Am câteodată o stare în care îmi vine să plec pe o insula pustie (a se citi, loc nepopulat) împreună cu ai mei. Dacă acum un an-doi starea asta se instala o data, de doua ori pe an şi ţinea maxim trei zile, acum din păcate (sau din fericire) am cel puţin o zi pe săptămână (care nu-i niciodată în weekend 😀 ) în care vreau să nu mai ştiu de nimic şi de nimeni şi să plec în lume.
M-am săturat de România! Cel mai mult mă afectează nu impozitele uriaşe, nu sutele de taxe pe care le inventează de la o zi la alta guvernul. Nici măcar schimbările de la educaţie nu mă afectează aşa de tare cum simt că-mi mănâncă energia, timpul şi sănătatea, sistemul nostru sanitar.
N-o să vă spun eu acum cum stă treaba, o vedeţi şi voi zilnic la ştiri, o auziţi povestită de colegi, prieteni sau părinţi, dar credeţi-mă până când nu eşti chiar tu cel care o paţeşte şi până nu simţi pe pielea ta cum stă treaba, ţi se va părea totul, o poveste tristă, peste care treci în maxim câteva ore.