Mananci cat vrei, platesti cat vrei

Am auzit dimineata la radio stirea astea. Cum ca, ar exista in Londra un restaurant,  “The little boy” care ofera posibilitatea clientilor sai, sa manance cat pot si sa plateasca cat vor, sume pornind de la un penny.

Exista desigur de mult timp, restaurante care oferta aceasta posibilitate ( de a manca cat vrei) platind o suma fixa, noutatea consta in faptul ca, acum suma fixa e variabila. 😀 Patronul restaurantului spune ca, pana acum este in castig si  ca, in general lumea plateste cam cat mananca, sau chiar peste.

Ma gandesc daca chestia asta, ar prinde in Romania. Daca noi am plati corect, cand stim ca am putea sa nu o facem. 😀

Automatizarea noastra este kicks

Am un sef care incearca sa faca totul automatizat ( cred ca in curand se va descurca singur) .

Ieri am venit la serviciu cu gandul sa termin repede un raport de vanzari pe luna trecuta si sa ma ocup apoi de o licitatie mai laborioasa. Mda. Numai ca “termin repede” s-a terminat de fapt la 17.20 si noi lucram pana la 17.30 😀

Raportul despre care vorbesc se facea de 4 ani, intr-un format care functiona. Nu imi lua mai mult de 2 ore cu tot cu verificari si eram sigura de rezultat.

Pentru ca seful nostru are mult timp liber ( in orele de program) s-a gandit ca noi pierdem prea mult timp cu aceste rapoarte si ne-a facut el un nou draft in care sa lucram. Noi reticenti la orice e nou 😀 , ne-am cam strambat cand am vazut ce-i de facut, dar el ne-a zis sa incercam, ca e mult mai simpla si ca daca avem probleme, sa-i spunem.  Numai ca acum cand noi trebuia sa-l completam, domnu’ a plecat din tara si nu are cine sa ne rezolve erorile gasite. Documentul e protejat si nici unul dintre noi nu-i maestru in spart protectii, asa ca raportul final arata asa: raport

Continue reading Automatizarea noastra este kicks

Blogroll revizuit

De cateva zile, ma gandesc sa-mi revizuiesc blogroll-ul din doua motive:

1. mai citesc oricum si alte bloguri,  🙂  la care ajung zilnic pe cai numai de mine stiute 😉

2. sunt sigura ca voi stiti  bloguri frumoase, de care eu nu am habar, si pe care as vrea sa le am la distanta de un click, pentru ca  mintea nu ma mai ajuta ca alta data,  😀 ca sa le pot tine minte;

Asadar astept sugestii. Daca stii si tu un blog ( poate sa fie chiar al tau) care crezi ca merita citit, nu mai sta pe ganduri, baga un link.  Cel tarziu joi vreau sa am o noua lista cu “mai citesc”

Continue reading Blogroll revizuit

Petrus

Erau trei frati la parinti. Trei baieti, de la mic la mare Danut (7) , Petrus (9) si Fanel (11). Erau, ca orice baieti de varsta lor, tare neastamparati. Vremurile erau grele si parintii lor nu aveau bani sa le ia incaltari si haine la fiecare. Purtau de la unu la altul. Totdeauna cel mai mare avea parte de palton nou, ghete noi, care din ce in ce mai ponosite, erau luate in primire pe rand, de Petrus si Danut. Intr-o primavara timpurie, Petrus si-a luxat mana stanga. Trebuia sa mearga la oras, la doctor si nu avea ghete bune. Le-a luat pe cele noi ale lui Fanel. Petrus era asa mandru de ele si Fanel era asa suparat, incat mama a trebuit sa-i promita ca ii va aduce ceva de la oras, numai sa vina sanatosi acasa. Doctorul i-a pus mana la loc lui Petrus si mama cu copilul s-au intors acasa. Pe drum, baiatul ii zice femeii ” Fa mamica, io nu-i mai dau ghetele astea lu’  Fanel.”  “Ei, parca e voia la tine” ii raspundea mama. Din oras femeia luase trei bomboane mari de ciocolata ( in mintea mea, sunt  ca Ferrero Rocher). Cand au ajuns acasa, au aflat cu totii ca trebuie sa se joace mai linistit de acum in colo, ca drumul la doctor e costisitor, dar ca totusi le-a adus ceva de data asta si le-a dat cate o bomboana la fiecare. Danut a desfacut bomboana si a mancat-o imediat, Petrus la fel, dar  Fanel  a gasit si el o metoda sa-si enerveze fratii, asa ca a pastrat un pic bomboana, si a bagat-o in gura dupa ce cei doi le-au terminat de mancat pe ale lor. Nu vreti sa stiti cum facea, cum  scotea bomboana usor cu limba afara ,  ca astia doi sa  o vada si sa pofteasca. Numai ca Petrus, fara sa se gandeasca prea mult, Continue reading Petrus

Cand plang…

Au fost vremuri in care, se spunea despre mine ca sunt o plangacioasa. Plangeam daca ma certam cu fratelo, plangeam de ciuda cand luam o nota proasta, pangeam ca nu am telefon fix acasa, plangeam cand nu primeam cadoul fix de ziua mea ( chiar daca il primeam cu o zi inainte 😀 ) , plangeam…. Cand ma opream, eram aproape impacata cu situatia, imi recapatam fortele, si ii bagam fratelui meu toate hainele din sifonier in cada plina cu apa, ma puneam pe invatat si notele proaste se indreptau, dadeam nr. de telefon al vecinei mele si ziceam ca e al meu, si cu timpul, cadoul s-a obisnuit sa vina fix de ziua mea 🙂

Nu mai sunt o plangacioasa, dar mai plang si acum cateodata. Asta imi aduce aminte ca sunt om, ca imi pasa, si ca desi  se spune ca rasul face bine la sanatate, cateodata e bine sa lasi lacrimile sa-ti curga….