Tag: toamna

E joi

Am simțit nevoia să scriu azi ceva aici. Nu-i o zi specială, ba chiar cred că va fi una din multele zile pe care nu le băgăm în seamă în viața asta. Muncim, citim, vorbim cu ceilalți, ne îmbrățișăm copiii și mergem mai departe. Nu ne vom aminti nicicând de joia asta banală, care a început cu un sunet îndepărtat de sirenă și implicit cu o trezire la ora 5 dimineața. Va fi o zi lungă, asta știu sigur.

Mă bucur că a venit toamna, dar nu mă încântă faptul că am pornit deja de două săptămâni centrala. N-am făcut încă rocada hainelor în șifonire, mă descurc cu două hanorace peste tricourile de vară și-un pulover nou. Și-o geantă nouă, dar nu despre asta discutăm. 🙂

Sâmbătă o să avem zi de reamenajat atelierul. Abia aștept! Punem rafturi noi, băncuțe și lumini mai puternice că suntem din ce în ce mai bătrâni și materialele ni se par a avea două fețe. De cele mai multe ori au doar una, numai că noi n-o vedem. Ne trebuie lumină mai multă sau ochelari mai buni. Încercăm cu prima variantă deocamdată.

Continue reading E joi

Ce-am mai făcut

  • eu-sonia-si-iuliaAsta a fost prima săptămână din luna în care nu mai am carnet de conducere. Să știți că nu-i tocmai un capăt de țară, asta dacă nu luăm în calcul faptul că depind de cineva ca să plec la mai mult de 5 km de casă. Mai aproape merg cu bicicleta 😀
  • Mâine e ziua fetelor, dap, Copilul Iulia și Copilul Sonia împlinesc mâine 17 ani. Mult, foarte mult dacă mă întrebați pe mine. Nu facem petrecere, fetele sunt prea mari pentru o petrecere în curte și prea mici pentru una în club. Dar mi-au pus în vedere că anul viitor vom închiria un club din București. Hmm, vedem. Bineînțeles că vom avea totuși tort și prietenii sunt bineveniți oricând la noi, așa că sigur fetele nu vor fi fără prieteni mâine. 17 ani, ați înțeles? Când am început să scriu pe blogul ăsta ele aveau 8 ani. OMG, cum trece timpul!
  • Săptămâna asta am fost toți patru la o piesă de teatru foarte, foarte mișto, Prenumele. Vincent (Mihai Călin) este un tip șarmant, un agent imobiliar de succes şi în curând tată fericit. El este invitat la cină de sora sa Babou (Mirela Oprişor, Aspirina din Las Fierbinți) şi cumnatul său Pierre (Claudiu Bleonţ), profesor la universitate. Soţia lui Vincent, Anna (Raluca Aprodu), specialistă în modă, şi prietenul acestora din copilărie, Claude (Leonid Doni, polițistul din Las Fierbinți), trombonist la filarmonica radio, îl însoţesc. O glumă nevinovată despre numele viitorului copil făcut de Vincent declanşează o serie de situaţii comice ( la care râzi de te ții cu mâna de burtă), neprevăzute şi dezvăluiri hilare care pun la grea încercare prietenia lor. A fost o seară memorabilă, dacă auziți că se joacă undeva piesa faceți tot ce puteți să ajungeți s-o vedeți. Noi multumim Cristinei Bazavan pentru invitație și pentru o seară memorabilă la teatru.
  • La înceutul săptămânii trecute am primit de la NUK un pachet foarte drăguț cu câteva chestii pentru copii (oricum, bidonul de apă e al meu, nu-l dau nimănui). Fetele de la Creative Ideas mă îndemnau într-o scrisoare drăguță să mă gândesc la o persoană care are adus valoare vieții mele și să-i transmit un mesaj din suflet. Încă mă gândesc, când mă voi hotărî la un om, voi scrie un articol, deocamdată mintea mea nu l-a identificat.
  • În atelier ne-am străduit să terminăm o comandă și vineri la 15,45 eram gata. E drept că ieri a fost ziua cea mai grea, dar ne-a ieșit. Să vedem ce provocări avem pentru săptămâna viitoare.

P.S. În desen sunt chiar Sonia și Iulia desenate de Drawforjoy acum 3 ani pentru Cantina Sociala.

Îmi place toamna

E a opta toamnă în care vă spun lucrul ăsta: Îmi place! Îmi plac zilele mohorâte, îmi place ploaia care ține nopți în șir. Îmi place perioada de pregătit conserve pentru iarnă (hmm, cred că weekendul acesta ne așteaptă și pe noi niște borcane goale). Aș vrea ca tot timpul anului temperaturile să se învârtă în jur de 18-20 de grade.

Acum, dacă stau bine să mă gândesc, cred că îmi place vremea asta și pentru că îmi permite să pun pe mine niște haine din care să nu se observe că am cam adunat kg pe burtă și c.r. Vedeți, motive se găsesc.

Numai că toamna asta am o mare durere în suflet. Un accident stupid, așa cum sunt toate, și doi oameni tineri din familia noastră nu mai sunt. S-au dus! Odihniți-vă în pace, oameni frumosi!

Continue reading Îmi place toamna

600

E sâmbătă dimineața și mă simt minunat. Afară e toamna care îmi place mie, copilele au cea mai frumoasă vârstă pe care și-o poate cineva dori (știu, voi v-ați opri la 25, dar dacă vă gândiți mai bine, îmi veți da dreptate, 15 este vârsta la care viața e aproape perfectă), conturile sunt goale pentru o vreme (și asta e bine, pentru ca nu mai am deloc grija banilor 😀 ), iar prăjiturile se pot face de-acum în cuptor fără ca cineva să se plângă de căldura emanată în casă, așa cum se întâmplă pe timpul verii.

Tot azi am observat și că toane.ro a strâns 600 de like-uri și asta e un lucru excelent pentru moralul meu, pentru că-mi dă motive să continui, și multumesc astfel fiecăruia dintre cei care au ajutat la formarea acestei rotunde cifre. Mai vorbim despre asta la 666 de like-uri.

Acum ceva vreme am auzit la radio o melodie care mi-a placut mult, dar habar nu aveam cine o cântă. Fără nicio legătură cu asta, am văzut că de ziua mea, respectiv 31 octombrie, la Sala Palatului are loc un concert Directia 5, formație pe care aș asculta-o la nesfârșit, indiferent de melodia pe care ei aleg s-o cânte. Vă dați seama că nu există cadou mai frumos pentru mine anul acesta decât bilete la concertul acesta. O să văd cum fac să primesc ceea ce-mi doresc, așa sunt scorpionii, fac ei cumva și se asigură că dorințele li se împlinesc. 😀

Continue reading 600

Tristetea de toamna

Nu știu ce-i cu mine în ultimul timp, dar am chef de citit, văzut filme, ascultat povești triste (dacă-s cu happy end cu atât mai bine). Îmi vine să dau vina pe toamnă, dar mie toamna îmi dă optimism, mă face să mă trezesc la viață, îmi place vremea asta mohorâtă, mă bucur de noul meu halat de casă, dar nu pricep ce-i cu melancolia asta blegoasă.

Ca să-mi satisfac această nevoie am început să citesc Caietul Mayei de Isabel Allende. Acțiunea se desfășoară între SUA și Chile și împletește mai multe fire narative. Este o carte despre vindecare: de amintiri greu de digerat, de dezamagiri, dar mai ales de dependența de droguri. Pentru a scăpa de toate relele ce o urmăresc, tanara Maya Vidal se refugiază pe o mică insulă din arhipelagul Chile, printre oameni simpli, dar cu o viață fermecătoare pentru noi cei crescuți cu magazinul la scara blocului, oameni care descopera tarziu si fara prea mare entuziasm deliciile si imperativele modernității și își abandonează cu greu tradițiile. N-am terminat-o, dar sunt sigură că va fi cu ceva învățăminte de tras, cel puțin pentru mine.

N-am reușit încă să strângem piscina. Am vrut s-o facem ieri, dar picăturile de ploaie nu au lăsat-o să se usuce și udă n-o putem băga în pod. Poate că vor veni zile cu soare, zic eu, pendulând între dorul de vară și gândul la iarna ce va veni.

Continue reading Tristetea de toamna

Toamnă de 2012

Îmi place vremea asta de mor. M-am născut într-o zi de toamnă și aș putea trăi liniștiă, cu mult peste suta de ani, într-un loc în care vremea asta ar fi perpetuă. Nici frig, nici cald, nici nor, nici soare, nici de vară, nici de iarnă. O vreme excelentă pentru biciclit, pentru umplut cămara cu provizii, pentru făcut must și împletit planuri. Pentru că toamna se numără bobocii. 🙂

Ce dacă în fiecare dimineață mături curtea pentru că vrei s-o cureți de funzele căzute și alte nenorociri aduse de vânt de cine știe unde la tine în ogradă (ieri a ieșit chiar scandal între fete de la un ambalaj de ciocolată adus de vânt la noi în curte. Nu, nu se supăraseră ca cineva aruncase ambalajul la întâmplare, supărarea lor era legată de faptul că se suspectau reciproc că au mâncat ciocolata una fara cealaltă).

Ce dacă nu știm cum să ne îmbrăcăm dimineață pentru a fi ok pentru prânz și apoi pentru după-amiază. Răcim din cauza asta, dar e toamnă, e frumos și ce-ar fi bucuria noastră fără un pic de suferință?

Continue reading Toamnă de 2012

Zacusca e gata

E obligatoriu ca unul dintre mirosurile copilăriei să fie cel de zacuscă. Vinete coapte, ardei copt, roșii, ciuperci, o nebunie. Era casa noastră o mică făbricuță de făcut conserve pentru iarnă, și din tabloul acesta, pe lângă bulion, compoturi, zarzavat, gogonele și castraveciori murați, la loc de cinste stătea în fiecare an zacusca.

N-am să vă spun rețete și nici nu-mi iau angajamentul că peste ani, atunci când gospodăria noastră va fi în întregime pe mâna mea, obiceiul acesta se va păstra, dar deocamdă, an de an, noi facem zacuscă. Multă. Anul acesta ne-au ieșit aproape 60 de borcane. Cu toate astea, foarte puține dintre ele, poate două, vor prinde prima lună de iarnă. Mănâncă fetele mele de rup. În prima zi Iulia a mâncat 12 felii de pâine cu zacuscă. Adevărul este că e delicioasă. A pus mama în ea toate legumele pământului. Aproape.

Pentru că stăm la curte, o facem în curte. Pe pirostriile, care dacă mă întrebați pe mine arată hidos pe gresie. Parcă-s din alte timpuri și ceva nu se potrivește. Nu contează. Oala de 50 l (da, există, și stă la loc de cinste în pod) s-a umplut cu legumele tocate de robot. Da, cucoanele s-au adaptat, nimic nu se mai taie la mână, robotul e o unealtă modernă care-și face treaba și nu ia nimic din gustul legumelor.

Continue reading Zacusca e gata

O duminică perfectă

Aş putea trăi liniştită 100 de ani într-un loc care să aibă vremea tot timpul anului, exact cum a fost ieri în Bucureşti. Deocamdată însă ne bucurăm de maxim zece zile din astea într-un an, aşa că ar fi indicat să mă bucur cât pot de astea. Zis şi făcut. Ieri dimineaţă am plecat cu copii, căţel şi purcel la sărbătoarea recoltei sau zilele toamnei sau cum s-o fi chemat evenimentul ce a avut loc zilele astea în parcul Naţional. Ne-am întâlnit aici cu încă doua familii de prieteni şi în timp ce copiii se jucau supravegheaţi de taţi , mamele au căscat gura pe la tarabe, care fie vorba între noi, erau pline cu bunătăţi de toamnă, de la magiun de prune şi zacuscă de ghebe, până la plăcinte maramureşene  gătite la faţa locului. Vă spun, o nebunie.

După ce ne-am facut plinul aici, am plecat mai departe să aprofundăm cumva tradiţiile astea, către muzeul satului, unde ne-am chinuit un pic să găsim loc de parcare, pentru că era acolo toată lumea luminată.

Pentru cei care nu ştiu, intrarea la muzeul satului este 6 lei pentru adulţi şi 3 lei pentru elevi şi studenti. Mi se pare un preţ corect, pe care merita să-l plătesti ca să-ţi petreci câtevaore  între casele ţărăneşti, să asişti la ceva spectacole populare, să vezi de aproape ii româneşti adevărate,  de care eu sunt îndrăgostită.

Continue reading O duminică perfectă

Toamna mea

frunzeDacă mă întrebaţi pe mine, zilele ca cea de ieri sau cea de azi sunt cu adevărat de toamnă. Aşa, călcând pe frunze arămii, gândindu-mă doar la prezent, aş vrea să-mi petrec măcar o zi în fiecare toamnă. Să mă opresc, când obosesc, la o terasă, atrasă de muzică şi miros de cafea cu lapte. Să pot rămâne atât cât vreau, să-mi beau cafeaua fară grabă, să mi se alăture câţiva prieteni şi să pornim apoi, călcând pe frunze şi amintiri, gândindu-ne doar la prezent, către următoarea cafea cu lapte, băută în următoarea cafenea cu muzică şi miros de….

Realitatea e aşa:

  • la munca e mai mult de lucru decât de obicei 🙂
  • stâlpii nu se vopsesc singuri 😀
  • mai am un pic şi împlinesc 37 de ani
  • Sonia vrea să fie adult
  • Iulia îşi doreşte neapărat o papuşă baby born

Continue reading Toamna mea