Ei doi

zigzag

Corina și Bogdan se știau încă de la grădiniță. Făcuseră împreună  și școala generală și  au ales amândoi același liceu. Nu exista prietenie mai strânsă ca a lor, mai ales că locuiau pe aceeași stadă și drumul către școală îl făceau, mai mereu, împreună.

Last day of leave is more ugly than the first day of work.

Continue reading Ei doi

Proiecte interesante, abandonate sau aproape uitate

Exista oameni cu idei mișto. Pornesc o chestie, dupa care o abandonează, deși nu era un eșec, cel puțin, nu din punctul meu de vedere. De exemplu:

Nu sunt extrem de feministă, însă urmăream cu plăcere subiectele dezbătute pe  La feminin. Se crease acolo o mică comunitate, care creștea cu fiecare zi, cu fiecare articol nou.

Proiectul a fost  gândit și pus în practică   de Dojo și Nebuloasa, doua fete extrem de inteligente, dar cu prea puțin timp pe care să-l investească într-un proiect aflat la început de drum. Parerea mea este că ele nu s-au uitat destul de bine în jur. N-au știut cum, când și cui să ceară ajutor. Au încercat cu guest- post ceva și au abandonat în cele din urmă și ideea asta.  La feminin e acum părăsit, ultimul articol scris este din 31 mai. Minunea a ținut trei luni în condițiile în care, în ultima lună au existat doar 3 articole noi. Păcat!

Continue reading Proiecte interesante, abandonate sau aproape uitate

Aloe vera şi căzăturile copilăriei

Zilele astea, tot căutând eu remedii pentru tuse, răceală, rinichi şi alte bube de babă prematură, am citit mult despre aloe vera.

Se spune că vechii egipteni o numeau planta nemuririi. Descoperită probabil în urmă cu mii de ani (primele informaţii despre ea datează de acum 3500 de ani), există foarte multă istorie in spatele acestei plante.

Mama avea doua ghivece cu aloe pe bacon. De căte ori aveam o rană, lua o frunză de aloe, o rupea pe lungime şi mi-o aplica pe locul cu pricina.

Continue reading Aloe vera şi căzăturile copilăriei

Concediu

drumuriPentru că tusea nu vrea să cedeze, pentru că fetele au început şcoala şi vreau să le obişnuiesc cu un nou program, pentru că vara asta nu prea m-am odihnit, mi-am luat concediu.

Sper ca zilele sa treacă greu de tot, pentru că mi-am propus să fac, multe, multe lucruri şi aş vrea să am timp pentru toate.

Mă duc să-mi iau fetele de şcolă, pe jos. Asta e una din marile lor dorinţe. Să vină mami pe jos (ok, o să mă duc cu bicicleta azi) şi să ne întoarcem încet acasă.

Continue reading Concediu

Copiii cresc

doua ramuri

A fost o dimineaţă de septembrie  ca oricare alta, pe care  gălăgia copiilor din curtea şcolii au transformat-o în prima zi de şcoală pentru unii şi începutul unui nou an şcolar pentru ceilalţii.

Când cei mici au intrat în şcoală pe sub florile ţinute cu mândrie de către cei de clasa a-IV-a, printre care cu mare mândrie vă spun că se află şi mândrele mele, Iulia şi Sonia,  mi-au dat lacrimile. Nu numai mie, erau acolo mulţi ochi în lacrimi. De mult n-am mai trăit o emoţie aşa puternică care să să-mi aducă pe faţă lacrimile de fericire. Lacrimile de necaz au mai fost. 😀

Continue reading Copiii cresc