frunzișul lor gardul oribil și casa veciunului din spate.
Anii au trecut și dacă din măr am mai mâncat câte-o fructă, părul are o poveste mult mai grea de înțeles. El a crescut lung ca o prajină cu două trei crengi de jur împrejur, deși pe eticheta lui la cumpărare scria că e un păr pitic. A făcut și el flori multe încă încă din al doilea an de viață, dar au căzut repede toate și n-am văzut nici măcar o coadă de pară în anul respectiv. Anul trecut a făcut fix trei flori. Vă dați seama că n-am avut pretenții la fructe, dar anul ăsta a fost plin de flori așa că pretențiile noastre, la cele 8 pere care s-au prins și cresc acum sub ochii noștri, sunt imense.

Pomii ăștia doi îmi amintesc mie de curtea bunicilor de la țară. Avea bunica un măr la portiță (portița era granița dintre curte și grădină) care ne asigura porția zilnică de vitamine pe tot parcursul verii. La mere se adăugau desigur și alte fructe delicioase, vișine, prune și, atunci când vecinul se îmbuna, cireșe. Aveam fructele la o întindere de mână și nu de puține ori acestea ajungeau în burțile noastre fără să vadă picătură de apă. Nu le spălam, deși noi, acasă și la grădiniță, învățasem că fructele nu se mănâncă nespălate.

Pomii din curtea bunicii aveau fiecare povestea lui pe care noi o aflasem de la părinții noștri. Erau și poveștile lor, ale părinților. Crescuseră odată cu copacii din curte și mă bucur că și fetele mele vor avea de spus o poveste legată de mărul și părul din curtea noastră de la București, împreună cu care vor crește. Va fi desigur  o diferență între povești. Fructele de azi trebuie musai spălate, dar important e că avem fructe. 🙂

Vă dă ei

În fiecare lună dau cu subsemnatul la Bancpost să-mi plătesc rata pentru banii împrumutați acum am și uitat câți ani în cea mai importantă monedă europeană și anume franci elvețieni. Sper că îmi înțelegeți starea de bine cu care intru în bancă lunar, dar așa îmi trebuie, nu despre asta vreau să povestesc.

Eram ieri în cea mai zen stare pe care situația descrisă mai sus mi-o permite, într-o sucursală a băncii căreia nu vreau să-i repet numele.  Așteptam la caserie, știți voi acolo unde deschizi portofelul, îl răstorni și dacă după ce plătești pe ghișeu mai rămân ceva bănuți, te declari mulțumit. Și pleci. Nu era cazul meu, eu mai aveam de aștepat o vreme, aveam în fața mea…2 clienți. Dar nici asta nu-i important.

Undeva în spatele meu la un ghișeu o doamnă încerca să facă un împrumut. Evident, nu avea toate actele la dumneaei, îi mai trebuia nu știu ce act adițional. Femeia se învoise de la serviciu pentru că Bancpost are program doar până la 17,00, deci orice om care lucrează și are un program de până la ora asta, nu ajunge niciodată la bancă fără un artificiu. Urma acum ca doamna care voia bănuții să se învoiască din nou, normal că abia după ce intra în posesia actului solicitat. Duduia de la birou, sensibilizată de  lamentările clientei care nu credea că se va putea învoi prea curând, i-a venit acesteia în întâmpinare și i-a spus că pe ea o poate găsi la bancă și după ora închiderii și că poate veni fără probleme până la 19,30 că o găsește.

Continue reading Vă dă ei

Vacanța cu cortul prin Europa – ziua 4 – Paris

Ziua 1 – Budapesta, ziua 2 – Salzburg, ziua 3 – Strasbourg

Situația devine fierbinte. În ce-a de-a 4 dimineață a vacanței am fost leneși. Ne-am trezit târziu, am luat micul dejun, am ridicat tabăra și-am pornit plini de voiosie spre Paris. Mai exact spre Village Parisian, un camping cum n-ați mai văzut. O minunăție. Aproape că nu-ți mai trebuia să pleci de acolo. Ce dacă erai la o aruncătură de băț (ok, bățul trebuie să fie aruncat de un olimpian) de Disneyland.

Deși între Strasbourg și Paris sunt doar vreo 450 km, v-am spus că am fost leneși, așa că am ajuns la camping cu ceva emoții. Știam că au recepția deschisă până la 19,00,  noi am ajuns la 19,25, aproape că mă vedeam dormind în parcarea de la poartă. Norocul nostru că de fapt era cineva la recepție pana la 20,00 și când le-am spus că venim din România, ne-au înmânat imediat actele gata completate (făcusem rezervari pentru că aici ne-am abătut un pic de la reguli și n-am mai stat la cort, am închiriat pentru toți 7 o căsuță de genul acesta) și ne-au încasat imediat diferența pe care o mai aveam de plătit.

Continue reading Vacanța cu cortul prin Europa – ziua 4 – Paris

Cu nostalgie despre blogging

Ieri am avut o discuție ca între fete cu Cami. Am avut din prima impresia că o cunosc de-o viață, deși ieri a fost prima dată când ne vedeam.

Deși subiectele de blog stau cumințele pe o listă aș vrea să scriu acum despre blogging pentru că discuția noastră a fost mai ales una între două bloggerițe. Nu vorbesc despre blogging-ul de top, dar nici despre cel obscur ci despre acela adevărat, așa cum îl înțeleg eu, despre oamenii care-și fac blog pentru că vor să scrie, despre cei care nu fac blogging pentru că-n viața reală n-au suficienți prieteni ci pentru că pur și simplu au lucruri de spus.

Se împlinesc în curând 4 ani de când scriu aproape zilnic aici. Știu asta că unul dintre primele articole scrise a fost despre Olimpiadă. 😀 Întâlnirea cu Cami mi-a adus aminte de mine cea de acum 4 ani. De femeia care scria pentru ea și ai ei. Mi-am amintit cum m-am bucurat la primul comentariu al unui necunoscut (ma bucur și azi la fel de mult când primesc comentarii 😀 ) și cum mi-am făcut griji în același timp, că s-ar putea să scriu lucruri nepotrivite. Apoi mi-a trecut. M-am obișnuit cu necunoscuții și chiar m-am bucurat că vin și citesc aici, deși n-aș putea explica de ce. După care…blogul a devenit un stil de viață. Toate evenimentele din viața mea reală erau raportate  la blog  pe blog. Și asta se întâmplă încă. Continue reading Cu nostalgie despre blogging